Anxietate

buna,

sunt si eu nou intrata pe acest forum si am vazut ca lumea de pe aici se confrunta cu diverse situatii asemanatoare cu ale mele. da...ati ghicit sunt o alta depresiva. si nu ma mandresc deloc cu asta ...

am stari de anxietate, tristetze, mi se pare ca viata este foarte monotona si apatica, nu ma entuziasmeaza nimic...

am aceste stari cam de 2 luni de zile...ma duc la psihoterapeut cam de 1 luna, dar toate constatarile pe care le face, eu le cunosc deja...mi se pare ca nu imi spune nimic nou. as vrea sa imi dea niste sfaturi, cum as putea de exemplu sa fiu mai optimista.

cu toate astea nu am incetat sa ma mai duc la sedintele de psihoterapie, sperand totusi ca voi afla niste raspunsuri.

poate imi mai dati si voi niste sugestii, oare ar trebuii sa schimb medicul?!!!

mada13 a scris:

buna,

sunt si eu nou intrata pe acest forum si am vazut ca lumea de pe aici se confrunta cu diverse situatii asemanatoare cu ale mele. da...ati ghicit sunt o alta depresiva. si nu ma mandresc deloc cu asta ...

am stari de anxietate, tristetze, mi se pare ca viata este foarte monotona si apatica, nu ma entuziasmeaza nimic...

am aceste stari cam de 2 luni de zile...ma duc la psihoterapeut cam de 1 luna, dar toate constatarile pe care le face, eu le cunosc deja...mi se pare ca nu imi spune nimic nou. as vrea sa imi dea niste sfaturi, cum as putea de exemplu sa fiu mai optimista.

cu toate astea nu am incetat sa ma mai duc la sedintele de psihoterapie, sperand totusi ca voi afla niste raspunsuri.

poate imi mai dati si voi niste sugestii, oare ar trebuii sa schimb medicul?!!!

Buna,

Deduc ca, de fapt, nu este vorba numai de depresie in cazul tau. Se pare ca suferi de o tulburare mixta anxios-depresiva, insotita sau nu de atacuri de panica, agorafobie, hiperacuzie, etc.. Din experienta proprie iti recomand sa nu intrerupi sedintele de psihoterapie. Eu am ignorat sau, mai bine spus, nu am prea avut incredere in psihoterapeuti si nu ma pot lauda ca m-am vindecat complet dupa cinci ani de suferinte si lupta. Important este sa nu cedezi, sa ai vointa, rabdare, curaj si mai ales CREDINTA ! In final vom invinge ! Inca o sugestie ! Evita pe cat este posibil medicatia care da dependenta, in special benzodiazepinele. Incearca cu ceva naturist, homeopat, reflexoterapie, acupunctura, Reiki, remedii florale Bach, etc. In doua luni de la debutul sindromului anxios-depresiv, chiar daca medicul curant ti-a prescris benzo, este putin posibil sa fi dezvoltat dependenta. Nu cred ca este cazul sa schimbi medicul. De regula medicatia in cazul nostru se prescrie chiar pe un an. E bine sa cunosti ca lupta nu este tocmai usoara !. Cunosc multe cazuri de persoane care s-au vindecat complet sub un an. Majoritatea au combinat medicatia prescrisa de psihiatru cu psihoterapia. Se pare ca cele mai bune rezultate le dau TCC si analiza tranzactionala. Oricum, medicamentele nu vindeca sindromul anxios-depresiv. Regleaza cumva chimia creerului si atenueaza sferintele pe care le cunoastem. Cu timpul, mai ales daca se identifica cauza/cauzele care au generat anxietatea/depresia si se actioneaza profesionist asupra lor, sistemul nostru cerebral natural de recuperare (limbic) va prelua din nou controlul definitiv iar aceste tulburari de dispozitie, afective(mie imi place sa le definesc drept 'boli ale sufletului') vor dispare definitiv. Deci, multa incredere in tine si optimism ! Nu avem o boala incurabila. Totul depinde de noi ! Sunt multe de spus, dar, deocamdata, multa incredere si succes !

cioco a scris:

Hello Anmarr,

uneori mesajele de incurajare se lovesc de un zid... toti iti spun ca va trece, ca va fi bine, insa in cap sunt doar nori negri. si nu vezi nici o solutie.

Rabdarea: probabil este cheia dar asta inseamna sa iau in calcul amanarea unor obiective importante (examene care bat la usa si eu acum nu sunt pregatita pentru ele). Va trebui sa-mi reevaluez prioritatile. Va fi greu pentru ca asta ar insemna sa stau pe loc, in opinia mea.

In asteptarea zilelor bune

draga cioco..desi ai vrea tu sa stai in loc sa stii ca nu prea ai cum..viata te duce inainte fie ca vrei fie ca nu..eu am inceput masterul cand a dat depresia si anxietatea peste mine si uita ca maine am ultimul examen la pe anul asta...si le-am luat pe toate pana acum! ;)

ai rabdare si curaj! si nu te descuraja! in fond toti suntem oameni si avem probleme mai mici sau mai mari care pana la urma se rezolva..o sa iei si examenele si o sa se descurce si situatia asta care pare acum asa de incurcata! :P

anmarr a scris:

draga cioco..desi ai vrea tu sa stai in loc sa stii ca nu prea ai cum..viata te duce inainte fie ca vrei fie ca nu..eu am inceput masterul cand a dat depresia si anxietatea peste mine si uita ca maine am ultimul examen la pe anul asta...si le-am luat pe toate pana acum!

ai rabdare si curaj! si nu te descuraja! in fond toti suntem oameni si avem probleme mai mici sau mai mari care pana la urma se rezolva..o sa iei si examenele si o sa se descurce si situatia asta care pare acum asa de incurcata! :P

Felicitari Anmarr si multe succese in continuare ! Realizarile tale demonstreaza ambitie, curaj si vointa, dar mai ales faptul ca anxiosii si depresivii nu au probleme de ordin mental, cum din pacate sunt etichetati de unii rau-voitori ori ignoranti. Sunt probleme legate de dispozitie, pasagere, din care putem iesi, mai usor sau mai greu. Depinde de fiecare subiect in parte. Putem invinge aceste 'boli ale sufletului lezat', e drept, nu tocmai usor ! Din pacate, multi dintre cei afectati, mai ales la debutul sindromului anxios-depresiv, abodeaza solutionarea problemei ca si cand ar fi vorba de o gripa sau pneumonie. Si cum, in multe situatii, starea de rau persista sau chiar se agraveaza, intervine disperarea, panica, deceptia, nerabdarea, neincrederea, pesimismul exacerbat, ipohondria, etc. Si cercul vicios nu se inchide. Anxietatea si depresia se intretin reciproc. Cu rabdare si curaj vom invinge ! Numai bine !

In general psihoterapia ajuta la descoperirea cauzelor care genereaza anxietate/fobie/depresie.Cum ma poate ajuta psihoterapia cind sint constient de factorii cauzali dar nu am nici o putere de a-i indeparta?Ramine medicatia homeopata (care nu prea da rezultate sau da dupa o perioada mai indelungata) sau alopata (care rezolva pe moment-sint prea multe opinii ca nu se prea rezolva nimic).Totusi,unii sint dispusi sa incerce a doua varianta in speranta vindecarii rapide si sigure.Chiar nu se poate rezolva numai alopat?Dependenta e chiar asa de chinuitoare dupa o perioada mai indelungata?

Ce parere aveti de urmatoarele:Ansilan,Alprazolam,Hypnogen,Fevarin,Tranxene?

tavi_ar a scris:

Buna,

Deduc ca, de fapt, nu este vorba numai de depresie in cazul tau. Se pare ca suferi de o tulburare mixta anxios-depresiva, insotita sau nu de atacuri de panica, agorafobie, hiperacuzie, etc.. Din experienta proprie iti recomand sa nu intrerupi sedintele de psihoterapie. Eu am ignorat sau, mai bine spus, nu am prea avut incredere in psihoterapeuti si nu ma pot lauda ca m-am vindecat complet dupa cinci ani de suferinte si lupta. Important este sa nu cedezi, sa ai vointa, rabdare, curaj si mai ales CREDINTA ! In final vom invinge ! Inca o sugestie ! Evita pe cat este posibil medicatia care da dependenta, in special benzodiazepinele. Incearca cu ceva naturist, homeopat, reflexoterapie, acupunctura, Reiki, remedii florale Bach, etc. In doua luni de la debutul sindromului anxios-depresiv, chiar daca medicul curant ti-a prescris benzo, este putin posibil sa fi dezvoltat dependenta. Nu cred ca este cazul sa schimbi medicul. De regula medicatia in cazul nostru se prescrie chiar pe un an. E bine sa cunosti ca lupta nu este tocmai usoara !. Cunosc multe cazuri de persoane care s-au vindecat complet sub un an. Majoritatea au combinat medicatia prescrisa de psihiatru cu psihoterapia. Se pare ca cele mai bune rezultate le dau TCC si analiza tranzactionala. Oricum, medicamentele nu vindeca sindromul anxios-depresiv. Regleaza cumva chimia creerului si atenueaza sferintele pe care le cunoastem. Cu timpul, mai ales daca se identifica cauza/cauzele care au generat anxietatea/depresia si se actioneaza profesionist asupra lor, sistemul nostru cerebral natural de recuperare (limbic) va prelua din nou controlul definitiv iar aceste tulburari de dispozitie, afective(mie imi place sa le definesc drept 'boli ale sufletului') vor dispare definitiv. Deci, multa incredere in tine si optimism ! Nu avem o boala incurabila. Totul depinde de noi ! Sunt multe de spus, dar, deocamdata, multa incredere si succes !

Buna,

Multumesc frumos pt incurajari, dar as vrea sa mentionez ca psihoterapeutul nu mi-a prescris medicamente. Eu, pur si simplu ma duc la el si ii spun ce am constatat, eu despre mine, el ma asculta si nu imi da nici un raspuns...nici macar un diagnostic nu mi-a pus. Practic, eu ma analizez si apoi cand ajung la sedinta de psihoterapie ii spun la ce concluzii am ajuns. Medicul nu face altceva decat sa ma aprobe. Eu zic ca stau bine la capitolul autocunoastere, dar as vrea niste sugestii...cum sa fac, la ce sa ma gandesc cand am starile acelea nasoale (nod in gat, gol in stomac, frica de viitor etc.), cum sa le depasesc ?

As mai mentiona ca aceste stari le am doar cand sunt singura, cand sunt insotita de o alta persoana (familie, prieteni, chiar si un strain pe care abia l-am cunoscut) imi dispar ca prin minune. Ma simt foarte bine, rad, glumesc de parca nu as fii eu...dar cand ma intorc in "singuratatea" mea, o iau de la capat si ma copleseste un sentiment de tristete. Sunt convinsa ca daca m-ai vedea fata in fata, ai bagat mana in foc, ca nu sufar de asa ceva, pt ca sunt total schimbata (foarte vesela) in prezenta altcuiva.

Pentru mine, cel mai crunt este sentimentul de singuratate, care ma insoteste de cand eram foarte mica, si care acum s-a amplificat atat de mult, incat de 2 luni nu imi mai pot revenii.

Orice sugestie din partea voastra este binevenita...pt ca sincer nu mai suport starea asta, vreau sa ies cat mai repede din ea...

Cat despre tine, tavi_ar, tot respectul, vad ca te confrunti cu situatia asta de mult timp si inca ai putere sa mergi mai departe...

mada13 a scris:

Eu, pur si simplu ma duc la el si ii spun ce am constatat, eu despre mine, el ma asculta si nu imi da nici un raspuns...nici macar un diagnostic nu mi-a pus. Practic, eu ma analizez si apoi cand ajung la sedinta de psihoterapie ii spun la ce concluzii am ajuns. Medicul nu face altceva decat sa ma aprobe. Eu zic ca stau bine la capitolul autocunoastere, dar as vrea niste sugestii...cum sa fac, la ce sa ma gandesc cand am starile acelea nasoale (nod in gat, gol in stomac, frica de viitor etc.), cum sa le depasesc ?

Dupa cat e de scump la vorba, ar putea fi de orientare psihanalitica. Nu cumva ti-a zis sa spui "ce-ti trece prin minte" in loc de "concluzii la care ai ajuns"? Daca este asa, metoda asta nu este centrata pe simptome. Si nici n-o sa primesti sfaturi. Te vei lumina singura vorbind si ascultand interpetarile propuse de psihoterapeut.

O luna este putin. Timpul pentru psihoterapie se masoara in ani.

Si un diagnostic la ce ar fi bun?

elandi a scris:

Dupa cat e de scump la vorba, ar putea fi de orientare psihanalitica. Nu cumva ti-a zis sa spui "ce-ti trece prin minte" in loc de "concluzii la care ai ajuns"? Daca este asa, metoda asta nu este centrata pe simptome. Si nici n-o sa primesti sfaturi. Te vei lumina singura vorbind si ascultand interpetarile propuse de psihoterapeut.

O luna este putin. Timpul pentru psihoterapie se masoara in ani.

Si un diagnostic la ce ar fi bun?

Sa inteleg ca trebuie sa am rabdare...mai am de petrecut mult timp, in compania amicului meu, psihoterapeutul ?

As fii dorit un diagnostic pt a ma informa si eu mai bine, as cauta informatii mai multe, poate asa ma mai luminez si eu ce-i cu mine. Cel mai mult ma deranjeaza starile pe care le am, mai precis simtomele: frica ma face sa nu ma pot mobiliza pt a face diverse lucruri, le aman pur si simplu; starile de rau(gol in stomac, nod in gat) imi taie apetitul si uneori ma simt slabita... Daca se gandeste cineva la analize...le-am facut si pe astea. Diagnosticul a fost clar:" nu ai nimic, este pe fond nervos..."

mada13 a scris:

Sa inteleg ca trebuie sa am rabdare...mai am de petrecut mult timp, in compania amicului meu, psihoterapeutul ?

As fii dorit un diagnostic pt a ma informa si eu mai bine, as cauta informatii mai multe, poate asa ma mai luminez si eu ce-i cu mine. Cel mai mult ma deranjeaza starile pe care le am, mai precis simtomele: frica ma face sa nu ma pot mobiliza pt a face diverse lucruri, le aman pur si simplu; starile de rau(gol in stomac, nod in gat) imi taie apetitul si uneori ma simt slabita... Daca se gandeste cineva la analize...le-am facut si pe astea. Diagnosticul a fost clar:" nu ai nimic, este pe fond nervos..."

Nu-ti trebuie doar rabdare. Incearca sa spui ce-ti trece prin minte. Si sa respecti pe cat posibil intelegerea cu el.

Un diagnostic te-ar baga in ceatza, nu te-ar lumina. Cert! Psihoterapeutul te trateaza pe tine, ca persoana unica si irepetabila!

"nu ai nimic" somatic, adica...

Cate sedinte faci pe saptamana?

mada13 a scris:

Buna,

Multumesc frumos pt incurajari, dar as vrea sa mentionez ca psihoterapeutul nu mi-a prescris medicamente. Eu, pur si simplu ma duc la el si ii spun ce am constatat, eu despre mine, el ma asculta si nu imi da nici un raspuns...nici macar un diagnostic nu mi-a pus. Practic, eu ma analizez si apoi cand ajung la sedinta de psihoterapie ii spun la ce concluzii am ajuns. Medicul nu face altceva decat sa ma aprobe. Eu zic ca stau bine la capitolul autocunoastere, dar as vrea niste sugestii...cum sa fac, la ce sa ma gandesc cand am starile acelea nasoale (nod in gat, gol in stomac, frica de viitor etc.), cum sa le depasesc ?

As mai mentiona ca aceste stari le am doar cand sunt singura, cand sunt insotita de o alta persoana (familie, prieteni, chiar si un strain pe care abia l-am cunoscut) imi dispar ca prin minune. Ma simt foarte bine, rad, glumesc de parca nu as fii eu...dar cand ma intorc in "singuratatea" mea, o iau de la capat si ma copleseste un sentiment de tristete. Sunt convinsa ca daca m-ai vedea fata in fata, ai bagat mana in foc, ca nu sufar de asa ceva, pt ca sunt total schimbata (foarte vesela) in prezenta altcuiva.

Pentru mine, cel mai crunt este sentimentul de singuratate, care ma insoteste de cand eram foarte mica, si care acum s-a amplificat atat de mult, incat de 2 luni nu imi mai pot revenii.

Orice sugestie din partea voastra este binevenita...pt ca sincer nu mai suport starea asta, vreau sa ies cat mai repede din ea...

Cat despre tine, tavi_ar, tot respectul, vad ca te confrunti cu situatia asta de mult timp si inca ai putere sa mergi mai departe...

Sa inteleg ca psihoterapeutul tau este si medic psihiatru ? Ar fi bine pentru ca pregatirea profesionista interdisciplinara nu strica. Oricum, este OK ca rezisti fara medicamente. Daca persista starile descrise sau chiar se amplifica ar fi totusi bine sa nu te chinui inutil si sa mergi la un psihiatru pentru prescrierea unor anxiolitice si antidepresive. Iti recomand ceva ce nu da dependenta si care in cazul meu au fost extrem de benefice. Pentru anxietate SPITOMIN iar pentru depresie REMERON. Sa speram ca nu va fi cazul. Cel putin ciudata pozitia psihoterapeutului tau. Desi nu vreau sa fac etichetari in necunostinta de cauza, parca am impresia ca ar trebui sa fie mai activ si sa induca incredere si optimism. Poate ca, deocamdata, compileaza. Cine stie ? E doar meseria lui ! Sa nu renunti la psihoterapie ! Cat despre singuratate iti pot spune ca asta ma chinuie enorm, mai ales dupa ce m-am pensionat. Este greu sa rezonam intens cu prima cunostinta intalnita aleatoriu. Fiind eminamente fiinte sociale este absolut necesar sa avem un cerc de relatii stabile. Avand pasiunea pescuitului mie nu prea mi-a fost greu sa gasesc parteneri de sedinte si discutii. Pana la o prietenie veritabila mai este ceva cale... Incearca si tu sa legi dialoguri in sfera unor pasiuni comune, dezvolta-le si poate se leaga o prietenie... In cazul nostru exercitiul fizic practicat sistematic este deosebit de benefic, mai ales daca sportul practicat este in echipa. Cred ca asa ceva te-ar ajuta foarte mult. Am observat ca te-a frapat faptul ca ma lupt cu anxietatea si depresia de ceva vreme. Sunt altii care au 'performante' mult mai notabile. Important este sa avem vointa si CREDINTA. Lupta o dam, de fapt, cu noi insine, cu acel ceva inefabil lezat din sufletul nostru. Este logic ca, daca decopertam cauza si o inaturam, va dispare si efectul. Probabil ca noi anxiosii/depresivii suntem predestinati sau alesi. Trebuie sa trecem si peste aceasta incercare nu tocmai placuta. Sa nu faci cumva greseala sa iti planifici ca pana la data X vei scapa ! Lasa sa decurga totul firesc, evita situatiile stresante, fortifica-ti organismul printr-o dieta sanatoasa, cu multe vitamine, incearca sa gandesti numai pozitiv, multa rabdare si optimism ! Este un episod pasager peste care vom trece ! Numai bine !

mikininam a scris:

In general psihoterapia ajuta la descoperirea cauzelor care genereaza anxietate/fobie/depresie.Cum ma poate ajuta psihoterapia cind sint constient de factorii cauzali dar nu am nici o putere de a-i indeparta?Ramine medicatia homeopata (care nu prea da rezultate sau da dupa o perioada mai indelungata) sau alopata (care rezolva pe moment-sint prea multe opinii ca nu se prea rezolva nimic).Totusi,unii sint dispusi sa incerce a doua varianta in speranta vindecarii rapide si sigure.Chiar nu se poate rezolva numai alopat?Dependenta e chiar asa de chinuitoare dupa o perioada mai indelungata?

Ce parere aveti de urmatoarele:Ansilan,Alprazolam,Hypnogen,Fevarin,Tranxene?

Descoperirea cauzelor care genereaza anxietate/depresie, de cele mai multe ori, nu este suficienta pentru inlaturarea semnificativa si rapida a simptomelor. Trebuie actionat profesionist asupra lor si cei mai avizati sunt psihoterapeutii. Din pacate, la noi in Romania, sunt cam putini specialisti veritabili. De aceea, in absenta specialistilor si a banilor, in majoritatea cazurilor ne autovindecam, ce-i drept mai anevoios si cu riscul unor recidive. Dependenta nu trebuie sa ne sperie asa de tare. Cu ceva efort, vointa si rabdare ne detoxifiem. Se scapa doar si de heroina, cocaina, LSD, etc. In opinia mea, prioritar este sa invingem sindromul anxios-depresiv. Daca am urmat un tratament medicamentos si s-a instalat dependenta psihica si/sau fizica, vindecati fiind de anxietate/depresie, problema detoxifierii pare relativ simpla. Batalia principala este castigata ! Pentru a evita sevrajul dozele le vom reduce gradual, poate chiar pe o perioada de luni de zile. Alprazolamul este o benzodiazepina, aceasta fiind denumirea substantei active anxiolitice care se gaseste in Frontin sau Xanax, de exemplu. Cat despre Tranxene, tot o benzo ceva mai tare, nici nu vreau sa imi amintesc ! A trebuit sa lupt aproape un an ca sa scap de ea. Luam 40 mg./zi. Ma seda cam tare si ma simteam ca un "zombi". Singura parte buna este ca imi inducea un somn profund. De restul medicamentelor amintite nu am cunostinta. Numai bine !