Anxietate

Cu agorafobia si eu am probleme. Nici eu n-am fost la un specialist si nici n-am sa ajung pentru ca nu-mi permit ($).

Asa ca trebuie sa ma descurc singur, sau cu ajutiorul familiei. Dar sunt increzator ca pot sa o fac.

M-am documentat serios in privinta asta si stiu ca (,) cu psihoterapeut sau fara procesul de revenire la normal e acelasi. Adica trebuie sa treci prin situatiile de care te temi, pana cand treptat treptat senzatiile vor disparea. Bine-nteles ca ajutorul unui psihoterapeut poate fi foarte bun, te poate indruma in sitatiile dificile, dar faptul de a vedea ca te poti descurca si fara iti ofera exact ceea ce-ti lipseste, incredere in sine.

Sabina daca te descurci cat de cat cu lb. engleza citeste te rog articolul asta > http://www.anxietycoach.com/pan8.htm

Imi amintesc si un citat aprox. de a acolo: "Nefacand lucrurile de care te temi iti refuzi sansa de-at arata ca poti." :)

Bafta!

Gabriel Paduraru a scris:

Problema te e delicata si poate fi rezolvata usor. La anumiti factori psiho-somatici mai contribuie si cei de mediu. Pentru ca e delicata, poti sa-mi dai mesaj pe PM cu mai multe detalii, cat mai multe, varsta, relatii, loc de munca, locuinta etc,

buna ziua! sunt noua pe aici.....dar nu in afara discutiei, pentur ca si eu sufar de anxietate si atacuri de panica.am urmat foarte multe tratamente ........in proportie de 99%naturiste.........cu unele a mers, altele au dat gres.in final ma vindecasem.am avut sapte luni in care mi-a mers ca pe roze.de curand problemele au revenit. ma puteti ajuta cu remedii naturiste pe care le-ati urmat? nu mai stiu pe ce drum s-o iau.sunt casatorita si as vrea sa fac un bebelus, dar mi-e frica sa nu fac atacuri in timpul sarcinii.multumesc mult.

multa sanatate!

Sincer sa fiu eu unul nu cred ca tratamentele naturiste pot "vindeca" tulburarile de anxietate. Ajuta foarte mult in privinta purificarii si energizarii corpului, dar frica nu se "vindeca" nici cu remedii naturiste nici cu medicamente.

La fel ca si anumite tipuri de medicamente si unele plante au efect sedant/calmant dar asta nu te scapa nici de frica nici de atacurile de panica. De acestea se poate scapa numai trecand prin ele, pana cand treptat treptat teama va scadea in intensitate pana nu va mai aprea deloc. Nu exista o formula magica, nici vreun medicament sau leac minune care sa ne scape de asta instant. Tulburarile de anxietate, la fel ca si depresia, cu care uneori sunt asociate nu apar asa brusc. Poate ca au izbucnit datorita unui "trigger" eveniment stresant, dar gandirea si stilul nostru de viata ne-a condus acolo. De aici trebuie recladit totul, increderea in sine...

anaraluca a scris:

O sa scriu cat pot de scurt cateva info.

Depresia:

Pentru diagnosticare, 5 sau mai multe din urmatoarele simptome:

- dispozitie depresiva

- ideatie de suicid

- sentimente de vinovatie sau inutilitate

- agitatie sau lentoare psihomotorie

- tulburari de somn

- crestere/scadere in greutate

- pierderea interesului si a placerii

- oboseala/ lipsa energiei

- incapacitate de concentrare/ de a lua decizii

Risc crescut : intre 18-44 de ani.

Atentie : Simptomele astea trebuie sa dureze o anumita perioada de timp!! Adica daca te-a parasit iubitul si iti vine sa-ti tai venele, te simti vinovata si inutila, nu dormi, nu mananci, esti trista si nelinistita si nu poti sa iei decizii si asta dureaza o saptamana, aia nu-i depresie! - numa' sa nu-ti tai venele, ca o sa gasesti altul mai bun, mai destept si mai frumos!

Tulburarea de panica

Simptomele atacului de panica:

- palpitatii, transpiratii, tremuraturi, senzatie de sufocare/ "nod in gat" , dureri in piept (pacientii spun "ca o gheara"), greata, ameteli, derealizare si/sau depersonalizare, frica de a pierde controlul/ de a innebuni/ de a muri, etc.

Atentie: cam toata lumea are macar un atac de panica ( cine n-a avut inca, sa mai astepte), dar asta nu inseamna ca esti bolnav! Nici nu e cazul sa-ti faci probleme, ca n-o sa o iei razna! Insa, persoana care are atacuri de panica neasteptate, recurente, care se teme ca va mai suferi si alte atacuri precum si de implicatiile acestora, si care, ca rezultat, isi modifica comportamentul, e posibil sa sufere de Tulburare de Panica. Nici persoana care sufera de tulb. de panica nu-i "nebuna" si nici nu o sa devina schizofrenica din cauza asta, dar ar fi bine sa se duca la terapie ca sa nu se mai chinuie.

Exista de asemenea diverse tulburari fiziologice acompaniate de simptome asemanatoare atacului de panica. Printre ele se numara: aritmia, hipertensiunea, tahicardia, infarctul, bronsita, astm, hipertiroidism, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, epilepsie de lob temporal, sindromul Guillain- Barre, anemia, folosirea sau stoparea anumitor medicamente (antidepresive, sedative, etc.), consum de alcool, droguri, etc.

Tulburarea de anxietate generalizata

Cateva simptome:

- neliniste

- probleme de concentrare

- iritabilitate

- tensiune musculara / insomnie, etc.

Individul este foarte ingrijorat cu privire la o larga serie de evenimente.

Dupa cum spuneam si la depresie, conteaza si cat dureaza. Acuma, inainte de concediu si eu ma simt tare nelinistita, cu probleme de concentrare si am o insomnie... abia astept sa plec :airkiss:

Fobia sociala:

- teama de una sau mai multe situatii sociale - cele mai frecvente: vorbit in public, adunari/reuniuni, intalnirea unor persoane necunoscute, mancat in public, dezaprobarea altora, etc.

Persoana se teme ca va face/zice ceva ce va duce la rusine si umilinta sau ca teama va fi observata de ceilalti care o vor evalua negativ.

Simptome:

- palpitatii, tremuraturi, tensiune musculara, dureri de stomac, gat uscat, dureri de cap, greata, transpiratii

Fobia specifica:

Exista mai multe tipuri de fobii (conform DSM IV): de tip "animal", de tip "mediu inconjurator", de tip "sange-injectie-ranire", de tip situational si "alte tipuri" ( aceste info sunt aproximative, daca stie cineva mai bine ma puteti corecta - sau o sa caut eu in DSM).

Daca e vreunul care crede ca n-are nici o fobie il invit sa intre pe site-ul http://www.phobialist.com; cei care au deja una, nu intrati pe site, ca una e de ajuns.

Ca sa fiu mai clara: diferenta intre persoanele cu si cele fara aceste tulburari nu consta (doar) in simptome ci mai ales in durata si/sau intensitatea lor, precum si in modul in care persoana simte disconfortul.

O oarecare fobie sociala o avem aproape toti - ii face cuiva o deosebita placere sa vorbeasca in fata a 300 de oameni? Daca da, cine esti tu, Regina Angliei??! Daca nu, join the club! E cineva care nu s-a simtit niciodata trist, fara viata, fara chef de distractie sau mancare? Pai daca n-ai fost niciodata trist, asta-i alta boala!

Cine a citit toata minunatia asta pe care am scris-o, mare rabdare a avut!

Eu am citit tot! :( Am chiar mari probleme cu depresia, deja dureaza de vreo 2 ani si e tot mai rau pe timp ce trece. Am postat pe forum cu tema transpiratiei excesive, dupa care am stat si m-am gandit mai bine si mi-am dat seama ca de fapt transpiratia asta apare cand am emotii sau sunt stresata etc. si asta se intampla cam 20 ore din 24. Plus alte "simptome":neincredere in propria-mi persoana, teama de avorbi in public ( ca nu ma ia nimeni in seama), oboseala non-stop, tristete memarginita etc. Incerc un "tratament" cu distonocalm, sa vad ce iasa...

adriana10 a scris:

Boala in stadii incipiente cat si mai avansata se poate vindeca doar cu medicamente dar in 95% din cazuri apar recaderile dupa intreruperea tratamentului daca nu se face psihoterapie.Cu totii care au vechimein aceasta boala stim ca dupa un tratament medicamentos ne-am simtit bine dar au aparut recaderi si mai urate.

Nu m-am exprimat corect cu ani de zile,mai exact era aproape toata viata.fara psihoterapie anxietatea trebuie cumva tinuta in frau si asta se realizeaza cu ajutorul pastilelor(aici ma refer la cazuri mai grave,la persoane care chiar au nevoie de pastile).Depinde mult si de vechimea afectiunii.

Eu inca sunt in cautarea unui psiholog care sa practice terapia cognitiva9si sa fie recunoscut ca psiholog bun cu cazuri rezolvate) prin aproapierea orasului meu.Avantajul terapiei e ca necesita putine sedinte iar rezultatele sunt spectaculoase.

Mai demult am fost si eu la psihoterapie de vreo 4-5 ori la 2 medici si de 3 ori la un al 3-lea medic...si am creut ca innebunesc!!! Ce sa ma ajute psihoterapia...vorbeau astia aiurea, niste texte pe care abia la mai puteam asculta si-mi puneau tot felul de intrebari idioate sau imi dadeau teste si sfaturi ca-n telenovele etc. La inceput am crezut ca medicul e de vina, de aceea am mai apelat la ceilalti 2, dar ... totul era aproape identic. Eu spun toate astea din punctul meu de vedere, deci, pt. mine psihoterapeutii astia sunt ingrozitori, nu-i suport cum vorbesc, parca ar trai intr-o lume imaginara , nu in realitatea de zi cu zi...

flori de camp a scris:

si eu am patiti la fel. solutia, tot in mine am gasit-o, in comunicare si chiar si in acest forum :flowers:

Da-mi si mie "reteta" de a te "vindeca" singur!!! Eu incerc de vreo 2 ani, dar tot nu reusesc...incerc sa ma autosugestionez, sa pun accent pe partile mele bune, sa gandesc optimist, dar nu ma tine efectiv! :(

cora5 a scris:

Mai demult am fost si eu la psihoterapie de vreo 4-5 ori la 2 medici si de 3 ori la un al 3-lea medic...si am creut ca innebunesc!!! Ce sa ma ajute psihoterapia...vorbeau astia aiurea, niste texte pe care abia la mai puteam asculta si-mi puneau tot felul de intrebari idioate sau imi dadeau teste si sfaturi ca-n telenovele etc. La inceput am crezut ca medicul e de vina, de aceea am mai apelat la ceilalti 2, dar ... totul era aproape identic. Eu spun toate astea din punctul meu de vedere, deci, pt. mine psihoterapeutii astia sunt ingrozitori, nu-i suport cum vorbesc, parca ar trai intr-o lume imaginara , nu in realitatea de zi cu zi...

Asa... Care este realitatea asta de zi cu zi in care te zbati tu?

Broscuta_Fermecata a scris:

Ai dreptate, tocmai de aceea nu trebuie sa mai fim depresivi E greu primul pas: sa iei decizia, sa faci alegerea fundamentala de a respinge depresia. Si apoi, sa nu te darami cand nu iti va reusi in fiecare clipa. Ci, atunci cand merge treaba prost sa intelegi de ce, ce tre sa inveti din asta si sa mergi mai departe cu lectia invatata. Eu am inceput cu lucruri simple, care uneori pot parea ridicole, dar m-au ajutat. Dupa ce m-am hotarat ca nu voi mai fi un om trist, prima data mi-am cumparat cateva hainute roz. Poate parea hilara chestia asta (mai ales ca nu sunt genul de femeie innebunita dupa haine si prostioare de astea). Am facut asta pentru ca am realizat ca totul pleaca de la cum ma privesc eu pe mine si solutia de fapt e sa ma iubesc eu intai si dupa aia o vor face si ceilalti. Apoi, am inceput sa ma uit in oglinda mai des, nu doar ca sa ma pieptan si sa ma rujez, ci ca sa ma admir, sa imi gasesc parti frumoase pe care sa le iubesc. Apoi, am inceput sa imi zambesc mie (noroc ca nu am camere ascunse in casa .... sper ). De cate ori am ocazia, imi zambesc si imi fac un compliment. Apoi, am inceput sa zambesc la soare, la Dumnezeu, la cer, la copaci, la toata natura. Chiar si cand era innorat, gaseam ceva care sa imi placa in jur. Dupa aceea am trecut la oameni. Le zambesc, ii tolerez, nu mai incerc sa fac analize inutile si ii iau ca atare ca oricum nu-o pot schimba. Si uite asa a inceput sa imi apara din nou sclipirea in ochi, toate exercitiile astea se transforma incet-incet in felul meu de a fi. Ca urmare, atitudinea celor din jur s-a schimbat si ea. Recunosc ca ma mai enervez, injur groaznic si mai urlu fara tinta, dar rar. Am devenit de-a dreptul nesimtita in multe lucruri: nu sunt perfetca, nu ma straduiesc sa fiu eu cea mai desteapta, nu ma intereseaza ce face unul sau altul, ajut cat pot si cand pot, adica mi se mai falfaie si mie de problemele lumii. Si asa sunt eu un om mai relaxat, stomacul meu e mai destins, lucrurile merg bine....Doamne ajuta ca e ok asa si inca mai e loc si ma straduiesc in continuare.

Pupici

Cam asa am incercat si eu si intr-adevar am reusit, dar nu ma tine mult, revin la starea mea "initiala" in cateva zile...deja am incercat de vreo 34-ori in 3 ani...

@cora5 ia aminte si la articolele de aici > http://www.anxieties.com/gad.php

GK_FAN a scris:

@cora5 ia aminte si la articolele de aici > http://www.anxieties.com/gad.php

Daca as stii si engleza...

elandi a scris:

Asa... Care este realitatea asta de zi cu zi in care te zbati tu?

Grea intrebare, ca-s atat de multe de spus... In mare, "realitatea" mea e cam asa: nu ma plac deloc, nici in oglinda, nici cand merg, nici cand stau in picioare sau pe scaun (suna ciudat, stiu, dar asa ma simt...), sunt obosita tot timpul,dar tot timpul, trista e putin spus, nu-mi gasesc linistea sufleteasca in absolut nimic, uneori imi gasesc "alinarea de moment" in mancare, alteori nu-mi trebuie sa mananc deloc, dar imi cere stomacul , de multe ori sunt irascibila, dar ma controlez de obicei, pt.ca trebuie sa tin cont de cei din jur...

Stiu perfect ca nu am motive sa ma simt asa, deoarece am o viata relativ faina si linistita, un sot, o mama, o sora, care-mi sunt cele mai dragi persoane din viata mea, locuinta proprie, serviciu relativ bun, masina personala (si eu si sotul), bine, mai sunt grijile astea de zi cu zi: facturi, rate etc. dar astea nu ma afecteaza, sunt lucruri normale si obisnuite...deci, in general imi merge chiar f. bine...dar...nu stiu cum sa explic de ce eu ma simt asa...parca imi lipseste ceva, insa nu stiu ce, pt. ca am incercat atat de multe lucruri noi in speranta ca gasesc acel "ceva"...

Gata, ma opresc, altfel cred c-as scrie un "roman" plictisitor

Mai adaug faptul ca am mari probleme cu concentrarea, cu memoria, am senzatii de caldura alternativ cu cele de frig, cu transpiratii reci si abundente.De fapt marea mea problema in momentul asta e TRANSPIRATIA, am mai postat asta anterior, e din ce in ce mai rau...pe absolut orice pun mana las urme serioase si vizibile, hainele imi prind miros oribil desi fac mai multe dusuri pe zi (am posibilitatea asta le serviciu), am incercat tot felul de antiperspirante, tratamente naturiste etc....nimic n-a mers si la orice emotie cat de mica, abia perceptibile pt.mine, transpir exagerat. Am incercat si autosugestia si sa gandesc pozitiv si aromoterapie, cromoterapie, acupunctura si NIMIC!!!! Uneori existau ceva efecte benefice, dar de f.f. scurta durata...

Am postat aici...nu stiu...in speranta aia idioata ca poate aflu, gasesc ceva de la cineva care sa ma faca sa ma "calmez" sa scap de depresia asta sau ce o fi...dar sa MA SCAP DE TRANSPIRATIE , pt. ca pe timp ce trece, e tot mai deasa si abundenta...

Buna Cora,

Ai fost la un endocrinolog?

In cazul in care ai eliminat posibile cauze fiziologice, calea ar totusi psihoterapia, facuta bine.

Dupa eforturile constiente de a te bine-dispune iti revii la starea initiala pentru ca depresia este determinata de factori care-ti scapa. Adica pentru moment inconstienti. Suferinta este stabila, a devenit aproape un mod de-al tau de a fi. Factorii care o intretin au de asemenea motive sa ramana ascunsi.

"Sa iei decizia", "sa faci alegerea", "a respinge depresia", "m-am hotarat ca nu voi mai fi un om trist" sunt expresii potrivite pentru activitatea constienta. Din pacate, o astfel de actiune constienta are efect doar in indispozitiile mai putin severe. Daca nu incerci sa constientizezi cauzele depresiei printr-o psihoterapie si sa "repari" situatia in timp, restul sunt alinari cu rezultate de scurta durata...

cora5 a scris:

Stiu perfect ca nu am motive sa ma simt asa, deoarece am o viata relativ faina si linistita, un sot, o mama, o sora, care-mi sunt cele mai dragi persoane din viata mea, locuinta proprie, serviciu relativ bun, masina personala (si eu si sotul), bine, mai sunt grijile astea de zi cu zi: facturi, rate etc. dar astea nu ma afecteaza, sunt lucruri normale si obisnuite...deci, in general imi merge chiar f. bine...dar...nu stiu cum sa explic de ce eu ma simt asa...parca imi lipseste ceva, insa nu stiu ce, pt. ca am incercat atat de multe lucruri noi in speranta ca gasesc acel "ceva"...

Gata, ma opresc, altfel cred c-as scrie un "roman" plictisitor

Daca mai citesti o data pasajul asta pe care l-ai scris tu, s-ar putea sa gasesti si raspunsul problemelor tale. Toate motivele pe care le gasesti tu legate de starea ta de implinire tin de lumea exterioara: familie, casa, masina, job etc. Nu ai punctat nici macar un singur motiv legat de interiorul tau pentru a te simti implinita. Nu crezi ca pur si simplu ai pierdut contactul profund cu sinele tau? Stiu senzatia aia de "simt ca imi lipseste ceva dar nu stiu ce" si cum toti te intreaba: "de ce naiba esti depresiva cand ai tot ce iti trebuie, doar nu mori de foame si nici barbatul nu te bate". Ei, unora le trebuie mai mult. Solutia este cred eu sa te reintalnesti cu tine, cea reala, nedeformata de obligatiile sociale. Atunci ai sa redescoperi niste lucruri senztionale, dar uitate pentru un timp. Asta, de obicei, se rezolva la un terapeut pentru ca cine poate singur nu sajunge in situatia asta, deci iti trebuie putin ajutor. In plus, trebuie sa stii ca dupa o sedinta, 2, 3 nu ai sa iesi zburdand intr-un picior din cabinetul terapeutului. Toate schemele de gandire negativa tu le-ai construit in ani de zile, e clar ca nu au cum sa fie daramate intr-o ora.

Numai bine!