bebecita35 a scris:Am avut aceeasi soarta ca a ta: fostul meu sot la inceput a fost foarte incintat ca eram gravida , apoi am nascut si spre disperarea mea nu a vrut sa atinga fetita si nici acum nu il intereseaza....Asta ma facea sa imi ies din minti , nu puteam dormi si ma tot chinuiam singura gindindu-ma cum de nu ii pasa de copil, imi ziceam"o.k., pe mine nu ma mai iubeste , dar copilul este jumatate din el, cum poate fi asa de rece??" si ma tot torturam de una singura , plus ca mai aveam si lupta pentru suprtavietuire , pe care o duceam tot singura...si intrebarile firesti ale copilului" dar eu de ce nu am tati, ca ceilalti copii de la camin?"...si astea toate ma sensibilizau peste masura..Pina intr-o zi cind mi-am luat inimna in dinti si mi-am zis ca ajunge atita suferinta , ca trebuie sa il iert pe fostul sot , ca nu stie ce face , pe cei care ma condamnau pe la spate sau chiar fatis, ca trebuie sa nu ma mai sperii de viitor.Nu spre resemnare te indemn eu , ci spre pace interioara si acceptarea realitatii asa cum este ea! Trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor: ai un copil sanatos , tu esti sanatoasa si poti munci pentru voi, ai o casuta in care poti sta...Mult succes si sunt alaturi de voi cu gindul! :flowers:
imi dau seama ca ti-a fost greu sa treci prin acea suferinta. eu una nu am trecut prin ea. am inteles din start situatia. faptul ca el nu s-a interesat nici macar de copil...am privit-o ca pe problema lui si numai a lui. eu mi-am dorit enorm copilul, mi l-am dorit cu el..el a stiut asta, discutasem acest aspect.
copilul pe care-l am e unul minunat. pana de curand nu a intrebat deloc de tatal lui (in curand face 7 ani) si am avut o discutie scurta, simpla si reactia baiatului a fost foarte spontana, directa si transanta : sa stea acolo unde este...dar eu vreau un tatic cu un copil ;) din acest punct de vedere, am acceptat realitatea asa cum este, sunt impacata cu mine insami desi uneori imi spun ca nu sunt o mama suficient de buna. problemele mele (care au dus la anxietate, deprimare, depresie sau ce o fi) sunt de alta natura, sunt vechi dar in ultima vreme depun eforturi pentru a le rezolva. asta spre binele meu si al copilului. multumesc de gandurile frumoase si mult succes si voua. ;)
ideea e sa ajungi sa castigi mai mult dintr-unul singur...
Flori de cimp, nu dispera , acum este mai greu ca este copilul mic, dar cind Alex va fi mai marisor , ai sa vezi ce mindra si satisfacuta vei fi,...si greul anilor astia il vei uita cu siguranta!