Anxietate

Salut

de ceva vreme am descoperit acest forum. De 2 luni au inceput problemele; initial insomnii apoi au urmat restul inapetenta, scadere in greutate, anxietate. Am incercat sa iau rapid atitudine: teraie medicamentoasa si psihoterapie. Am facut multe greseli, am acceptat rapid pastilele, am si schimbat antidepresivul.

M-am agatat de tot ceea ce am putut;medicamente, oameni...chiar mi-am luat o perioada libera. Am oameni in jur care vor sa ma ajute si ma critica ca nu am suficienta vointa.

Eu sunt disperata ca sunt inaintea unui examen important si as putea sa pierd tot.

Cauzele reactiei anxios-depresive la mine sunt traiul langa un tata alcoolic, infidelitatile sotului, incapacitatea de a ma desprinde de el, divortul care se apropie si un prieten plecat departe.

stiu ca solutia nu este la voi, in principiu cam stiu unde ar trebui sa o caut (in mine)

Anxietatea a mai scazut de 2 sapt dar a ramas un gol pe care nu-l pot umple. si disperarea de a nu face fata, de a nu realiza ceea ce mi-am propus.

Si exista in mine un sentiment de inutilitate (depresia) care ma duce cu gandul foarte departe .....dar intervine frica de nefiinta.

Am citit cam ceea ce s-a scris pe forum si a ramas surprinsa de numarul persoanelor afectate de depresie/anxietate.

Eu vedeamin jur doar oameni veseli care isi fac planuri de vacanta (si care acum ma enerveaza), viitor si eu nimic, ma invart in cercul asta vicios.

Noapte buna.

cioco a scris:

Eu sunt disperata ca sunt inaintea unui examen important si as putea sa pierd tot.

Ai putea pierde tot?

cioco a scris:

Cauzele reactiei anxios-depresive la mine sunt traiul langa un tata alcoolic, infidelitatile sotului, incapacitatea de a ma desprinde de el, divortul care se apropie si un prieten plecat departe.

Poate l-ai ales gandind ca mai bine infidel decat alcoolic...

cioco a scris:

Anxietatea a mai scazut de 2 sapt dar a ramas un gol pe care nu-l pot umple. si disperarea de a nu face fata, de a nu realiza ceea ce mi-am propus.

Continua cu tratamentul(si psihoterapie si medicamente daca e nevoie) si tine-ne la curent.

Sanatate!

Salut,

nu l-am ales din aceste considerente ci din dragoste...cand a devenit infidel ne-am separat fizic dar nu si emotional si a existat o permanenta stare de oscilatie: putem sau nu putem relua relatia. si se pare ca nu am putut.Din pacate a durat cam4 ani.

In ceea ce priveste concentrarea, luarea de decizii sunt la pamant si nu stiu daca sunt de la tratament sau de la afectiune in sine. Eu din pacate mai locuiesc intr-un camin departe de casa si la parinti nu le-am spus ca sa-i protejez. Imi vine sa fug departe de toate cu orice pret. :flowers:

Salut,

la mine exista si anxietate si depresie si terapia medicamentoasa a ascazut anxietatea dar a ramas depresia, gandurile negre cu care trebuie sa ma lupt...am o punga de pastile si ma tot uit la ele....

:flowers:

Buna,Cioco.

Daca vrei sa optezi si pentru o alta alternativa,iti recomand din tot sufletul homeopatia.Si pentru inceput,daca nu stii mai nimic despre ea,poti intra pe homeopatie.ro materia medica.Remediul Ignatia este in special pentru anxietete,dar sunt si altele pe care, daca vei avea timp sa citesti despre ele,iti vor fi de mare ajutor.

Cat despre copilaria traita alaturi de un tata alcoolic ,te compatimesc cu atat mai mult cu cat stiu ce inseamna trecand la randu-mi prin asta.Partea proasta este ca niciodata nu "va trece"!Din cand in cand revin episoadele grele ale copilariei si uneori simt din nou furia si neputinta.Odata cu trecerea anilor si mai ales a trecerii in nefiinta a tatalui meu am iertat dar de uitat nu pot uita niciodata.

Nu stiu ce varsta ai, dar sunt convinsa ca vei trece cu bine peste ceea ce ti se intampla acum.Cineva mi-a zis odata ca doar oamenii iubiti de Dumnezeu sunt incercati.

Buna Anitep,

Am 31 ani. Pe tatal meu am incercat sa-l iert. Imi dau seama acum ca este un om slab si ca sub agresiunea lui verbala se ascunde slabiciune, nesiguranta...si suntem copiii parintilor nostri, nu?

Mi-am zis tot timpul ca tine de autoeducatie si ca pot reusi. Asa am crezut pana acum 2 luni dar lucurile au cam scapat de sub control.

Multumesc de incurajari. :flowers:

cioco a scris:

Buna Anitep,

Am 31 ani. Pe tatal meu am incercat sa-l iert. Imi dau seama acum ca este un om slab si ca sub agresiunea lui verbala se ascunde slabiciune, nesiguranta...si suntem copiii parintilor nostri, nu?

Mi-am zis tot timpul ca tine de autoeducatie si ca pot reusi. Asa am crezut pana acum 2 luni dar lucurile au cam scapat de sub control.

Multumesc de incurajari. :D

hello cioco,

imi pare rau ca tb sa treci prin asa ceva si iti inteleg disperarea. stai linistita insa ca va trece! vei avea si zile bune si rele..in care vei dormi mai mult sau mai putin, dar pana la urma le vei lua ca atare, ca asa e viata ..plina de greutati..si eu stiu ce inseamna sa ai un parinte alcolic, sa ai prieteni departe, sa nu poti dormi..sa nu poti manca, sa vrei sa scapi de lumea asta..crede-ma ca am experimentat destule desi sunt mai 'frageda' ca tine...:P

e f important sa accepti parintele asa cum e(rare sunt cazurile in care un alcolic se schimba), sa incerci sa rezolvi situatia cu sotul tau insa (pt ca asta depinde de tine) si nu ar strica o vizita la acel prieten drag..crede-ma ca toate au rezolvare pe lumea asta...cat despre disperare ea iti vine de la depresie dar si de la anxietate.. vrei sa fugi dar nu ai unde..practic vrei sa fugi de tine!

nu te panica, vei merge mai departe, dar tb sa ai rabdare! un om nu are nevoie de multe lucruri pt a supravietui. repeta-ti lucru asta si calca acceleratia..cel putin eu asa am facut-o! si incearca sa vezi si partile bune ale vietii.. alea care sunt! fii atenta la ce e in jurul tau si o sa vezi cum pe zi ce trece te vei simti mai bine! ..take care

Hello Anmarr,

uneori mesajele de incurajare se lovesc de un zid... toti iti spun ca va trece, ca va fi bine, insa in cap sunt doar nori negri. :D si nu vezi nici o solutie.

Rabdarea: probabil este cheia dar asta inseamna sa iau in calcul amanarea unor obiective importante (examene care bat la usa si eu acum nu sunt pregatita pentru ele). Va trebui sa-mi reevaluez prioritatile. Va fi greu pentru ca asta ar insemna sa stau pe loc, in opinia mea.

In asteptarea zilelor bune

Cico te descurci cu limba engleza ? :D

Daca da citeste informatiile de pe acest site > http://www.panicattacks.com.au/anxdis/index.html

Ai rabdare, citeste cu atentie ca merita!

Multumesc pentru informatii.

Engleza - nivel mediu.

Din pacate eu fie ma retrag in trecut desi stiu ca nu-l mai pot schimba, fie fug in viitor si numai in prezent nu traiesc. Intr-un fel proabil ca-mi intretin anxietatea prin neacceptare.