Anxietate

De 2luni de zile nu mai pot sa adorm decat la3-4dimineata.E drept ca lucrez si sch.3,dar pana acum nu am avut probleme.

Am insomnii din ianuarie,de cand a murit mama.Azi am fost la medic( ptr.glanda tiroida)si mi-a prescris Xanax.Nu stiu daca este cazul totusi sa il iau.

Pai cauza insomniilor ai gasit-o cumva. Poti merge la un psiholog pentru cateva sedinte, dar nu vad rostul xanaxului. Daca insomnia nu e o problema urata si de durata, cred ca merge facut ceva si cu plante. Xanaxul este un mare cah, din pacate.

nu imi permit sa merg la psihiatru, nu pot sta de vorba cu nimeni fara sa plang, imi dau seama ca nu aveam alta solutie, dar nu reusesc sa ma stapanesc, e suficient sa ma intrebe cineva ce fac si, gata, izbucnesc in plans,

am trecut printr-o schimbare legata de modul de viata, imi dau seama ca acum imi este mai bine, dar nu reusesc sa ma abtin,

ma trezesc de multe ori plangand, vreau sa dorm cat mai mult timp, am o stare de oboseala permanenta

mi-e greu

Stealthmick a scris:

Sal tuturor......am citit toate mesajele voastre cu privire la depresie si atacuri de panica deoarece am vrut sa vad si parerile altora care se confrunta cu aceeasi problema ca si mine. Problema mea a inceput de acum 5 luni am trecut prin toate atacuri de panica , stari depresive aceste fiind accentuate de niste medicamente inofensife (vitamine, medicamente pt stomac) care mi-au accentuat starile : nopti nedormite, frisoane, greata de la aproape orice mancare, oboseala fizica psihica, tristete, frica de moare ,ganduri de sinucidere ,gandindu-ma ca singura mea sansa de exit este moartea, frica permanenta am devenit mai9 irascibil din omul ala care nu-l misca aproape nimic inainte, acum insa si o simpla stire la televizor ma poate indispune, parintii m-au sfatuit sa merg la un psihiatru insa eu am crezut ca pot depasii problema singur asa cum am facut-o si in trecut la o varsta frageda as putea spune(10 ani) si atunci am avut astfel de probleme da bine nu la acceasi intensitate, cateodata ma enervez la culme deoarece tot ceea ce-mi genereaza aceste stari se petrec doar in mintea mea, fiind de ajuns doar a-mi pune probabilitatea de a se intampla ceva si se intampla, legat de perceptiile mele,am ajuns sa-mi fie frica de mine ma tem: canu voi mai fii apt social , ca-mi voi pierde prietenii,ca nu-mi voi mai implinii visurile, ca ma voi imbolnavii de o boala nu neeaparat psihica, generata de problema acesta si de posibilitatea repetarii altor episoadele depresive care acum s-au mai moderat fara psiholog si fara medicamente , da stau cu frica de a nu se mai repeta ...am citit multe articole de specialiate avand in vedere ca vreau sa ma fac medic asta m-a mai ajutat intr-o oarecare masura cum de altfel si forumul fostru ,intre timp am ajuns sa ma impac cu mine insumi sa ignor problemela mele si sa ma obisnuyesc cu acestea , sunt zile in care ma simpt bine si zile in care nu inn general spre seara starea mea se inrautateste,aici mentyonez depresia usoara, ca apoi dupa 2-3 ore sa dispara si sa-mi revin asa din senin..............uffffffffff as avea multe de spus cred ca nu mi-ar ajunge un forum intreg sa spun ceea ce ma deranjeaza pe mine , ceea ce mi-a generat aceste stari, dea dreptul stupide la prima vedere.....Oricum eu va multumesc pt ajutorul acordat mie si celorlalti cu probleme de acesta natura sia stept cat mai multe discutii pa acesta tema

Am deschis un topic zilele trecute,numind negativism,dar cred ca era doar un fel de strigat spre ajutor.

Am incercat sa ocolesc un pic problema poate din cauza ca nu vroiam sa....

Ma rog.Nu stiu de ce.De frica poate.

Nici nu stiu care e problema mea de fapt.Adica stiu,dar nu stiu in ce categorie s-o incadrez.

Am cateva din starile despre care ati vorbit voi aici.

Mai de mult am fost si eu la psiholog dar sincer nu m-a ajutat mult.

Am incercat si cu cateva medicamente usoare dar pana la urma am ajuns la concluzia ca toate astea doar amana rezolvarea problemei.

As vrea sa aflu cumva cauza adevarata care m-a adus pana la aceste stari.

Poate, cum ai zis si tu,daca vorbim despre asta,poate gasim cauza si rezolvarea problemei.

sheeda yo am inceput sa iau masuri deja am inceput medicamentatia si terapia cu psihologul si-ti spun ca cele doua fac casa buna, pe langa sprijinul biochimic tre si sprijin moral mai ales sprijinul unuia in cunostinta de cauza mai ales un psiholog care cunoaste mecanismul stariilor si -ti poate da solutii foarte important in discutia cu un psiholog este sa fii lipsit de inhibitii sa-i spui tot ce te-apasa si mai ales sa-ti faci oarecum dinainte un discurs in mintea ta cu ceea ce-ai vrea sa-i spui cat mai concret ca acesta sa stie ce sa intampla exact cu tine, yo cel putin asa fac deoarece am incredere in efectul curativ al terapiei deoarece problema mea a fost generata de ceva psihic si procesul este reversibil, te sfatuiesc sa meditezi mult asupra problemei tale sa stii exact ce se-ntampla cu tine si apoi fugi si zii psihologului si nu uita de medicamente care nu sunt asa cum le numesty u ''amanarea problemei'' sunt mai degraba un ''ragaz'' care-ti stabilizeaza situatia si-ti permit sa te refaci sa gandesti lucid in ciuda reactiilor adverse oarecum neplacute care sunt trecatoare, lasa-te in mana specialistiilor(psihologului,psihiatrului) si fa ce-ti spun yey si nu in ultimul rand ai rabdare cu tine insuti

Offf, ma bag ca musca in lapte si o sa iau iar un bolovan in cap...da' ma risc A facut cineva o statistica legata de vindecarea anxietatii? Cati s-au vindecat cu pastile si cati cu terapie? Eu de cand intru pe forumurile legate de anx, vad aceeasi oameni de mai bine de 1 an, cu fix aceleasi probleme si, culmea, cu aceleasi intrebari. E ciudat, nu? Medicamentele te fac leguma si iti adorm spiritul. Eu le vad rostul doar cand persoana respectiva este complet nefunctionala. In rest.....caaaaah Sry, dar asta e parerea mes si...nu mai sunt anxioasa de cca 10 luni

Broscuta_Fermecata a scris:

Offf, ma bag ca musca in lapte si o sa iau iar un bolovan in cap...da' ma risc A facut cineva o statistica legata de vindecarea anxietatii? Cati s-au vindecat cu pastile si cati cu terapie? Eu de cand intru pe forumurile legate de anx, vad aceeasi oameni de mai bine de 1 an, cu fix aceleasi probleme si, culmea, cu aceleasi intrebari. E ciudat, nu? Medicamentele te fac leguma si iti adorm spiritul. Eu le vad rostul doar cand persoana respectiva este complet nefunctionala. In rest.....caaaaah Sry, dar asta e parerea mes si...nu mai sunt anxioasa de cca 10 luni

Asa e.

De asta consider ca ar fi inutil sa mai iau medicamente.

Si psihoterapia ar fi inutila.

Le-am mai incercat.

Doar ca acum mereu as dormi.Am slabit mult.Nu pot sa mananc.

Sunt ca o leguma.

Chiar daca imi strang toate puterile,sa ma incapatanez sa merg si sa fac si sa nu ma mai intereseze nimic,nu pot.Ptr ca pic inapoi.Cateodata peste o ora,cateodata peste cateva zile.

Ei, acu sa ma scoata si pe mine cineva din depresie Ca de 2 zile mi s-au inecat toate corabiile, nu ma pot mobiliza in nici o directie. Nu sunt neaparat trista, dar pur si simplu nu am chef de absolut, dar absolut nimic. :roll:

Stiu...numai eu pot sa ies de pe unde ma aflu acum, dar voiam sa ma lamentez si eu nitel. Saramana cui ma asculta

Broscuta_Fermecata a scris:

Offf, ma bag ca musca in lapte si o sa iau iar un bolovan in cap...da' ma risc A facut cineva o statistica legata de vindecarea anxietatii? Cati s-au vindecat cu pastile si cati cu terapie? Eu de cand intru pe forumurile legate de anx, vad aceeasi oameni de mai bine de 1 an, cu fix aceleasi probleme si, culmea, cu aceleasi intrebari. E ciudat, nu? Medicamentele te fac leguma si iti adorm spiritul. Eu le vad rostul doar cand persoana respectiva este complet nefunctionala. In rest.....caaaaah :- Sry, dar asta e parerea mes si...nu mai sunt anxioasa de cca 10 luni

medicamentele ajuta ,dar nu vindeca depresia sau anxietatea.auto controlul si o atmosfera propice ajuta enorm.

Faptul ca unii dintre noi isi revin mai usor cu terapie nu inseamna ca cei ce iau medicamente nu au vointa.In plus daca veti cauta veti vedea ca aceste tulburari pot aparea la anumite persoane intr-un anumit moment al vietii si sa dispara la fel de brusc ca si cand nici nu le-au avut (inainte de casatorie,in sesiune,etc..).Dar exista si acea grupa de oameni care se chinuie cu tulburarile de care vb poate o viata si asta nu din lipsa de vointa.Au perioade bune si brusc apar recaderile chiar si pe perioada tratamentului fie el medicamentos sau de alta natura .In ceea ce priveste statisticile celor vindecati de anxietate .....no comment.Eu sincer cunosc foarte multi oameni cu asemenea probleme si o duc in carca de ani buni.