Anxietate

estpoint a scris:

mc ...

eram nervos ...

o sa scap si toti vom scapa

e mult mai bine acum si am un psiholog extraordinar

scuze... dar nu lasa aere de pesimism pe aici ... nu avem nevoie de asta

Estpoint, ba tu ai scapat, frate! Nu te lasa tras in jos. Ce-ai facut tu este un breakthrough. Chiar daca te va mai incerca, ai deja experienta asta A TA, cu care sa iesi din impas.

Sub aparenta mieroasa nici prietenii "nu sesizeaza" ca ai realizat ceea ce ei nu pot sa faca. Este o forma de ura pe care eu zic sa o vezi mai degraba decat sa o iei drept "ajutor".

Fii mai sigur pe tine!

pe mine m-a incurajat foarte tare mesajul initial al lui estpoint! din ziua cand am citit ma simt mult mai bine si sunt mult mai curajoasa pentru ca am zis "daca el a reusit trebuie sa reusesc si eu". si asta repet mereu. este singurul care a venit cu un colac de salvare pe acest forum unde toata lumea cere ajutor dar nimeni nu-l da. ar trebui ca toti cei care se vindeca sa isi aduca aminte prin ce au trecut si sa intre aici ca sa-i ajute si ce ceilalti.eu cred ca pana la urma vindecarea depinde de fiecare persoana in parte.daca vrei cu adevarat, reusesti. la mine cred ca a devenit o obisnuinta sa imi fie rau in fiecare zi, dar gata, vreau sa revin la normal. am pierdut prea mult timp in loc sa ma bucur de viata frumoasa pe care mi-a dat-o Dumnezeu. fratilor se poate! mult curaj si vom reusi!

Kallisti a scris:

Estpoint, ba tu ai scapat, frate! Nu te lasa tras in jos. Ce-ai facut tu este un breakthrough. Chiar daca te va mai incerca, ai deja experienta asta A TA, cu care sa iesi din impas.

Sub aparenta mieroasa nici prietenii "nu sesizeaza" ca ai realizat ceea ce ei nu pot sa faca. Este o forma de ura pe care eu zic sa o vezi mai degraba decat sa o iei drept "ajutor".

Fii mai sigur pe tine!

Kallisti draga, eu nu invidiez pe nimeni ce are parte de asa ceva, chiar ma rog sa nu fie cazu sa guste si altii din bucatica asta de Iad numita anxietate/depresie/atac de panica..

Se poate iesi din starile astea, insa cu putin ajutor si cu f multa rabdare! Numai bine!

Sunt de acord cu ce spune anmarr ! Nu cred ca poti scapa deodata.Anxietatea se formeaza in timp , evolueaza subtil si in mod inconstient ajunge o trasatura de caracter daca o pot numi asa.La mine a evoluat treptat pana am avut un atac de panica acum doi ani care m-a nenorocit.Aproape ca eram paralizat ! Ca sa o inlaturi iti trebuie rabdare si sa accepti ca dispare la fel cum a aparut , adica treptat ! Nici eu nu am scapat dar e mult mai bine ca atunci deoarece am reusit sa inteleg intr o oarecare masura ce se intampla cu mine !

Si acum sa fiu si optimist ! In lupta cu anxietatea poti sa descoperi adevarate comori , te descoperi pe tine , pe ceilalti , devii mai realist , te maturizezi , te autoeduci , incepi sa evaluezi lucrurile la adevarata lor valoare . Cel putin in cazul meu asta se intampla ! Mai e drum lung , cine stie , poate razboiul asta o sa dureze toata viata dar o sa vina si zile cand am sa mi pot trai viata linistit nelasand anxietatea sa ma impiedice sa fac ce vreau !

Asa ca amice nu lasa garda jos . O sa ti mai dea tarcoale, dar ai sa o invingi cum ai facut si acuma ! Multa bafta :roll:

freakkk Daca ai fi avut pr de anxietate atacuri de panica cu sigurata nu ai mai avea acum aceiasi parere acum

Da eu cred ca este nevoie si de aceste medicamente fara ele sincer nu poti reusi sa treci peste atacuri de panica sau anxietate asa usor foarte multi au ajuns sa le fie frica sa iasa din casa nu cred ca tiai dori sa vezi asa ceva sincer

exista persoane cu pr foarte grave fara ajutorul acestor medicamente nu ar putea face fata te ajuta cu faptul ca apare un relativ echilibru si impreuna cu medicamentele si cu vointa se poate trece peste si pe aceasta tema ar fi de discutat foarte mult ;)

Eu cred ca sufar de o anxietate intr-o forma mai usoara, pentru ca atacurile mele de panica inseamna: transpiratie usoara, nu ma mai pot concentra cateva secunde, strangere de inima (nu pot iesi din casa sa iau o paine, k nu am chef sa intalnesc oameni, sa intru in contact cu ei) si uneori, cand mi se intampla brusc ceva imi amortesc mainile. Nici nu stiu dc e anxietate, pentru ca n-am fost pana acum la psihoterapeut. Si incapacitatea de a actiona. Sunt un om foarte capabil, dar cand trebuie sa fac ceva simt cum ma razgandesc si dau inapoi. Iar daca insist, cu vointa, mi se intampla sa nu-mi iasa bine lucrul respectiv (chiar daca e ceva banal). Nu stiu ce sa fac. Vreau sa scap odata, ca altminteri nu stiu unde o sa ajung!

Nici eu nu iau pastile, am rezistat fara ele si o sa rezist in continuare, sper. Nu stiu cat de grave sunt problemele mele de la mansarda, cat...multe. Cu pastilele nu sunt de acord. Doar pe perioade mici de timp si numai daca nu se poate altfel...

Am si eu probleme mari cu anxietatea . De doi ani ma chinuie si ii fac fata cum pot . Au fost multe situatii cand nu aveam pastile la indemana si trebuia sa ma adaptez . Si culmea e ca pe masura ce ma adaptam, la situatiile respective anxietatea disparea . Ma simteam perfect . Dar sunt perioade (ca aceasta de exemplu) cand nu ma mai gasesc , ma simt ultimul om , ma enervez din orice nimicuri . Stiu ca nu o sa pot sa continui toata viata asa. Cred ca o sa am nevoie de pastile neaparat altfel mi-e teama ca o sa cedez . Momentan iau doar 2-3 pastile pe luna in situatiile extreme cand nervii si anxietatea ating cote maxime.

Dar inainte de a incepe un tratament vreau sa mi fac si eu o idee ca sa nu isi bata joc doctorii de mine cum si au batut joc de ai mei .Un psihiatru mi-a prescris acum un an sa iau cate 6 tranxene de 2mg pe zi . Iti dai seama cum eram acuma daca urmam tratamentu prescris de el? Alta desteapta mi-a prescris doua tipuri de pastile care erau contraindicate (scria asta clar si limpede pe prospect) Sa nu mai zic de vorbele calduroase de genu : e pacat mai baiete sa inebunesti asa tanar , dar asta o sa se intample daca nu urmezi tratamentu asta . Pana la urma s-a lasat cu scandal ! ;)

uite ce nu invata anxiosii: toleranta! nu fata de tigani, negri si evrei si doar teoretic, ci fata de toata lumea. Scopul e sa ajungi sa te impaci cu tine si cu lumea, sa accepti, sa (te) ierti si vine si linistea. Asta dupa ce ai reusit sa te prinzi ca nu crapi si creierul tau se joaca cu tine.

eu am depasit momentul asta de aproape 1 an. Insa, fara sa vreau sa generalizez propria experienta, as vrea sa spun ca anmarr descrie o situatie reala. Anxietatea nu a aparut la nimeni de pe o zi pe alta, ci a luat nastere ca urmare a unui program derulat in creierele noastre ani de zile. Si, prin urmare, schimbarea totala de paradigma nu se prea intampla in cateva minute, ci in luni sau ani...sau niciodata. Cred ca exista si cazuri in care asta sa se intample brusc .... asta zic eu ca s-ar numi iluminare.

Numai bine ;)

Broscuta_Fermecata a scris:

uite ce nu invata anxiosii: toleranta! nu fata de tigani, negri si evrei si doar teoretic, ci fata de toata lumea. Scopul e sa ajungi sa te impaci cu tine si cu lumea, sa accepti, sa (te) ierti si vine si linistea. Asta dupa ce ai reusit sa te prinzi ca nu crapi si creierul tau se joaca cu tine.

eu am depasit momentul asta de aproape 1 an. Insa, fara sa vreau sa generalizez propria experienta, as vrea sa spun ca anmarr descrie o situatie reala. Anxietatea nu a aparut la nimeni de pe o zi pe alta, ci a luat nastere ca urmare a unui program derulat in creierele noastre ani de zile. Si, prin urmare, schimbarea totala de paradigma nu se prea intampla in cateva minute, ci in luni sau ani...sau niciodata. Cred ca exista si cazuri in care asta sa se intample brusc .... asta zic eu ca s-ar numi iluminare.

Numai bine ;)

Da, da, toleranta si apoi iubirea!

Iubirea asta si toleranta sunt sf-uri cand crezi ca crapi la atacul de panica. Dar cand ai reusit insa sa te manageriezi intr-un moment ca asta, asa cum a facut Estpoint, deja lucrurile se vad altfel. Adica la o adica nu crapi, la o adica poti sa supravietuiesti, ai o scula pe care te bazezi, un mecanism de coping. Abia apoi, in timp, poti sa adaugi la mecanismul de linistire o grija prieteneasca fata de tine: Hai prietene, te pricepi la asta, ne-am ajutat unul pe altul de cateva ori pana acum!

Ma tot gandesc ca intoleranta fata de tine si implicit fata de ceilalti vine si din faptul ca te lasa hardul cand ai mai mare nevoie de el, ca te arata slab cand tu ai nevoie sa fii tare, ca dupa ce ai fost sabotat repetat de tine insuti nu ai cum sa nu urasti asta in oglinda la altii.

Broscuto, daca ai putea sa-mi zici si cum te descurci cu toleranta dimineata la ora 8 in trafic, mi-ai fi de mare ajutor. Daca tot ai dat un deget, da si restul mainii. Sa-i tolerez pe toti cei care vor sa mi-o ia inainte sau doar jumate? Sa-i iubesc pe aia cu numere pare?

Te rog eu frumos , mai da lamuriri si exemple ca sunt in dilema:daca ii tolerez pe toti sunt victima, ma urasc daca nu tolerez nici unul sunt singura.