mada13 a scris:...problemele mele, insa, le neglijez.
De exemplu? Ce probleme ai neglijat?
mada13 a scris:Din pacate trecutul nu il pot schimba, iar traumele raman...
Poti schimba consecintele trecutului asupra prezentului si viitorului.
Anxietate
Început de flori de camp, Joi 10 nov 2005 · 1.612 răspunsuri · 334.689 vizualizări
elandi a scris:De exemplu? Ce probleme ai neglijat?Poti schimba consecintele trecutului asupra prezentului si viitorului.
Mi-am neglijat sufletul, in primul rand...referitor la consecintele trecutului...nu-i usor sa ignori, nu-i usor sa uiti de un tata alcoolic, divortul parintitlor si pierderea lor la o varsta prea frageda, nici 18 ani nu aveam cand s-a intamplat...am depasit momemtul...nu ma mai plag, dar am un mare gol in suflet...
mada13 a scris:Mi-am neglijat sufletul, in primul rand...referitor la consecintele trecutului...nu-i usor sa ignori, nu-i usor sa uiti de un tata alcoolic, divortul parintitlor si pierderea lor la o varsta prea frageda, nici 18 ani nu aveam cand s-a intamplat...am depasit momemtul...nu ma mai plag, dar am un mare gol in suflet...
Mada, ai trecut prin multe! Pentru mine esti deja o invingatoare!!:D
Capu sus si mult curaj! 
mada13 a scris:Mi-am neglijat sufletul, in primul rand...referitor la consecintele trecutului...nu-i usor sa ignori, nu-i usor sa uiti de un tata alcoolic, divortul parintitlor si pierderea lor la o varsta prea frageda, nici 18 ani nu aveam cand s-a intamplat...am depasit momemtul...nu ma mai plag, dar am un mare gol in suflet...
Nu poti uita, dar poti intelege si accepta ceea ce nu este de inteles... Usor de zis.
Cred ca esti pe calea buna.
mada13 a scris:Mi-am neglijat sufletul, in primul rand...referitor la consecintele trecutului...nu-i usor sa ignori, nu-i usor sa uiti de un tata alcoolic, divortul parintitlor si pierderea lor la o varsta prea frageda, nici 18 ani nu aveam cand s-a intamplat...am depasit momemtul...nu ma mai plag, dar am un mare gol in suflet...
La ce varsta ti-au aparut primele simptome de depresie? Merci.
anmarr a scris:Mada, ai trecut prin multe! Pentru mine esti deja o invingatoare!!Capu sus si mult curaj!
Multumesc pt incurajari...uneori, avem nevoie de o vorba buna din partea oricui. Bafta si tie! 
a browser a scris:La ce varsta ti-au aparut primele simptome de depresie? Merci.
Pot spune ca de foarte mica, am simtit o stare ciudata, o singuratate...am fost si destul de izolata o perioada, nu aveam contact cu copiii de varsata mea (nu socializam pt ca eram tinuta foarte mult timp in casa). Cand am ajuns la scoala, aveam o timiditate, explicabila zic eu, pe care mi-am invins-o prin autoeducare...insa sentimentul de singuratate a continuat sa evolueze....cam prin liceu am avut primele simtome de depresie, dar am devenit constienta de ele mai tarziu... 
mada13 a scris:Multumesc pt incurajari...uneori, avem nevoie de o vorba buna din partea oricui. Bafta si tie!Pot spune ca de foarte mica, am simtit o stare ciudata, o singuratate...am fost si destul de izolata o perioada, nu aveam contact cu copiii de varsata mea (nu socializam pt ca eram tinuta foarte mult timp in casa). Cand am ajuns la scoala, aveam o timiditate, explicabila zic eu, pe care mi-am invins-o prin autoeducare...insa sentimentul de singuratate a continuat sa evolueze....cam prin liceu am avut primele simtome de depresie, dar am devenit constienta de ele mai tarziu...
Multumesc de urare Mada! Mult succes iti doresc si eu tie!
Faza asta cu singuratatea o resimt si eu acum, mai acut insa..dar nu mi-e asa de frica..stii de ce? pt ca realizez si constientizez ca intr-adevar suntem singuri pe acest pamant, oricat de mult am vrea noi sa fim dependenti de altii...ne nastem singuri, avem o cariera pe care o construim singuri, de multe ori petrecem mai multe ore la birou decat acasa , avem prieteni cu care nu apucam sa ne vedem decat la petreceri, si de multe ori nu obtinem ajutor din partea lor la nevoie..mancam si petrecem vremea cu colegi de serviciu si nu cu cei dragi..ne hranim si ne facem de mancare pt ca o data plecati de la mama de acasa nu mai are cine sa aiba grija de noi...sentimentul maturitatii si al inceputului de drum..etc
Este simplul fel de a exista al lumii in care traim noi azi..tb sa intelegi ca valorile sunt altele..noi nu traim intr-o lume care apreciaza viata de familie sau realizarea spirituala..ci chiar indeamna la autorealizare personala prin cariera, ore nesfarsite de munca si bunastare financiara! Si toate pt ce? Pt a avea succes!! dar si notiunea asta de succes este relativa si poate fi discutata..pt fiecare eu cred ca succesul este ceva diferit...tb doar sa iti dai seama ce inseamna pt tine si atunci vei avea parte de o "revolutie" spirituala!
Editat Sâm 2 iun 2007 12:24
anmarr a scris:Multumesc de urare Mada! Mult succes iti doresc si eu tie!Faza asta cu singuratatea o resimt si eu acum, mai acut insa..dar nu mi-e asa de frica..stii de ce? pt ca realizez si constientizez ca intr-adevar suntem singuri pe acest pamant, oricat de mult am vrea noi sa fim dependenti de altii...ne nastem singuri, avem o cariera pe care o construim singuri, de multe ori petrecem mai multe ore la birou decat acasa , avem prieteni cu care nu apucam sa ne vedem decat la petreceri, si de multe ori nu obtinem ajutor din partea lor la nevoie..mancam si petrecem vremea cu colegi de serviciu si nu cu cei dragi..ne hranim si ne facem de mancare pt ca o data plecati de la mama de acasa nu mai are cine sa aiba grija de noi...sentimentul maturitatii si al inceputului de drum..etc
Este simplul fel de a exista al lumii in care traim noi azi..tb sa intelegi ca valorile sunt altele..noi nu traim intr-o lume care apreciaza viata de familie sau realizarea spirituala..ci chiar indeamna la autorealizare personala prin cariera, ore nesfarsite de munca si bunastare financiara! Si toate pt ce? Pt a avea succes!! dar si notiunea asta de succes este relativa si poate fi discutata..pt fiecare eu cred ca succesul este ceva diferit...tb doar sa iti dai seama ce inseamna pt tine si atunci vei avea parte de o "revolutie" spirituala!
Aoleu...m-ai intristat si mai tare...nu trebuia sa imi confirmi si tu, ce refuz sa accept...eu mai am o mica speranta...pe mine nu ma intereseaza realizarea financiara, nu vreau decat sa imi gasesc linistea sufleteasca, pt a merge mai departe...vreau sa imi gasesc echilibrul, entuziasmul de alta data, sa nu mi se mai para totul in van si fara rost...vreau o motivatie!!!!!
Sentimentul maturitatii si al inceputului de drum a fost groaznic pt mine, am constientizat brusc ca daca nu am eu grija de mine, nu are nimeni...si gandul asta ma inspaimanta, cred ca am o perioada cand refuz sa mai am responsabilitati...
mada13 a scris:Aoleu...m-ai intristat si mai tare...nu trebuia sa imi confirmi si tu, ce refuz sa accept...eu mai am o mica speranta...pe mine nu ma intereseaza realizarea financiara, nu vreau decat sa imi gasesc linistea sufleteasca, pt a merge mai departe...vreau sa imi gasesc echilibrul, entuziasmul de alta data, sa nu mi se mai para totul in van si fara rost...vreau o motivatie!!!!!Sentimentul maturitatii si al inceputului de drum a fost groaznic pt mine, am constientizat brusc ca daca nu am eu grija de mine, nu are nimeni...si gandul asta ma inspaimanta, cred ca am o perioada cand refuz sa mai am responsabilitati...
Draga mea...crezi ca nu stiu cum e??? Stiu f bine din pacate..si nu mi-e usor sa accept..dar asta e viata..iar chestia asta pe care o exp tu ca si mine se numeste MATURIZARE! La sf procesului insa, ne asteapta ceva f frumos! Se numeste: INDEPENDENTA! 
Nu tb sa iti fie frica..noi suntem ceva mai sensibile si poate de asta procesul e mai greu..Constientizam de fapt prea mult si ne sperie asta!
Uite, cum esti tu acum asa eram si eu acum 3 luni, dar m-am calmat! Curaj! O sa iti gasesti si linistea interioara dar tb sa ai multa rabdare!! Pot sa intreb ce varsta ai? Eu am 23, dar ma simt ca un copil..
Singuratatea o simt inca..poate si pt ca nu am inca o relatie stabila.. dar multa lume simte singuratatea si asta nu ins ca e depresiva..you know?
Incearca psihoterapia, o sa vezi ca te ajuta sa te limpezesti!
Oricum nu esti singura...asta ca sa fac haz de necaz..macar ai certitudinea ca in lumea asta mai exista pers cu ac pb ca si tine 
take care!
anmarr a scris:Draga mea...crezi ca nu stiu cum e??? Stiu f bine din pacate..si nu mi-e usor sa accept..dar asta e viata..iar chestia asta pe care o exp tu ca si mine se numeste MATURIZARE! La sf procesului insa, ne asteapta ceva f frumos! Se numeste: INDEPENDENTA!Uite, cum esti tu acum asa eram si eu acum 3 luni, dar m-am calmat! Curaj!
Singuratatea o simt inca..poate si pt ca nu am inca o relatie stabila.. dar multa lume simte singuratatea si asta nu ins ca e depresiva..you know?
Incearca psihoterapia, o sa vezi ca te ajuta sa te limpezesti!
Oricum nu esti singura...asta ca sa fac haz de necaz..macar ai certitudinea ca in lumea asta mai exista pers cu ac pb ca si tine
Offffff... si eu am tot 23, dar eu nu ma simt ca un copil, ma simt obosita psihic...insa da, ma consoleaza, oarecum gandul ca nu sunt singura "tzacanita"... 
Poate ar trebuii sa ne impartasim mai mult din experiente...poate mai prind si eu ceva de la tine si invers...dehhhh depresivii astia...Numai bine!!!!!