Început de flori de camp, Joi 10 nov 2005 · 1.612 răspunsuri · 334.689 vizualizări
Scz pentru intarziere, dar e sfarsit de an si nu am timp de nimic. Deci...dai cautare pe google "reiki" si cred ca primele 2 site-uri explica destul de bine ce e reiki.
Scz pentru intarziere, dar e sfarsit de an si nu am timp de nimic. Deci...dai cautare pe google "reiki" si cred ca primele 2 site-uri explica destul de bine ce e reiki.
hello oameni buni..
am stat zilele astea, de fapt in ultimele 2-3 luni si am tot citit despre anxietate, teama, depresie..
vreau sa va relatez ceea ce mi s-a intamplat mie si ceea ce mia declansat aceste stari pe care la inceput nu le-am inteles si mi s-au parut incredibile si astept de la voi pareri si sugestii..
am inceput jobul (primul job) si asta a f problema..adica atunci au inceput aceste stari..desi imi dorisem enorm jobul ala, cand l-am inceput nu a f ceea ce am asteptat eu..si prima stare pe care am trait-o a f ca nu am mai putut sa dorm (icepusem sa am insomnii) iar in cateva zile mi s-a pus un "nod in gat" de toata frumusetea pe care il mai am si acum dupa 2-3 luni...aveam parestezii la fata..atunci desi ma angajasem, mi-am luat concediu...si nu sa inbunatatit situatia..in sesnul ca ma gd obsesiv de ce anume am starile astea, de ce nu imi place "jobul ideal", de ce nu puteam sa dorm..adica 4-5 ore pe noapte, cateodata deloc..ma simteam ca si cum as fi fost intr-o continua stare de exitabilitate..ai mei au zis ca nu ma pot adapta si precis k o sa fac la fel cu fiecare job...la un moment dat nu am mai putut manca si am slabit...
dupa 2 saptamani m-am reintors la job, convisa ca tb sa nu imi fie frica si ca tb sa o inving desi imi era groaza sa merg la locul ala si cateodata ma apuca plansu ..treptat mi-am revenit nitel ...in sensul ca imi ascundeam starile, mai aveam nodul in gat, incepusem sa mananc si mi-am recapatat greutatea(slabisem vreo 4 kg) insa tot nu puteam sa dorm...
trebuie sa precizez ca dupa 2 luni si jumatate cd am hotarat ca nu mi se potrivea, nu aveam motivatie..am renuntat..aveam si groaza sa mai merg...nu stiu cat de normal sau anormal este ac treaba dar ...mi s-a intamplat...
a mai avut careva exp de genu asta?
inca ceva: nu pot sa adorm acum decat daca i-au un somnifer usor, am facut cateva sedinte de psihoterapie dar nu stiu cat de bune au fost (insa cateiodata mie frica sa infrunt pb)...si iau un antidepresiv care cica ar fi cel mai bun la ora actuala..insa sincer, am groaza acuma ca va tb sa ma angajez in alta parte si sa mi se intample la fel...inca am insomnii si nu pot sa scap de ele..ma trezesc epuizata..
please help me...:airkiss:
bagherra a scris:Ma bag si eu ca musca in ciorba....si va spun din 20 de ani de depresii,anxietati,fobii..si toate cele....ca-mi schimbau diagnosticul lunar,ca ar trebui sa adoptati un tratament strict naturist si sa va verificati sanatatea luind-o prin eliminare:-tiroida ...si sistemul hormonal
-sistemul urinar(rinichi,vezica)
-sistemul circulator
-genital
Pare absurd dar sunt interdependente....
Primele doua,de regula...sunt vinovate!
Sunatoare,urzica,gingo biloba,soc,ceai verde si bitter suedez....cel putin un an...apoi,vorbim!
Doi litri pe zi,inghititura cu inghititura....
Bitterul,o lingura la un litru de ceai...
Sanatate!
Buna Bagherra !
Ma lupt si eu cu sindromul anxios-depresiv de aproape 5 ani. Pshihiatrii m-au indopat cu tot felul de anxiolitice si antidepresive care, partial, m-au mentinut functional. Cel mai greu mi-a fost cu dependenta pshica si organica data de benzodiazepine, insa dupa cca. 8 luni am reusit, cat de cat, astfel incat nu iau in prezent decat 2,5 mg. nitrazepam pentru somn. Nu am fost "consiliat" de psihoterapeuti pentru ca nu am incredere in ei. Am incercat sa ma cunosc singur mai bine, am luptat teribil cu mine si cu temerile mele, si se pare ca am reusit. Ma gandesc la recidive, dar nu imi este teama. Consider ca m-am calit si pot face fata situatiei. Problema mea nr.1 este insomnia cronica de care nu pot scapa nicum. Poate stii vre-un remediu serios si testat ?
Ce ma frapeaza cel mai mult sunt afirmatiile tale referitoare la cauzele de sorginte organica de care aminteai. Toti mi-au spus ca totul se afla in mintea noastra si ca trebuie sa luptam cu noi insine. Si cred ca asta e rezolvarea. De ce te intreb ? Pentru ca eu, dupa ce am devenit anxios-depresiv, am constatat ca am probleme cu rinichii si vezica. CT-ul arata un mic chist la rinichiul drept, insa specialistii au spus ca nu este nici-o problema. Cert este ca am o retentie urinara serioasa, incontinenta si mictiuni frecvente. Asta ma deranjeaza mai ales noaptea cand atipesc partial si imi agraveaza insomnia. Medicii mia-u spus ca asta se datoreaza efectelor secundare ale medicatiei. Te intreb respectuos : ce parere ai si ce sfaturi imi dai ? Multumesc !
Am citit toate articolele voastre si nimeni n-a amintit de sport. Am avut si eu probleme de genul acesta si am inceput cu injectii cu calciu, mg si b-uri si continuu cu fitness (de 2-3 ori pe saptamana) si magne-B6. Dar vreau sa va spun ca sportul m-a ajutat cel mai mult dintre toate. Cand nu mai merg la sala sau nu mai alerg, am probleme. Sper sa va fie de folos sfatul meu. Si inca ceva:beti multa apa plata, daca nu puteti, faceti-va ceaiuri indulcite cu miere. Eliminati cafeaua si cola.Si eliminati toate sursele stresante, scapati-va de toti oamenii si situatiile care va fac sa va simtiti rau. Succes!
anmarr a scris:hello oameni buni..am stat zilele astea, de fapt in ultimele 2-3 luni si am tot citit despre anxietate, teama, depresie..
vreau sa va relatez ceea ce mi s-a intamplat mie si ceea ce mia declansat aceste stari pe care la inceput nu le-am inteles si mi s-au parut incredibile si astept de la voi pareri si sugestii..
am inceput jobul (primul job) si asta a f problema..adica atunci au inceput aceste stari..desi imi dorisem enorm jobul ala, cand l-am inceput nu a f ceea ce am asteptat eu..si prima stare pe care am trait-o a f ca nu am mai putut sa dorm (icepusem sa am insomnii) iar in cateva zile mi s-a pus un "nod in gat" de toata frumusetea pe care il mai am si acum dupa 2-3 luni...aveam parestezii la fata..atunci desi ma angajasem, mi-am luat concediu...si nu sa inbunatatit situatia..in sesnul ca ma gd obsesiv de ce anume am starile astea, de ce nu imi place "jobul ideal", de ce nu puteam sa dorm..adica 4-5 ore pe noapte, cateodata deloc..ma simteam ca si cum as fi fost intr-o continua stare de exitabilitate..ai mei au zis ca nu ma pot adapta si precis k o sa fac la fel cu fiecare job...la un moment dat nu am mai putut manca si am slabit...
dupa 2 saptamani m-am reintors la job, convisa ca tb sa nu imi fie frica si ca tb sa o inving desi imi era groaza sa merg la locul ala si cateodata ma apuca plansu ..treptat mi-am revenit nitel ...in sensul ca imi ascundeam starile, mai aveam nodul in gat, incepusem sa mananc si mi-am recapatat greutatea(slabisem vreo 4 kg) insa tot nu puteam sa dorm...
trebuie sa precizez ca dupa 2 luni si jumatate cd am hotarat ca nu mi se potrivea, nu aveam motivatie..am renuntat..aveam si groaza sa mai merg...nu stiu cat de normal sau anormal este ac treaba dar ...mi s-a intamplat...
a mai avut careva exp de genu asta?
inca ceva: nu pot sa adorm acum decat daca i-au un somnifer usor, am facut cateva sedinte de psihoterapie dar nu stiu cat de bune au fost (insa cateiodata mie frica sa infrunt pb)...si iau un antidepresiv care cica ar fi cel mai bun la ora actuala..insa sincer, am groaza acuma ca va tb sa ma angajez in alta parte si sa mi se intample la fel...inca am insomnii si nu pot sa scap de ele..ma trezesc epuizata..
please help me...:flowers:
dar nu ne-ai spus de ce nu iti placea la jobul ideal, de ce iti era groaza...adica la ce te gandeai cand ti se facea frica
intreb pt ca in cazuri din astea poate fi vorba de cate un complex fata de una sau mai multe persoane, nesiguranta profesionala, cate o chestie cu efect in lant care pana la urma te darama
mie imi era frica prin facultate de cum o sa reusesc sa ma adaptez intr-un serviciu
am avut noroc pentru ca am ajuns intr-un loc impreuna cu multi oameni pe care-i cunosteam dinainte (colegi de facultate mai ales)+alti oameni simpatici dar si pentru ca am inceput sa-mi dezvolt o chestie cameleonica - observam felul in care se miscau, vorbeau, reactionau acei colegi care mi se pareau siguri pe ei, felul in care reactionau unii la gesturile altora, incercam sa le citesc felul de a fi si intram in atmosfera, ma adaptam
Editat Vin 5 ian 2007 22:58
gabymatyas a scris:Am citit toate articolele voastre si nimeni n-a amintit de sport. Am avut si eu probleme de genul acesta si am inceput cu injectii cu calciu, mg si b-uri si continuu cu fitness (de 2-3 ori pe saptamana) si magne-B6. Dar vreau sa va spun ca sportul m-a ajutat cel mai mult dintre toate. Cand nu mai merg la sala sau nu mai alerg, am probleme. Sper sa va fie de folos sfatul meu. Si inca ceva:beti multa apa plata, daca nu puteti, faceti-va ceaiuri indulcite cu miere. Eliminati cafeaua si cola.Si eliminati toate sursele stresante, scapati-va de toti oamenii si situatiile care va fac sa va simtiti rau. Succes!
O sugestie demna de urmat, cea referitoare la sport !. Dar si celelalte ! Oare este atat de spectaculoasa ? Eu am incercat, insa probabil din cauza faptului ca nu am fost consecvent rezultatele nu au fost cele scontate. O sa incerc sa perseverez, dupa o planificare si un program riguros.
Editat Vin 5 ian 2007 23:17
Anmarr,
Ceea ce ti s-a intamplat stiu ca a fost groaznic insa nu cred ca e de natura sa te ingrijoreze referitor la sanatatea ta psihica. Motivele pot fi multe. Primul si cel mai simplu poate fi acela ca ai investit respectivul job cu imens de multe asteptari si emotii - psihicul tau era "setat" la un nivel emotiv mult mai ridicat decat obisnuit si s-a produs ca o mica explozie (implozie) in momentul cand emotiile tale nu au reusit sa fie consumate pe canalul corect.
Apoi, cand emotiile si asteptarile cuiva sunt la punctul de fierbere, orice mic inconvenient sau experienta neplacuta pot avea efecte amplificate de zeci de ori. Alta ipoteza ar fi ca tocmai din cauza sensibilitatii exacerbate datorita emotiilor ai perceput cu mult prea mare acuratete ceva din mediu care ti s-a aprut nefavorabil.
Este foarte plauzibil ca diverse lucruri sau persoane din organizatia respectiva sa nu-ti fi fost benefice - tu ai perceput asta, se pare ca mai degraba instinctiv decat constient, si ai renuntat la respectivul loc. daca inca nu ti-ai legitimat plecarea - adica daca inca nu stii sigur ce si cine te-a facut sa pleci, este normal sa simti o nesiguranta legata de decizia luata si o teama difuza care poate sa-ti cauzeze o oarecare stare de anxietate.
Dupa parerea mea, din cauza emotiilor ai devenit mai sensibila, ai perceput niste elemente "agresive" si te-ai retras (in mod corect!).
Asa ca succes in continuare si nu te mai gandi la urmatorul job ca la inceputul si sfarsitul lumii.
Pupici.
As dori o informatie de la cei care sunt mai vechi in aceasta problema :Am fost diagnosticata cu "tulburare de panica si niste tulburari psiho somatice "de catre un psiholog iar de catre o psihiatra "tulburare afectivo-depresiva-anxioasa".Dar sa va povestesc cum a inceput aceasta poveste :in urma cu 2 sapt am avut un atac de panica fff puternic in urma caruia am decis sa ma duc la psihiatru.Acolo am primit o reteta care m-a lasat lata in pat 2 zile cu stari de voma mari si ameteala si am decis sa nu le mai iau.Acum am inceput la un psiholog si cu toate ca ma costa fff mult voi continua cu ea .Dar care este probl mea as vrea sa stiu daca voi cei diagnosticati cu aceasta tulburare aveti stari de moleseala cand iesiti afara si daca tahicardia dureaza 24 din 24 de ore.Va multumesc anticipat .SABIUTA
initial am crezut ca am o boala de inima ,am cezut ca fac stopcardiorespirator !
tu te poti ajuta cel mai bine !teama nu ti-o poate invinge niciun psiholog ,te poate ajuta sa intelegi dar ,tu faci restul !bafta ,nu e chiar asa de rau !
Buna,
imi este foarte greu sa scriu dar imi iau inima in dinti si o sa va povestesc prin ce trec eu de caeva luni (aproximativ vreo 6).
vreau sa va spun ca si eu sufar de aceste nenorocite atacuri de panica, la mine se manifesta prin frica de a merge pe strada, lipsa poftei de mancare, tristete, frica de a merge cu autobuze etc. am fost la medic mi-am facut toate analizele si au iesit ok, am fost la psihiatru si mi-a dat tratament cu fevarin si rivotril la care am renuntat pentru ca nu am simtit nimic nici o ameliorare. merg la psiholog in fiecare saptamana (am facut aproximativ 7 sedinte) si nu simt aproape nici o ameliorare, psihologul meu mi-a dat ca tratament sedatif pc . va urmaresc de ceva timp, dar nu am avut curajul sa va scriu.