Anxietate

Propriul_dusman a scris:

Nu am atacuri de panica pe un singur subiect. Dar in general totul porneste ca nu o sa reusesc sa adorm, apoi ca nu o sa reusesc sa fac atacurile astea de panica sa dispara, in general o gandire negativa in toate privintele. Degeaba incerc sa ma incurajez singur, gandurile imi revin in minte mai mult sau mai putin voluntar. Ma linisteste cand vb cu cineva, cand ies putin cu prietenii, dar intr-un moment al zilei reusesc sa-mi inveninez singur mintea cu ganduri negative. Poate m-ar linisti sa stiu de la ce porneste totul sau ca o sa pot sa-mi continui viata fara sa am aceasta frica in suflet permanent. In momentele astea vad situatia ca fara iesire si am unele momente de disperare cand ma lupt sa ma conving ca merita sa traiesc si mai ales sa nu-i dezamagesc pe cei de langa mine.

Exista persoane capabile sa isi decodeze singure problemele emotionale, si sa le rezolve, si persoane care nu pot realiza acest lucru. Cu atat mai dificil cu cat ele vin din mica copilarie, deci cand nu mai sunt cuprinse in campul constientei. Daca nu poti sa te rezolvi singur, un terapeut bun costa 40

Propriul dusman, sper ca nu te-am ofensat pentru ca nu iti inteleg insomniile si starile de rau. Eu sunt o persoana mai rationala si imi imaginez ca toate ar trebui sa aiba un motiv, psihologic sau faptic, pe care trebuie sa il descoperi.

Daca insa e o problema si fiziologica, ar trebui poate sa vizitezi un medic. E groaznic sa nu poti dormi, iar gandurile si mai rau iti fac.

Genul tau de problema "irationala" imi aminteste despre un topic, insuficient dezvoltat, denumit "Hipnoterapia".

Nu stiu daca l-ai citit, poate te regasesti putin.

Cat priveste teama sa nu dezamagesti, asta imi spune ca ai o problema psihologica, un om bolnav nu are cum dezamagi, nu tine de el sa se faca bine.

Pune-ti ordine in viata si poate ca va fi mai bine. Nu trebuie sa te lupti cu tine, ci sa faci ceva pentru tine sa iti fie bine. Exista solutii pentru orice. Ai incredere.

A.Prima masura pe care va trebui sa o iei ca sa nu mai ai probleme, este sa iti schimbi nick-ul. Chiar daca tu crezi ca este adevarat, acum, schimba-l in unul pozitiv. Habar n-ai ce influenta au aceste cuvinte asupra psihicului tau. Daca ai impresia ca esti propriul dusman, ca iti pui singur piedici si alte asemenea orori, si continui pe calea asta, nu ai decat doua posibile alternative in viitor :

1.ajungi sa crezi ca nimeni nu te ajuta, nici macar tu insuti si cazi in depresie cronica

2. dezvolti o a doua personalitate care sa te apere de tine insuti.

B. Daca ai sau nu un job nu este relevant pentru munca fizica depusa. Daca nu faci un minim de efort zilnic, nu vei putea dormi mai mult de 3-4 ore pe noapte. Poti merge la sala, poti alerga in parc sau in jurul blocului, o poti ajuta pe ea la treburile casei.

Cred ca prin nick voia doar sa ne atraga atentia asupra problemei cu care se confrunta, si este bine ca este sincer cu sine insusi, acesta este de obicei primul si cel mai important pas. Constientizarea. O sa isi schimbe nick-ul cand va veni timpul si nu va mai avea nevoie de el.

Si e important ca cere sfatul.

Athmy, nu m-ai ofensat deoarece te inteleg. Ca si tine, sunt un tip rational, tocmai de aceea nu inteleg starile prin care trec. Am decis ca saptamana viitoare sa-mi fac niste analize la inima deorece am mai citit ca unele atacuri de panica pot fi provocate de afectiuni ale inimii. De asemenea o sa merg la un psiholog sa aflu ce imi provoaca aceste stari.

In ce priveste insomnia, nu am aceste probleme decat in momentele cand am aceste stari de anxietate/atacuri de panica. Am avut probleme cu somnul acum 5 ani si acum iar, dar in rest nu. Ca un punct comun am observat ca am aceste stari de panica atunci cand am fost plecat in vacanta sau in alte parti.

O sa schimb si nick-ul prin care asa cum a zis si Athmy, am vrut doar sa exprim ce simt. Dar momentan nu am nici o idee.

Sa stii ca acum fac legatura. Tata are probleme cu inima, si in fiecare noapte se trezeste de rau, simte ca se sufoca, ii e teama ca moare si bineinteles intra in panica. In fiecare noapte, nu stiu cum rezista. Fa niste analize.

Cat priveste vacantele sau plecarile, nici mie nu imi plac, doar sa imi amintesc de ele. E buna decizia sa mergi la psiholog, rationala si inteleapta daca nu stii ce se petrece, iti va fi de ajutor.

Daca starile astea sunt cauzate de un eveniment/persoana cel mai probabil tin de psihic, deci daca ai probleme sau nu cu inimia e irelevant in contextul asta.

Sunt cauzate de un eveniment in general, dar nu e acelasi mereu. De ex acum: vinerea trecuta cand au inceput iar starile astea, au pornit de la o scena din filmul Braveheart cand i-a fost taiat gatul unei fete. Dinaintea acelei scene am simtit o agitatie, ca si cum ceva rau ar urma sa se intample, iar acea scena a declansat. M-a prins o stare de panica, agitatie...

Cel mai adesea fac legatura cu ce s-a intamplat acum 5 ani si atunci intru total in panica. Mie frica sa nu se repete, etc.

Scuza-ma ca intervin, sa nu crezi ca rad de tine. Si eu am vazut acum ceva ani un film, cu Kevin Costner, ceva cu libelula ("misterul libelulei"). E vorba despre un tip caruia i-a murit sotia intr-un accident de autobuz prin Peru, si el incearca sa intre in contact cu ea sa afle ce s-a intamplat. Filmul asta pe mine m-a bagat in sperieti, desi m-am uitat dupa 3 ani din nou si nu mi s-a parut nimic fantastic. Ei bine, plangeam tot filmul, iar apoi ma uitam prin camera ca mi-era frica sa nu fie cineva. Nu mi s-a mai intamplat. Depinde mult de disponibilitatea si sensibilitatea emotionala din anumite momente ale vietii, de care nu suntem constienti, dar ceva "inconstient" trezeste panica in noi.

E bine sa iti clarifici ce s-a intamplat acum 5 ani, sa nu te intorci mereu la acea experienta. De obicei trecutul e trecut daca te-ai impacat cu el, daca nu trecutul tau e inca prezent.

Ai mare dreptate, asta vroiam sa subliniez si eu ca aceleasi scene sau momente pot fi traite diferit. Am mai observat ca acum, nu mai suport sa stau la pc decat f putin, ma irita, aproape ma agita. Ma gandesc daca monitorul are vreo vina, am un prieten care zice ca monitorul meu ii provoaca dureri de cap si de ochi, el avand un LCD iar eu un crt vechi de prin 2004-2005.