Anxietate

Ca o completare am luat si capsule de sunatoare si fitosedin.

rorry a scris:

De vreo doi ani ma simt foarte ciudat... in sensul ca nu am nici un pic de energie.. mi-e f greu sa gasesc motivatie ptr orice... sunt mereu trista... si am probleme de concentrare... si am tot felu de ganduri "negre".. :(

Ideea e ca am tot citit pe net.. si banuiesc ca e depresie.. Am inteles ca exista tratament pentru asa ceva... si as vrea sa incerc... dar exista o sg problema.. sunt minora.. si nu prea stiu cum ash putea sa-i spun mamei ce cred (nu avem o relatie foarte stransa)...

vreo sugestie?

Da, eu zic ca trebuie sa iti faci curaj si sa ii spui mamei tale sau cel putin cuiva apropiat si cu exper !!! Poate un bunic, un frate mai mare. In aceste cazuri conteaza f mult sustinerea celor dragi! Imi pare rau totusi ca in 2 ani de zile nu ai cautat nici un fel de ajutor! Daca nu ai motivatie, depresia e de vina..imi pare rau sa aud asta dar iti repet ca tb sa cauti ajutorul unui specialist , deoarece problema ta are cauze mai adanci un fel de a vedea lucrurile si fel de a privi viata ce tb schimbat!:)

Rabdare si curaj! Iti zice asta un om cu anxietate!

Te pup!

rorry a scris:

sunt minora.. si nu prea stiu cum ash putea sa-i spun mamei ce cred (nu avem o relatie foarte stransa)...vreo sugestie?

Faptul ca nu ai o relatie buna cu mama ta este un bun motiv pentru a fi trista. Problemele si conflictele unei familii se refrecta de multe ori in starea psihica proasta a copilului. Familia stresata cedeaza in punctele mai vulnerabile: copiii.

Stii cine este consilier scolar la tine la scoala/liceu? Incearca sa vorbesti cu el/ea. Asta ar fi primul pas. Sau, cum zicea anmarr, sa vorbesti cu cineva din familie cu care te intelegi.

Nu e cazul sa iei medicamente. Tinerii si copiii se repara repede cu vorbe.

elandi a scris:

Stii cine este consilier scolar la tine la scoala/liceu? Incearca sa vorbesti cu el/ea. Asta ar fi primul pas. Sau, cum zicea anmarr, sa vorbesti cu cineva din familie cu care te intelegi.

Nu e cazul sa iei medicamente. Tinerii si copiii se repara repede cu vorbe.

Multumesc de sfat.. dar... din pacate.. consilierul scolar din liceul nostru e profa de psihologie.. si nu e tocmai o persoana cu care se poate discuta deschis... iar, cu familia .. nici o sansa.. ai mei sunt deaspartiti.. fratii n-am... si bunicii sunt in alt oras..

Si ca sa-i raspund si lui anmarr... nu am considerat starea asta pana acum ca fiind o problema.. m-am gandit ca-mi va trece.. dar din pacate s-a accentuat din ce in ce mai mult.. si-mi afecteaza si scoala.. mai ales ca trebuie sa invat si pentru un examen:(

As mai avea o intrebare.. este posibil sa apelez la un psiholog fara ca parintii sa stie..? (desi banuiesc ca nu ...)..

Si multumesc de raspunsuri.. e bine sa stii k exista persoane krora le pasa dezinteresat...... :(

Prieteni ai? Iti petreci timpul cu ei?

Cum interpeteaza mama ta situatia, starea ta?

S-a recasatorit?

Ce-ar zice mama ta daca i-ai zice ca vrei sa mergi la psiholog? Ca sa devii mai eficienta la scoala, de exemplu.

rorry a scris:

Multumesc de sfat.. dar... din pacate.. consilierul scolar din liceul nostru e profa de psihologie.. si nu e tocmai o persoana cu care se poate discuta deschis... iar, cu familia .. nici o sansa.. ai mei sunt deaspartiti.. fratii n-am... si bunicii sunt in alt oras..

Si ca sa-i raspund si lui anmarr... nu am considerat starea asta pana acum ca fiind o problema.. m-am gandit ca-mi va trece.. dar din pacate s-a accentuat din ce in ce mai mult.. si-mi afecteaza si scoala.. mai ales ca trebuie sa invat si pentru un examen:(

As mai avea o intrebare.. este posibil sa apelez la un psiholog fara ca parintii sa stie..? (desi banuiesc ca nu ...)..

Si multumesc de raspunsuri.. e bine sa stii k exista persoane krora le pasa dezinteresat...:(... :)

Rory, imi pare sincer rau de situatia in care te gasesti..dar te avertizez, ca “a nu face ceva” este o atitudine gresita..cand ai depresie intr-adevar nu prea ai vointa, insa tot tragi de tine, asta e calea! :( :)

Pana la urma stii cum e..daca nu te ajuti nu prea poate nimeni altcineva iar in chestia pe care o avem noi, este esential sa credem ca putem depasi aceasta stare! De multe ori insa avem nevoie de un mic ajutor. Incearca o prietena de suflet poate...o persoana mai matura si apropiata tie!, nu se poate sa nu ai..poate o colega de liceu.. Insa cred ca va tb sa faci cateva sedinte de psihoterapie pe care cel mai probabil va tb sa le platesti, si nu stiu cum o sa faci asta fara sa afle ai tai..

Ceea ce ti se intampla tie este de inteles, un divort nu este niciodata un lucru usor..si probabil te-a afectat acest aspect ca si relatia mai rece pe care o ai cu mama ta!

E frustrant sa nu poti invata, eu am avut momente cand nu mai vedeam nici un sens in lucrurile care ma inconjurau...deci stiu cum te simti! E foarte bine ca ai facut primul pas si ca ai cautat un ajutor aici, dar va tb sa continui demersul tau!

Pana una alta spune-mi ce anume te nemultumeste din viata ta...poate reusim te ajutam si noi cu un sfat! Hai curaj, ca ai multi prieteni pe aici!

Mama mea e destul de reticenta in leg cu psihologii.. in general e pe principiu dak vrei poti.. dar uneori se intampla sa vrei si sa nu poti..:(..

De prieteni.. am vreo doua persoane in care am incredere.. si uneia chiar i-am zis numai k nici ea nu prea stie ce sa zica.. :) din pacate nu prea pot sa am incredere deplina in nimeni.. deoarece am avut si niste experiente neplacute ... :(..

Mi-am facut mai multe teste psihologice in ultimul timp... si mi-a ieshit k ash avea depresie .. si din altele k sunt pesimista.. samd.. si am inceput sa ma ingrijorez... chiar nu prea stiu ce sa fac.. | (stiu k testele astea nu au cine stei ce relevantza dar mi-au ieshit procentaje fff mari:-s)

Banuiesc ca unul din motivele ptr starea asta e si k am stat pana la liceu cu bunicii in alt oras si am venit sa stau cu mama abia la liceu..

Din cauza ca sunt mereu deprimata ma port destul de urat cu cei la care tzin [si-mi dau seama de asta].. si m-am indepartat de f multe pers la care tzin...:).. Dar .. cred ca cea mai mare problema e ca nu stiu exact de ce sunt asa.. :P

O mama severa inteleg...

Experiente neplacute... De ce fel?

Lasa testele, ca stii si tu ce-ti "spun" ele.

De cand stai cu mama ta? Nu mi-ai spus daca s-a recasatorit mama ta.

elandi a scris:

O mama severa inteleg...

Experiente neplacute... De ce fel?

Lasa testele, ca stii si tu ce-ti "spun" ele.

De cand stai cu mama ta? Nu mi-ai spus daca s-a recasatorit mama ta.

aa.. nu mama nu s-a recasatorit dar a avut o groaza de prieteni intre timp... eu stau cu ea de cand am inceput liceul adica de aproape 3 ani....

Prin experientze neplacute ma refer la faptul ca am vb niste chestii personale cu niste "prietene" si s-a dovedit k de fapt.. nu erau tocmai prietene.. in fine intamplari din adolescentza..) probabil k totzi au trecut prin asa ceva.. dar pe mine cred k m-au marcat destul de tare... O alta experientza neplacuta a fost despartirea de prietenul cu care am stat km un an si jumatate, despartire care a fost destul de neplacuta (desi eu am insistat sa ne despartim...).. e o intreaga telenovela...