Anxietate

Mie dupa cum te comporti imi pari o persoana sanatoasa, doar cam sensibila la lumea exterioara. S-ar putea si sa stai prost cu nervii, la mine stiu ca e asa si de aici mi se trag multe.

Aveam o colega de facultate care statea chiar mai prost, daca zanganeam putin vasele facea crize. Ma rog, toti oamenii au toane si ifose, unii (aici fac o paranteza).

Pe forumul asta(si pe net in general) am vazut atatia oameni care zic ca plang de la filme & shit, eu ma credeam sensibil dar sa plang de la filme? ce pul..., ma mir cum pot unii sa traiasca pe lumea asta.

Din ce ai expus eu zic ca tine numai de psihic, ai probleme in trecut nerezolvate.

Nu ai inteles esenta, am plans doar la filmul acela. De obicei nu mai plang la filme din facultate, si atunci tot o data.

Asa, ca sa te simti impacat, am facut o recapitulare. Acele filme erau deosebite nu ele insele, ci au venit in momente deosebite din viata. Si nu tine de sensibilitate in general, ci de un moment anume cand suntem mai "vulnerabili" la stimuli exteriori, sau pur si simplu acel film declanseaza ceva ce era pe pragul de a fi declansat oricum.

Daca m-ai inteles, exista situatii limita in viata, rar le intalnesti cand totul e ok.

Am uitat sa precizez, Braveheart e un film cu mare incarcatura emotionala. Eu l-am vazut in clasa a 10-a parca, si toata clasa plangea! Oricum, e ceva rar sa mai ai emotii in ziua de azi.

Athmy a scris:

sau pur si simplu acel film declanseaza ceva ce era pe pragul de a fi declansat oricum.

Asa se intampla in cazul celor cu anxietate, depresii si altele, era deja acolo o problema si evenimentul doar a fost scanteia necesara, nu neaparat ca evenimentul a fost ceva asa groaznic sau nu stiu cum.

Inteleg ce zici, desi n-am vazut Breaveheart, tot vreau sa-l vad :huggles:, probabil e nevoie de filmul potrivit la momentul potrivit.

Ninja2 a scris:

Asa se intampla in cazul celor cu anxietate, depresii si altele, era deja acolo o problema si evenimentul doar a fost scanteia necesara, nu neaparat ca evenimentul a fost ceva asa groaznic sau nu stiu cum.

Da, asta voiam sa spun. Dar nu e vorba de depresii sau anxietati neaparat. Poti fi intr-o etapa a cunoasterii de sine.

Ninja2 a scris:

Inteleg ce zici, desi n-am vazut Breaveheart, tot vreau sa-l vad :P, probabil e nevoie de filmul potrivit la momentul potrivit.

Mie mi-au dat lacrimile la sfarsit, cand eroul, torturat ca sa se dezica de faptele anterioare, urla cu ultimele puteri: Freeeeeedom! E un moment potrivit sa-l vezi, ca tot incerci sa tii piept presiunilor societatii.

Acum ca stie sfarsitul, chiar ca l-ai facut curios

M@ri a scris:

Si eu experimentez, din nefericire, aproape zilnic anxietatea, implicit atacul de panica. In metrou, in locuri aglomerate, uneori chiar in ratb...

O cunostinta mi-a recomandat sa beau ceaiuri antistres (cik de acolo pleaca tot), dar nu am rezolvat mare lucru, asa ca am inceput sa caut pe net. Metode peste metode... Singurul lucru care a functionat la mine a fost sa vb cu psiholog. Da! Psiholog! Am gasit pe facebook un link cu un site pe care am gasit consultanta online . Perfect pt mine! Nu treb sa merg si sa vb face-to-face :P. Nu stiu cat va v-a ajuta pe voi, dar pt mine merge... incet, dar sigur!

P.s. uitasem sa zic, in caz k va intereseaza: http://www.topexperti.ro/!

Stau eu si ma intreb,cat de mult te ajuta terapia online? Ma gandesc asa ca una din temerile tale par a fi sa vb face to face?

Rolul terapiei e sa te ajute sa iti infrangi acele stari de anxietate sa depasesti atacurile de panica si sincer stand in casa evitand totul nu vei reusi.E doar opinia mea. Nu sunt specialist ,poate detin informati gresite,dar vb din perspectiva unei persoane care a avut atacuri de panica ,perioade cu stari de anxietate ridicata ,am constantat ca cea mai buna solutie e sa incerc sa le depasesc treptat sa imi infrunt temerile. E usor? nicidecum,din contra devine obositor ,dificil dar cand vezi ca reusesti sa faci un pas in fata creste stima de sine ,vezi lucrurile altfel.

Consilierea online este un ajutor destul de bun a trece peste o problema simpla, dar poate fi si un pas spre a incepe un proces amplu de vindecare. La inceput nu exista calculatorul nu? Cum se rezolvau lucrurile? Vorbind fata in fata cu cineva.

Avand o relatie directa cu cineva poti trece mai repede si mai bine peste o dificultate.

Salutare tuturor. As vrea sa incerc sa ajut si eu prin experienta mea pe care am traito si inca o mai traiesc dar la o intensitate mult mai mica. Sufar si eu de depresie + anxietate si stiu cum este si cum unii din Dvs va simtiti. Am 23 de ani si starea mea in urma cu ceva vreme era oribil de rea. Nu puteam sa suport lumina, nu puteam sa aud zgomot de nici un fel, ma speriam din orice absolut orice putea misca sau scoate un sunet, nu mancam si nuprea beam nici apa, stateam doar in pat terorizat de orice si plangand mereu. Am fost la un medic si am urmat urmatorul tratamen : Pastile Lexapro de 5 mg 1 pastila pe zi timp de o saptamana si un niste somnifere dupa aceea am continuat cu Lexapro 10 Mg 1 patila pe zi. Dupa ceva vreme cica 4 saptamani am inceput incet incet sa imi revin sa ies singur pe strada, sa pot manca sa pot sta singur sa nu ma mai sperie orice. Nu ma simt complet vindecat pt. ca inca mai simt frica dar la un nivel foarte scazaut fata de inceput. In cazul meu personal mi-am gasit ajutor si in Dumenzeu, care mi-a dat putere. Nu stiu cum sa explic. Nu eram credincios eram chiar ateu dar nu dau alte detalii doar ca pe mine personal ma ajutat. Cred ca poate unii nu cred sau nu dau importata dar daca nu credeti ca Domnul va poate ajuta si motiva incercati cu persoane dragi sa prindeti putere. Persoane care au nevoie de dvs. si care ar putea sa va motiveze. Dar eu personal va recomand sa incercati sa va rugati din inima Bunul DUmnezeu caci ajuta foarte mult. Id-ul meu este de messenger [email protected] daca va pot ajuta o voi face cu cea mai mare placere.