Anxietate

despre anxietate se va vorbi in emisiunea PSIHOSOLUTII, duminica de la 19.00, pe radiolynx, un post de radio care emite doar pe net. Intrati si poate aflati mai multe

Sal tuturor......am citit toate mesajele voastre cu privire la depresie si atacuri de panica deoarece am vrut sa vad si parerile altora care se confrunta cu aceeasi problema ca si mine. Problema mea a inceput de acum 5 luni am trecut prin toate atacuri de panica , stari depresive aceste fiind accentuate de niste medicamente inofensife (vitamine, medicamente pt stomac) care mi-au accentuat starile : nopti nedormite, frisoane, greata de la aproape orice mancare, oboseala fizica psihica, tristete, frica de moare ,ganduri de sinucidere ,gandindu-ma ca singura mea sansa de exit este moartea, frica permanenta am devenit mai9 irascibil din omul ala care nu-l misca aproape nimic inainte, acum insa si o simpla stire la televizor ma poate indispune, parintii m-au sfatuit sa merg la un psihiatru insa eu am crezut ca pot depasii problema singur asa cum am facut-o si in trecut la o varsta frageda as putea spune(10 ani) si atunci am avut astfel de probleme da bine nu la acceasi intensitate, cateodata ma enervez la culme deoarece tot ceea ce-mi genereaza aceste stari se petrec doar in mintea mea, fiind de ajuns doar a-mi pune probabilitatea de a se intampla ceva si se intampla, legat de perceptiile mele,am ajuns sa-mi fie frica de mine ma tem: canu voi mai fii apt social , ca-mi voi pierde prietenii,ca nu-mi voi mai implinii visurile, ca ma voi imbolnavii de o boala nu neeaparat psihica, generata de problema acesta si de posibilitatea repetarii altor episoadele depresive care acum s-au mai moderat fara psiholog si fara medicamente , da stau cu frica de a nu se mai repeta ...am citit multe articole de specialiate avand in vedere ca vreau sa ma fac medic asta m-a mai ajutat intr-o oarecare masura cum de altfel si forumul fostru ,intre timp am ajuns sa ma impac cu mine insumi sa ignor problemela mele si sa ma obisnuyesc cu acestea , sunt zile in care ma simpt bine si zile in care nu inn general spre seara starea mea se inrautateste,aici mentyonez depresia usoara, ca apoi dupa 2-3 ore sa dispara si sa-mi revin asa din senin..............uffffffffff as avea multe de spus cred ca nu mi-ar ajunge un forum intreg sa spun ceea ce ma deranjeaza pe mine , ceea ce mi-a generat aceste stari, dea dreptul stupide la prima vedere.....Oricum eu va multumesc pt ajutorul acordat mie si celorlalti cu probleme de acesta natura sia stept cat mai multe discutii pa acesta tema

Salut & welcome to club !

Primul lucru pe care ti-l recomand sa-l faci (daca nu cumva ai facut-o deja) este sa citesti toate cele 8 pagini de aici > http://www.anxietycoach.com/panic.htm

Cititul acestora nu-ti va rezolva problema, dar iti va da o alta perspectiva asupra situatiei. Eu le-am citit si recitit iar la un moment dat am ajuns la concluzia ca situatia nu mai poate fi la fel de rea dupa ce cunosc atatea, si intr-adevar s-a dovedit corect, nu a mai fost la fel de rau de atunci. Ba chiar nici nu stiu cand am avut ultimul atac de panica, am avut doar episoade de frica (fara simptome fizice).

Mai gasesti niste articole interesante si ajutatoare aici > http://www.wikihow.com/Category:Emotional-Conditions

Sanatate !

Steal, nu trebuie sa te impaci cu starea ta. Aminteste-ti cum te simteai fara aceasta frica, fara depresie, trebuie sa fi existat astfel de momente. Si era bine, nu? Pe alea trebuie sa le readuci in viata ta, nu sa le pastrezi pe astea. Eu cred despre anxietate ca e doar o etapa in evolutia noastra si atat. Si, pentru ca esti medic, probabil ca ai sa crezi mai mult tot intr-un medic (dar poate ca nu). Nu te sfatuiesc sa urmezi calea psihiatrului, ci a psihologului.

Oricum.....aceste stari s-au mai moderat acum de la sine , dar mi-e frica sa nu se mai repete .....au ajuns sa ma sperii chiar si atunci cand ma simpt fine gandindu-ma la ceva ce mi-ar putea generaa din nou acele stari paraca subconstyentul meu mi-ar vrea raul incercand sa-mi intemeieze noi motive de stari naspa, in general yo nu prea intru in panica nici atunci cand ma simpt rau,mai rau ma enervez cumplit ajungand sa cedez cateodata, starea acesta de cedare psihica se manifesta printr-o stare de presiva usoara dar sacaitoare care ma cam imobilizeaza imi taye tot avantul si pofta de viata ca dupa ce-mi trece sa fiu alt om incomparabil cu cel din timpul starii de rau.....nu styu cineva a spus ca atunci cand te simpti bine nu prea poti sa-ti exprimi trairile de atunci cand te-ai simptit rau.......acum am adoptat o strategie de a-mi depasii problemele atunci cand am cate un motiv de a ma siptii rau pur si simplu il ignor gandindu-ma ca tot ceea ce coteaza este ratiunea si reusesc sa izolez motivele ce-mi genereaza starile de rau lasandu-le sa se deruleze in mintea mea dar fara sa le iau in seama ,las partea aceea a creierului sa functioneze in gol fara a ma afecta acest lucru l-am realizat prin meditatye asupra mea ,am reflectat la problemele si m-am gandit ca singura solutie de exit este accea de a devenii intangibil atunci cand subconstyentul incearca sa plasmuiasca ceva ce m-ar putea indispune ,bine ca mai am cateodata stari de slabiciune cand sasnt prins cu ''garda jos''

Buna tuturor,

sunt noua pe acest forum dar sunt o cunoscatoare a depresiei, anxietatii si atacurilor de panica. La mine au inceput acum vreo 4 ani, si au debutat in toata splendoarea lor toate o data. Intai incepea atacul de panica si si apoi urmau celelalte. Am ajuns pana in momentul in care am inceput sa ma gandesc la sinucidere ca la solutia finala. Am incercat de cateva ori sa ma sinucid, iar psihoterapeutul meu de atunci a zis ca motivul ar fi, faptul ca imi doresc foarte mult sa traiesc ( sa recuperez perioada in care mi-am refulat trairile si emotiile). Dar, chiar si daca stiu motivul pentru care ajung sa fac toate astea pe mine una nu ma multumeste. Ideea este sa inveti sa te descurci cu trairile astea sa nu te lasi coplesit de probleme, stres, crize, frica, si multe altele binecunoscute. Stau si ma gandesc la toata perioada asta de 4 ani de zile si ma ingrozesc, daca asa va fi si restul vietii mele nu cred ca as putea sa fac fata. Sincer nu stiu ce sa mai fac si nu inteleg unde gresec. Psihoterapia tine foarte mult de persoana, daca tu opui rezistenta (cum cred ca fac eu acum pentru ca lucrurile nu merg bine atata timp cat simptomele s-au intors) nu rezolvi nimic. Eu momentan fac psihoterapie psihanalitica, si inainte de asta am fazut psihoterapie cognitiv-comportamentala. Dar am ajuns la capatul puterilor, m-am saturat de atatia psihologi si psihiatri si psihoterapeuti. Am incercat si eu ca si voi cu cititul cartilor, dar are efecte numai pe moment. Cu sportul nu prea am incercat ca sunt foarte comoda, dar mi-am promis acum ca o sa ies in fiecare seara, macar la plimbare daca nu si la alergat. Mi-am zis ca ar fi bine sa incerc toate lucrurile noi, sau sa fac lucrurile de care imi este foarte frica. Numai ca este usor de zis dar greu de facut. :P

jasmine.....si eu intampin probleme similare ca si tine bine, ce ye drept de 5 luni si parca mi sa par o viata,n-am incercat sa vorbesc cu un psiholog sau cu un psihiatru asupra problemei mele dar am s-o fac peste o saptamana cred ca mi-ar prinde tare bine .......important este sa stii ca nu yesti singura care sufera de asa ceva fiecare dintre noi care au probleme similare trebuie sa avem rabdare cu noi insine ce ye drept si eu imi cam pierd rabdarea cateodata dar incerc sa ma leg de lucrurile pt. care merita sa traiesc care-mi dau un impuls si obtimism tot odata de ex. cand ma simpt rau daca am langa mine pe cineva apropiat trec mai usor peste.... si incerc sa-mi acord timp si sa am rabdare cu mine ignorand cat sa poate problema facand tot aceeleasi lucruri care le facem si pana sa ma confrunt cu acesta.Ar fii mai bine ca pe acest forum sa ne spunem si ceea ce ne-a generat aceste probleme cum am observat ca altii au facut-o ...ca astfel ne putem analiza unii pe altii si astfel incercam sa ne dam cu parerea in limita cunostiintelor noastre. Nu-ti pierde speranta jasmmine uite de ex yo chiar si acum cand scriuu ma simpt un pic rau da asta nu nu ma impiedica sa nu-mi desfasor activitatiile mele obisnuite de cele mai multe ori mai am si eu crize daca le pot spune asa un pic mai severe dar incerc sa le depasesc de la sine inca ceva foarte important yo de ex inainte de a lua decizii pripite am sa-mi fac analizele la sange la glanda tiroida si altele care pot genera aceste stari pe langa factorul psihologic crede-ma ca sant bine venite pt a putea ''lovii problema'' din toate unghiurile posibile deoarece u poti sa te invinuiesti si cand incolo sa fie de vina mai stiu yo ce afectiune endocrina.....cel putin yo asa o sa fac am sa fac investigatii ample asupra problemei deoarece ma intriga...........Oricum to-ti spun sa ai grija de tine sa fii puternica si increzatoare papapapa

cocolina a scris:

Buna cred ca nu am fost destul de explicita, am intrerupt tratamentul treptat si cu acordul medicului psihiatru nu asa de capul meu, pot sa spun ca nici eu nu am gasit la mine in oras un psiholog pe masura am fost la unul care cica este cel mai bun de la noi si am facut 10 sedinte dar mi se parea hotie la drumul mare in sensul ca plateam 400 de mii sedinta si ma tinea 15 maxim 20 de minute timp care nu avea cum sa fie suficient eu mi-am imaginat ca sedinta este de cel putin o ora, asa ca am renuntat ca nu ma mai tinea buzunarul. Antidepresivul luat de mine si pe care l-am reluat este cipralexul. Sanatate la toti si toate cel;e bune. Va pup *)

Buna! Eu am fost la psihiatru acum cateva zile ! Mi-a pus diagnostic "anxietate generalizata"! tratament - stressigal si alprazoral, care ,mai apoi am aflat ca e xanax! Am citit pe aici ce se vorbeste si bine am facut ca nu am inceput sa le iau! NEVER! nu cred ca e bine sa continui cu medicamente,oricat de cumplit ar parea! trebuie sa gasesti resurse in tine!

adevarat yeste........medicamentele sant neavenite atunci cand ai puterea de a-ti gasii resursele in tine........mecanismul bio-chimic al organismului yeste unul foarte bine ''gramuit' practic nimic din ce actioneaza asupra acestuia inhibandu-l sa viceversa nu prea face bine,decat in situatii deosebite cand chiar este nevoie , paremise ca antidepresivele si celelalte din breasla lor intervin in productia serotoninei subs. raspunzatoare cu stariile acestea si prin urmare mecanismul nostru nativ nu mai lupta sa se redreseze deoarece medicamentele iii preeiau functia partial si dupa ce-i trece efectul individul revine la starea initiala dupa o intrerupere brusca cand chiar crezi ca te-ai lecuit ......mie mi sa par la fel ca tigariile ,cafeaua ,alcoolul........daca le-am facut reclama proasta asta nu inseamna ca sant impotriva lor ,da nu le consider necesare atunci cand poti depasii criza si fara, si psihiatru asta ye ca oricare alt doctor ex. sant racit ma un doctor ma trimite repede la antibiotice care nu ssant musai necesare putand si fara sa trec peste raceala cam asa stau lucrurile si cu psihiatrul ... .Parerea mea ye ca o terapie nu tre sa cuprinda numai medicamente ci si consiliere psihologice...stare de bine generata de medicamente tre sa fie pt. noi un ragaz un moment de luciditate in care sa putem gestiona problema cu calm

Oare e greu sa scriem "serviciu"?