elandi a scris:Nu-ti trebuie doar rabdare. Incearca sa spui ce-ti trece prin minte. Si sa respecti pe cat posibil intelegerea cu el.
Un diagnostic te-ar baga in ceatza, nu te-ar lumina. Cert! Psihoterapeutul te trateaza pe tine, ca persoana unica si irepetabila! :cry:
"nu ai nimic" somatic, adica...
Cate sedinte faci pe saptamana?
Fac 1 sedinta pe saptamana, dar uneori parca as vrea sa ma duc mai des...
Cat despre vorbit, vorbesc foarte mult, ceea ce apreciaza si medicul.
Ce parere aveti despre empatie? Mi s-a spus ca am o mare capacitate empatica. Documentandu-ma mai mult despre acest subiect, m-am cam speriat. Mi se pare ca aceasta capacitate, mai mult imi face rau, decat bine... Nu stiu cum sa scap de ea...
anmarr a scris:Mersi mult de incurajare Tavi! Cateodata am si eu nevoie!
A fost greu ce-i drept..cu frica de la primul examen, cu senzatia de inutilitate a studiilor, dar uite ca am reusit sa trec si peste astea! Clar ca nu avem nimic mental..starea noastra nu are de a face cu mentalul si nu il afecteaza ..cognitivul ramane intact! Pe parcurs cateodata e mai greu sa te concentrezi etc de la manifestarile somatice mai ales..dar trece! :cry:
Numai bine iti doresc si eu tie!
Sa incepi serviciul este un mare pas inainte! Asta ti-o spun din proprie experienta, mai ales ca nu puteam intra in cladire 
..dar o sa treaca! Curaj!:soc:
Mada, in general psihoterapeutii nu dau sfaturi..tu tb sa gasesti sol la raspunsuri ! E viata ta si la urma urmei si deciziile le iei tu! Tb sa privesti psihoterapeutul ca pe un ghid in cunoastere, in cunoasterea persoanla.. insa este un drum lung, plin de peripetii dar cu siguranta merita! 
Hmmm, sfaturi nu...am inteles, sper sa imi dau eu seama de anumite lucruri pe parcurs, dar as fii interesata macar, de niste tehnici de relaxare...sunt foarte chinuita de starile de anxietate...starile alea in care simti ca "te doare ceva, dar defapt nu te doare"... Nu ma simt in stare de nimic in momentele acelea...
tavi_ar a scris:Sa inteleg ca psihoterapeutul tau este si medic psihiatru ? Ar fi bine pentru ca pregatirea profesionista interdisciplinara nu strica. Oricum, este OK ca rezisti fara medicamente. Daca persista starile descrise sau chiar se amplifica ar fi totusi bine sa nu te chinui inutil si sa mergi la un psihiatru pentru prescrierea unor anxiolitice si antidepresive. Iti recomand ceva ce nu da dependenta si care in cazul meu au fost extrem de benefice. Pentru anxietate SPITOMIN iar pentru depresie REMERON. Sa speram ca nu va fi cazul. Cel putin ciudata pozitia psihoterapeutului tau. Desi nu vreau sa fac etichetari in necunostinta de cauza, parca am impresia ca ar trebui sa fie mai activ si sa induca incredere si optimism. Poate ca, deocamdata, compileaza. Cine stie ? E doar meseria lui ! Sa nu renunti la psihoterapie ! Cat despre singuratate iti pot spune ca asta ma chinuie enorm, mai ales dupa ce m-am pensionat. Este greu sa rezonam intens cu prima cunostinta intalnita aleatoriu. Fiind eminamente fiinte sociale este absolut necesar sa avem un cerc de relatii stabile. Avand pasiunea pescuitului mie nu prea mi-a fost greu sa gasesc parteneri de sedinte si discutii. Pana la o prietenie veritabila mai este ceva cale... Incearca si tu sa legi dialoguri in sfera unor pasiuni comune, dezvolta-le si poate se leaga o prietenie... In cazul nostru exercitiul fizic practicat sistematic este deosebit de benefic, mai ales daca sportul practicat este in echipa. Cred ca asa ceva te-ar ajuta foarte mult. Am observat ca te-a frapat faptul ca ma lupt cu anxietatea si depresia de ceva vreme. Sunt altii care au 'performante' mult mai notabile. Important este sa avem vointa si CREDINTA. Lupta o dam, de fapt, cu noi insine, cu acel ceva inefabil lezat din sufletul nostru. Este logic ca, daca decopertam cauza si o inaturam, va dispare si efectul. Probabil ca noi anxiosii/depresivii suntem predestinati sau alesi. Trebuie sa trecem si peste aceasta incercare nu tocmai placuta. Sa nu faci cumva greseala sa iti planifici ca pana la data X vei scapa ! Lasa sa decurga totul firesc, evita situatiile stresante, fortifica-ti organismul printr-o dieta sanatoasa, cu multe vitamine, incearca sa gandesti numai pozitiv, multa rabdare si optimism ! Este un episod pasager peste care vom trece ! Numai bine !
Descoperirea cauzelor care genereaza anxietate/depresie, de cele mai multe ori, nu este suficienta pentru inlaturarea semnificativa si rapida a simptomelor. Trebuie actionat profesionist asupra lor si cei mai avizati sunt psihoterapeutii. Din pacate, la noi in Romania, sunt cam putini specialisti veritabili. De aceea, in absenta specialistilor si a banilor, in majoritatea cazurilor ne autovindecam, ce-i drept mai anevoios si cu riscul unor recidive. Dependenta nu trebuie sa ne sperie asa de tare. Cu ceva efort, vointa si rabdare ne detoxifiem. Se scapa doar si de heroina, cocaina, LSD, etc. In opinia mea, prioritar este sa invingem sindromul anxios-depresiv. Daca am urmat un tratament medicamentos si s-a instalat dependenta psihica si/sau fizica, vindecati fiind de anxietate/depresie, problema detoxifierii pare relativ simpla. Batalia principala este castigata ! Pentru a evita sevrajul dozele le vom reduce gradual, poate chiar pe o perioada de luni de zile. Alprazolamul este o benzodiazepina, aceasta fiind denumirea substantei active anxiolitice care se gaseste in Frontin sau Xanax, de exemplu. Cat despre Tranxene, tot o benzo ceva mai tare, nici nu vreau sa imi amintesc ! A trebuit sa lupt aproape un an ca sa scap de ea. Luam 40 mg./zi. Ma seda cam tare si ma simteam ca un "zombi". Singura parte buna este ca imi inducea un somn profund. De restul medicamentelor amintite nu am cunostinta. Numai bine !
Medicul s-a recomandat la inceput, ca psihoterapeut si m-a avertizat ca nu imi da pastile si imi va trece, in cazul in care imi facusem iluzii cu privire la acest aspect... Cat despre medicamente, rezist pt ca nu stiu cum e cu ele, dc nu am luat niciodata... oricum starile de rau apar o data la cateva zile. Cand am senzatia ca ma simt mai bine, ma lovesc din nou, deobicei urmand dupa o intamplare, eveniment neplacut ce s-a petrecut in cursul zilei...deci pot sa am 2 zile bune si una rea...
..dar o sa treaca! Curaj!
sunt o alta depresiva. si nu ma mandresc deloc cu asta ...