Arsenie Boca

[vali_ 89]

de parintele arsenie boca am auzit doar povesti , dar pe masura ce le aud imi devine tot mai drag si sufletul meu tresare , nu pot explica de ce , nu sint bisericos , nu ma spovedesc ..... tot ceea ce fac este intre mine si dumnezeu. dar aceasta entitate ma marcat profund. astazi citind un mail am trecut prin varia stari de la lacrimi la euforie .astept sa experimentati si voi si sa povestiti ceea ce ati trait.

 

Pe urmele parintelui Arsenie Boca

Sfantul Ardealului evocat de preotul VIOREL TRIFA din Campeni

 

Inceputul unei calatorii

 

"Noi nu suntem nascuti de timp, ci de vesnicie. Desi traim o vreme imbracati de lumea aceasta, ni se intampla ades ca fratele Vis si sora Moarte sa ne dea tarcoale si sa ne despice faptura in doua. Atunci scapam din chingile lumii vazute si ne trezim intr-un alt fel de a fi si-a cunoaste".

Aceste cuvinte ale parintelui Arsenie Boca ma urmaresc cu stranietate si sfintenie tulburatoare, ori de cate ori ma apropii de viata si faptele lui. Sunt acum in Apuseni, pe valea Ariesului, intr-un inceput de vara somptuoasa si verde. Astept sa ma intalnesc la Albac cu un ucenic al parintelui Arsenie, preotul Viorel Trifa din Campeni, care vreme de 15 ani l-a frecventat pe "Sfantul Ardealului", cu aceeasi tandra fervoare pe care a inspirat-o tuturor celor ce l-au cunoscut. Cand incepem sa vorbim, inteleg repede ca la cei 59 de ani ai sai parintele Trifa e un om jovial, cu un ras de copil si o bunatate pe masura. O intreaga dimineata, debordand de bucuria de a putea evoca amintiri nepretuite pentru el, parintele mi-a impartasit cu frenezie si migala istorii si taine despre acela care i-a marcat definitiv viata. Inconjurati chiar de muntii in care se nascuse si parintele Arsenie si unde fusese elev, muntii cei verzi ai Apusenilor, cu casele lor rasfirate pe coame, ca niste clopuri motesti, totul parea cu mult mai aproape de acel "alt fel de a fi si-a cunoaste", pentru care se nevoise atat calugarul de la Sambata Fagarasilor. Drumul meu prin lumea parintelui Arsenie Boca incepuse iar...

 

"Daca te rogi aprins, parintele Arsenie vine singur la tine"

 

- Va rog sa-mi faceti un portret al parintelui. Cand l-ati cunoscut si cum arata pe atunci?

 

 

 

- L-am cunoscut pe parintele Arsenie in anul 1972. Aveam 22 de ani si eram student la Teologie, la Sibiu. El era la biserica din satul Draganescu de langa Bucuresti, unde lucra ca pictor, dar si ca arhitect, caci ridicase si o clopotnita, intr-un stil foarte interesant (mai tarziu mi-am facut si eu una in parohie, dupa modelul lui). Parca-l vad si acum pe parintele Arsenie catarat pe schela bisericii! Venisem la Draganescu dupa ce la indemnul unei venerabile maicute, bibliotecara Facultatii noastre din Sibiu, maica Gorgonia, citisem de 40 de ori Sfantul Paraclis al Maicii Domnului. Ca mi-a spus maica: "Daca ai sa citesti Paraclisul de multe ori, parintele vine singur la tine". Si cand am terminat Paraclisul, am ajuns, intr-adevar, la parintele, dar tot nu-mi venea sa cred! Slujitor in biserica era parintele paroh Bunescu, el tocmai isi terminase slujba, iar eu ma uitam tinta la parintele Arsenie, stiind ca cel care picteaza pe schele e el. Abia dupa o ora, parintele s-a oprit din lucru. In tot acest timp, biserica ramasese plina cu credinciosi, si tineri, si batrani, care il asteptau cuminti. Nici nu mai stiam ce sa fac, sa-l urmez si sa-l rog sa-mi vorbeasca, ori sa-l astept sa vina singur la mine, asa cum ma invatase maicuta Gorgonia. Dar asa s-a intamplat! Ca odata numai ca vad ca-mi pune parintele Arsenie mana pe umeri si-mi zice: "Ai sosit?", de parca ma astepta de cand lumea.

 

- Cum arata parintele?

 

- Era intr-un halat alb si cu o boneta alba pe cap, asa picta. Si ca intotdeauna, era foarte smerit. Statea cu mainile la spate si facea ascultare. Am o poza cu Mantuitorul si ma gandesc: Doamne, parintele chiar de la Mantuitorul a luat acest model, sa stea ca la scoala, cu mainile la spate, si sa fie de folos oamenilor. Parintele Arsenie n-avea timp sa discute cu toti, dar tot isi rupea putin, cand facea pauzele acelea ale lui de pictat, asa dadea tuturor sfaturi bune... Iar cand zicea parintele un cuvant, apai era litera de Evanghelie: se implinea. Simteam puterea din cuvantul lui, ca a Proorocilor din cartile sfinte. Avea ochi albastri parintele, ca Mantuitorul. Asa l-am vazut: ca pe Mantuitorul Iisus si tot de statura Lui, mijlocie. Si era de o bunatate parinteasca, nu gaseai un cuvant rau... Cum arata? Pai barba si parul le avea rosiatice, ca un mot. Cum spuneam, era imbracat in alb si picta, iar eu stam in sfanta biserica printre credinciosi asteptand sa-l vad mai aproape. Si asteptandu-l, am inceput sa ma uit la pictura parintelui, care m-a zguduit profund! Atunci era pictata cupola, si deja cobora pe partile laterale. M-a impresionat chipul Mantuitorului. Parca era viu. Si la fel, chipul Maicii Domnului, care domina altarul. Iar Icoana Invierii m-a incremenit: arata de parca atunci coborase din Sfanta Liturghie! Ca zice la slujba: "Piatra fiind pecetluita de iudei si ostasii strajuind Preacurat Trupul Tau, inviata-I a treia zi, Mantuitorule" . Si Mantuitorul invie, fara sa se strice sigiliul de la Mormant, caci prin sigiliu a trecut Transparenta insasi si Lumina - exact ca in pictura parintelui Arsenie... Nu L-am vazut nicaieri pictat asa intens si duios pe Mantuitorul Hristos.

Dupa ani si ani, eram tot la Draganescu si stateam la usa bisericii, iar parintele Arsenie Boca picta "Judecata Sufletului", chiar in dreapta stranelor. Intr-o clipa se uita spre usa, si dupa ce ne-a cunoscut cu duhul, zice: "Ma, motule, hai mai aproape!". Niciodata nu ma intrebase parintele de unde sunt. Nu intreba nimic, pe nimeni, niciodata. Numai sa te ajute, asta voia. Si eu imi tot ziceam: "Cine-i mot aici?", ca biserica era plina de oameni. Dar parintele: "Ma, motule, vino mai aproape!". Si atunci mi-am amintit ca eu sunt motul, ca doar eram din Campeni. Alta data, m-am gandit eu ca daca si parintele e mot, sa-i cumpar o donita de la Campeni, de acasa, si inainte sa ma duc la dansul, am umplut-o cu afine. Iar parintelui i-au dat lacrimile: "Mi-ai adus aminte de casa. Trebuie sa ma duc pana acolo". Parintele ar fi dorit sa vina acasa, la Vata de Sus, si sa slujeasca la mormintele surorii si mamei lui, mama care se numea Crestina, si nu Cristina cum s-a zis; iar "Crestina" vine de la Mantuitorul.

 

Povestea primarului indracit din Farau

 

- De ce v-ati dorit atat sa va intalniti cu parintele?

 

- Eram impresionat in primul rand de tot ce auzeam despre el. Pretutindeni, in Ardeal, ma intampina numele sau, ca un ecou sfintit. Pana si gazda mea din Sibiu, un profesor de la liceul Gheorghe Lazar, imi vorbea de parintele. Caci profesorul fusese foarte rau bolnav, iar mama lui se dusese la Manastirea Sambata (pe atunci parintele Arsenie mai era acolo) si vazuse noroade intregi de credinciosi venind la parintele, ca la un sfant viu! Ca desi plecase de 20 de ani din Fagaras, parintele era prezent cu duhul in toti care-l vazusera.

 

Cum avea el o vorba: "Care ati trecut pe la mine o data, e destul!". Iar eu imi doream sa-l cunosc, si pentru ca parintii ma sfatuiau sa-mi gasesc preoteasa, sa ma insor si sa merg la parohie. Iar eu eram prieten cu mai multe fete si nu ma hotaram cu care sa raman; asta m-a facut prima data sa ma duc, speram ca parintele ma va sfatui. Si asa a si fost, caci la Draganescu, parintele mi-a spus: "Tu sa mai stai sa mai inveti!". Apoi, cativa ani mai tarziu, eram de-acum preot si aveam o parohie foarte grea, la Farau, langa Ocna Mures. Acolo, care nu era penticostal musai era comunist ateu. Iar eu mergeam des la parintele Arsenie, sa-mi deie putere ca sa ma lupt cu ei. Dar dintre toti vrajmasii din Farau, primarul era al mai rau, ba socot eu ca era chiar indracit. Dar a avut mai apoi si-o soarta grea primarul asta, si eu cred ca toate s-or intamplat si prin puterea parintelui Arsenie! Sa vedeti cum a pornit totul. Incepusem sa ma duc in anii aceia intruna la primar: voiam sa repar o cruce mare din fata Primariei. Acolo fusese frontul, si ungurii impuscasera fara mila si fara judecata o groaza de romani. Nici nu s-au ostenit sa-i mai care la cimitir, au facut ia, asa, o groapa comuna, si i-au ingropat chiar in mijlocul drumului, ca pe vite. Atata le pusesera nenorocitilor: o cruce si o troita mare de tabla. Dar cu vremea, crucea ruginise cu tot cu Iisus rastignit pe ea. Indracit - neam, primarul, insa, nici ca putea vedea crucea, da' s-o mai si repare! Zicea sa o aruncam si sa lasam martirii de-a surda, fara nimic la capatai! Eu insa tot am pus sa repare crucea pe ascuns, ca zicea parintele Arsenie: "Cine repara o cruce veche Ii face cea mai mare multumire lui Dumnezeu. Ca acela care va trece pe acolo se va inchina!". Atunci s-a suparat foc primarul, parca il oparisem cand a vazut crucea si troita innoite - urla cu clabuci la gura ca muta el crucea aia, scapa satul de ea!... Eu m-am dus atunci la parintele Arsenie, la Draganescu, in campie, m-am rugat aprins impreuna cu el, si cand m-am intors, sa vedeti ce s-a intamplat. Un epitrop de-al meu, de la biserica, se dusese la Primarie, ca sa-i deie o adeverinta primarul cel indracit. Si cum era timp de ploaie afara, tuna si fulgera, epitropul si-a facut cruce. "Doamne, fereste-ne!" . Dar primarul care nu putea vedea crucea zice: "Cum de indraznesti sa te-nchini tu in fata mea?". Numai ca in clipa aceea, odata a si trasnit un trasnet infricosator, de parea ca s-a rupt cerul si o sa cada peste oameni. Primarul tocmai vorbea la telefon cu cineva din satul vecin si cand a trasnit a iesit si-o flacara mare prin telefon si a luat foc si plopul cel mare de langa primarie, ardea ca o lumina uriasa, de Pasti. Primarul a inlemnit! Indata a scapat telefonul din mana si, ca intr-un vis, si-a facut larg, canonic, ca la manastire, semnul crucii! Era prima oara in viata lui cand se inchina. De atunci, n-am mai avut necazuri cu el. Semna primarul nostru orice pentru biserica. Dar soarta i-a fost crunta, ca sa vedeti unde duce necredinta. Trecuse un an, in care n-am mai stiut de el, pentru ca plecase din Farau, cand a venit nevasta lui cu un parastas de Sambata lui Lazar, Sambata Floriilor, cand se pomenesc toti mortii la cimitir. Si mi-a spus ca barbatul ii murise in podul casei, spanzurat. Vai si amar de sufletul lui, sarmanul!

 

- De unde evlavia aceasta a dvs. fata de parintele Arsenie?

 

- Nu se putea altfel, ca eu vedeam ce face ca preot, imi dadeam seama de puterea si credinta lui! Odata, la un praznic mare la Sambata, am aflat ca parintele facea slujba. Trebuia sa inceapa Liturghia, dar in curtea manastirii isi instalase cineva o satra, vindea turte, adica. Parintele, care fusese instiintat ca satra aceea deranja slujba, a trimis mai intai un credincios sa-i spuna omului sa plece de-acolo. Dar acela nici n-a clintit. L-au mai rugat de doua ori, si tot geaba. Atunci Parintele atat a mai spus: "No, ca i-o ajunge cumva!". Si cand a inceput Sfanta Liturghie, a luat Sfanta Evanghelie, a facut dupa tipic cruce cu ea si a rostit: "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, Amin!". Si cand a ajuns la Duhul Sfant, odata s-a starnit ca din senin un vartej care a luat satra cu totul, nici mai mult, nici mai putin! De-asta mi-a spus parintele odata ca noi, preotii, nu facem la Teologie exact ce-i mai important: Mistica. Caci parintele era mistic. Iar pictura lui e si ea o interpretare mistica a Bibliei, una de mare folos. Este o traducere a icoanelor.

 

- De ce credeti ca este asa de iubit parintele Arsenie?

 

- De ce se duceau iudeii la Mantuitorul? Pentru ca ii simteau puterea, ca era Dumnezeu adevarat din Dumnezeu cel adevarat. De ce vin azi oamenii la parintele Boca la mormant? Pentru ca simt ca Dumnezeu lucreaza prin parintele. Si sunt oameni cu multe probleme grele, si parca ar vrea sa ia de acolo un pic de pamant, sa-l duca cu ei, ca sa aiba si sa simta acasa duhul parintelui. Si pentru ca m-ati intrebat de ce este asa de iubit, am sa va mai povestesc ceva din minunile parintelui cum le-am cunoscut eu insumi, nu povestite de altii. Mama unui prieten de-al meu se dusese la manastire la Sambata, sa se spovedeasca de Adormirea Maicii Domnului, isi continua parintele Trifa povestea. Si cand a vazut-o, parintele Arsenie i-a zis: "Tu sa te duci acuma acasa, ca-ti arde casa!". "Parinte, eu am venit la dvs. sa ma spovedesc si sa ma impartasesc" , i-a raspuns femeia. "Bine, spovedeste-te, impartaseste- te, dar mergi imediat acasa!". Femeia plecase de-acasa fara permisiunea barbatului, caruia nu-i placea ca nevasta i se duce prea des la biserica. Dar ea avea evlavie la parintele Arsenie. Si numai ce ajunge femeia acasa si intra in curte, ca vede cum barbatul ii punea toate hainele si lucrusoarele ei de-o viata intr-un car. Si cand a auzit poarta, orb de furie, caci nu se astepta sa-i vina femeia asa devreme inapoi, omul a luat un fier s-o loveasca, s-o prapadeasca. Dar de-abia ridicase drugul, ca barbatul a ramas cu mana intepenita, paralizata in veci. In clipa aceea, i s-a aratat parintele Arsenie, care i-a strigat: "Ce vrei sa faci, omule?".*

 

 

 

 

 

 

aceasta este doar o parte din mail astept raspunsuri si am sa mai postez. in atentia celor care au impresia ca stiu cate ceva despre mine, nu va hazardati sa dati cu presupusul, topicul este despre aceasta entitate parintele arsenie boca nu despre mine si ceea ce credeti voi despre mine sau ce religie credeti voi ca am eu . btw de azi sint sintoist .

[ironic 54]

 

 

 

 

 

 

[zexelica 0]

de parintele arsenie boca am auzit doar povesti

Asta si sunt: POVESTI.

[K0ntr0VerSy 630]

Dar de ce nu suntem impresionati de cineva care il contesta pe Dumnezeu, de un om rational?

Sa ne dea lacrimile cand Dumnezeu este facut Sadic, sa ne tremure sufletul de bucurie cand auzim cum acesta este blestemat pentru crimele si nenorocirile pe care le obladuieste, samd?

[Sidona 3]

Vali, sa inteleg ca nu i-ai citit din carti...

Se explica atunci.

 

Mie parintele mi se pare aflat dincolo de realitatea pamanteasca.

Si nu, nu e de apreciat.

 

 

 

 

(Astept si topicul despre Ilie Cleopa.)

[K0ntr0VerSy 630]

(Astept si topicul despre Ilie Cleopa.)

Paranoicul autentic, cu apucaturi juvenile, de dezechilibrat mintal.

Erau pe aici cateva ode inchinate aluia care aduce ode Aluilalt.

[andi_ 350]

Vali, sa inteleg ca nu i-ai citit din carti...

Se explica atunci.

 

Mie parintele mi se pare aflat dincolo de realitatea pamanteasca.

Si nu, nu e de apreciat.

 

 

 

 

(Astept si topicul despre Ilie Cleopa.)

 

 

 

ce usor e sa ii judeci pe altii.....daca v-ati judeca si pe voi insiva asa.....

Editat Iulie 18, 2009 de andi_

[K0ntr0VerSy 630]

ce usor e sa ii judeci pe altii.....daca v-ati judeca si pe voi insiva asa.....

Mai bine v-ati vedea voi, cei ce pretind ca se ghideaza dupa utopiile crestine, de ipocrizia voastra.

In calitate de crestin, ar trebui sa o binecuvintezi pe Amidala pentru ocari.

 

Ca asa e retorica, nu?

[andi_ 350]

Mai bine v-ati vedea voi, cei ce pretind ca se ghideaza dupa utopiile crestine, de ipocrizia voastra.

In calitate de crestin, ar trebui sa o binecuvintezi pe Amidala pentru ocari.

 

Ca asa e retorica, nu?

 

 

 

in primul rand eu nu ma ghidez dupa nici o dogma sau religie....dar am auzit multe lucruri bune despre parintele Arsenie Boca....nu trebuie sa fi adeptul unei religii ca sa crezi in Dumnezeu...si mai usor cu acuzele.....ok?

[K0ntr0VerSy 630]

Faptul ca tu crezi in Dumnezeu nu e o acuza.

 

Ceea ce faci tu, tragand la raspundere pe Amidala pentru ca nu agreeaza personajul, este o acuza.

 

Mai usor cu acuzele...ok?

Editat Iulie 18, 2009 de K0ntr0VerSy