Scorpionul_Rosu a scris:
Confunzi crizele de nervi cu isteria.
Isteria este un diagnostic prea vag azi, care a fost abandonat de majoritatea psihiatrilor si psihologilor.
A ramas in acceptiunea populara insa, din pacate gresit inteleasa si aplicata.
Azi diagnosticul de isteria a fost inlocuit cu variante mai precis definite din cadrul tulburarilor de somatizare.
Tulburarea de somatizare este o tulburare cronica polisimptomatica care se insoteste de o semnificativa diminuare a functionarii normale a individului, precum si de solicitarea frecventa a serviciilor medicale.
Debutul poate fi precoce (chiar in adolescenta), varsta cea mai frecventa fiind 25-30 de ani.
Tulburare de somatizare poate coexista cu alte afectiuni, circa 2/3 din acesti pacienti prezentand si alte simptome psihiatrice, o jumatate din ei alte boli psihice (tulburare anxioasa, abuz de substante psiho-active, tulburare de stres post-traumatica).
Dintre tulburarile de personalitate (prezente la circa 70% din pacientii cu tulburare de somatizare), mai frecvente sunt cea histrionica, paranoida, evitanta, borderline, antisociala.
Semne si simptome
* Pacientul este insistent in a-si insirui lista de simptome (uneori chiar scrisa si cvasi-interminabila), relatarea fiind presarata cu descrieri plastice, colorata cu multe adtective si comparatii, menite sa exprime cat mai convingator dramatismul simptomelor si rasunetului afectiv pe care acestea il atrag
* Uneori pacientul mentioneaza frecventarea si a vindecatorilor profani, prezinta liste de medicamente si remedii naturale deta utilizate fara succes
* Pacientul nu discrimineaza simptomele somatice de trairile sale emotionale, aglutinandu-le in dramatismul inautentic al acuzelor somatice
* Acesti pacienti sunt susceptibili la iatrogenizare, de aceea medicul trebuie sa fie circumspect, rezervat in afirmatii, odata ce banuieste ca se afla in fata unui astfel de pacient
* Relatia medic - pacient sfarseste prin a deveni frustranta pentru ambele parti
http://www.sfatmedical.ro/Boli_si_afectiuni/Psihiatrie/Tulburarea_de_somatizare
Somatization disorder (also Briquet´s disorder or, in antiquity, hysteria) is a psychiatric diagnosis applied to patients who chronically and persistently complain of varied physical symptoms that have no identifiable physical origin. One common general etiological explanation is that internal psychological conflicts are unconsciously expressed as physical signs. Patients with Somatization Disorder will typically visit many doctors trying to get the treatment they think they need. However, it must be remembered that this behavior would also occur if the patient had a genuine physical condition that previous physicians had failed to diagnose. The first step for a physician must be to take the patient´s claims seriously and consider if their symptoms match any other known condition.
http://www.psychforums.com/definition/somatization-disorder.htm
In 1980 isteria a fost inlocuita in terminologie de diagnosticul "tulburare de conversie".
Tulburarea de conversie este o conditie in care pacientii prezinta simptome neurologice precum tremuraturi, parestezii, paralizie dar fara un substrat anatomic neurologic. Se crede ca aceste probleme apar ca raspuns la dificultatile din viata pacientului iar conversia este considerata o tulburare psihiatrica. Cunoscuta drept isterie, aceasta tulburare este cunoscuta de milenii devenind proeminenta la sfirsitul secolului 19. termenul de conversie isi are originile in doctrina freudiana ca anxietatea este transformata in simptome fizice. Desi considerata a fi disparuta in secolul 20 unii cercetatori sugereaza ca este mai frecventa ca niciodata.
Boala este caracterizata de prezenta a unora dintre simptomele urmatoare: slabiciune, paralizie, afectarea vazului sau auzului, convulsii psihogene nonepileptice, tremor, distonie, sincopa, afonie isterica. Diagnosticul de tulburare de conversie implica trei elemente: excluderea bolii neurologice, excluderea unui pacient prefacut si determinarea mecanismului psihologic.
Tulburarea de conversie prezinta simptome care sunt similare cu o tulburare neurologica cum este atacul cerebral, scleroza multipla sau epilepsia. Neurologul trebuie sa fie atent in excluderea bolilor neurologice. Totusi nu este neobisnuit pentru pacientii cu boala neurologica sa aibe si o boala de conversie, in care problema este determinarea simptomelor conversiei.
In excluderea bolii neurologice neurologul se bazeaza pe prezenta semnelor pozitive ale conversiei-unele elemente considerate a fi rare in boala neurologica dar frecvente in cea de conversie. Validitatea multor dintre aceste semne a fost pusa sub semnul intrebarii totusi s-a dovedit ca apar si in boala neurologica. Un astfel de exemplu este indiferenta asupra simptomelor proprii. O alta caracteristica este ca simptomele tind sa fie mai severe pe partea nondominanta, de obicei stinga; exista o varietate de teorii cum ar fi implicarea relativa a emisferelor cerebrale in procesarea emotionala.
Mecanismul psihologic poate fi aspectul cel mai dificil al diagnosticului conversiei. Modelul freudian original sugereaza ca incarcatura emotionala de experiente negative va fi constient represata ca un mod de a se lupta cu durerea, dar incarcatura emotionala va fi convertita intr-un anume fel intr-un simptom neurologic. Freud argumenteaza mai tirziu ca experientele represate ar fi de natura sexuala.
Tratamentul acestor tulburari include psihoterapie, terapie ocupationala pentru a mentine autonomia in activitatile zilnice si tratamentul depresiei si a anxietatii daca sunt prezente. Simptomele individuale de conversie sunt in general autolimitante si nu conduc la modificari fizice sau dizabilitati. Simptomele asociate conversiei pot conduce la scaderea calitatii vietii daca sunt percepute ca egodistonice. Morbiditatea este frecvent o manifestare iatrogena de diagnostic nonnecesar. Pacientii cu conversie cronica rar pot dezvolta atrofie, incheieturi inghetate, contracturi prin lipsa folosirii.
Patofiziologie:
Simptomele de conversie sugereaza o tulburare fizica dar sunt rezultatul unor factori psihologici. Dupa modelul psihodinamic, simptomele sunt o consecinta a conflictului emotional cu represia acestuia in inconstient. In 1880 Freud si Breuer sugereaza ca simptomele de isterie sunt rezultate din intruziunea memoriilor conectate la trauma fizica in inervatia somatica. Acest proces minte-corp este denumit conversie.
Pacientul poate avea o boala primara sau secundara. In cea primara simptomele permit pacientului sa-si arate conflictul care a fost suprimat inconstient. In cel secundar simptomele permit pacientului sa evite situatiile neplacute sau sa cistige sustinere de la prieteni, familie si sistemul medical care altfel ar fi indisponibile. Dupa teoriile socioculturale, expresia directa a emotiilor este impermisiva avind loc somatizarea. In modelele comportamentale conversia simptomelor este vazuta ca un comportament invatat maladaptiv care este reactivat de mediul inconjurator.
Ideea ca conversia nu are o baza organica a devenit inradacinata. Totusi unele date sustin o notiune opusa. Studiile asupra evolutiei naturale a conversiei indica ca multi pacienti sunt descoperiti a avea boala neurologica preexistenta. aparitia simultana a bolii organice cerebrale alaturi de simptomele de conversie, mai ales asociate cu convulsiile nonepileptice psihogenice. Studiile familiale arata ca conversia la femeile rude de grad I este de pina la 14 ori mai mare fata de populatia generala.
http://www.romedic.ro/tulburarile-de-conversie
Dar chiar si la inceputuri, cand Freud a aprofundat conceptul de isterie preluat de la profesorul sau Charcot, isteria insemna in primul rand: exces emotional de negestionat, o pierdere a autocontrolului cauzata de o teama coplesitoare, pe fondul unui conflict sever din copilarie, sau o problema imaginara cu o parte a corpului.
Prin urmare nu e vorba de sinonimie cu crizele de nervi, de furie, care au o alta tipologie, geneza si raportare etiologica.
Sunt bune si facultatile de psihologie si IQ-urile la ceva. :)