Anxietate

Pentru a trata axietatea iti trebuie multa incredre in tine,invata sa vezi lucrurile frumoase din viata ta,sa te percepi ca pe o persona cu calitatii ,invata sa simnti ca meriti tot ce-i bun . Respecta-te si Iubeste-te

In a percepe viata intr-un mod mai frumos m-au inspirat mai multe carti , un articol care merita citit

Fii BUN ...fii CEL MAI BUN http://www.naturaly.ro/viata/4-energie/35-...a-pozitiva.html

Mi-ar face placere sa povestim si sa incercam sa fim puternice.....si eu de multe ori incerc sa-mi regasesc stabilitatea in ceea ce-mi da umpic de putere.O data ce prind putina forta deja stiu ca voi reusi sa redevin puternica.

Ce sfaturi si remedii dati pentru depersonalizare si derealizare ?

Cat mai multa socializare.

LongDistanceRunner a scris:

Cat mai multa socializare.

De precizat ca socializarea virtuala nu are acelasi efect ca cea reala.

Salutare,

sunt si eu unul dintre cei care au experimentat de-a lungul timpului diverse satari asemanatoare celor prin care treceti sau ati trecut. Totul a inceput acum cca 4 ani, nu mai tin minte exact, cu un atac de panica aparut seara inainte de culcare. Au urmat si altele in zilele urmatoare, am ajuns de doua ori la spital, noaptea( deja la spital nu mai aveam nimic), a urmat o perioada chinuitoare si grea pana am inteles care e treaba cu atacul de panica si cu manifestarile si simtirile ce il insotesc si intr-un final dupa cateve luni in care am facut toate analizele (care au iesit bune, desigur) serlift si psihoterapie am reusit sa ma redresez si am inceput sa imi revin. Acum 1 an am renuntat la serlift ( relativ greu , dupa mai multe incercari ) si tragand o linie acum am rezolvat problema in proportie de 75-80 %; am ramas cu unele senzati, manifestari, trairi sau nu stiu cum sa le zic care ma fac si acum sa am zile proaste si o stare de depresie sau ceva asemanator... Despre atacurile de panica si experientele pe care le-am avut atunci am postat la momentul respectic pe topicul "atacuri de panica-spasmofilie" foarte detaliat si explicit. Cam asta ar fi introducerea, daca pot sa ajut pe cineva cu informatii sau altceva va stau la dispozitie.

In continuare o sa discut despre ce a ramas dupa acesti ani; nu am ajuns la agarofobie sau la alte genuri de fobii dar am ramas cu o sensibilitate nervoasa fata de zgomote glagie si in special persoane care vorbesc tare. Ma deranjau si ainainte asemenea lucruri dar nu foarte tare pe cand acum imi dau o stare destul de ciudata parca mi-ar da o stare de neliniste de usoara nervozitate, de exemlu daca intr-o incapere mai multe persoane vorbesc tare sa la o petrecere sau la o dezbatere aprinsa aajung la a ma simti de parce as fi altundeva si ii privesc ca spectator de parca nu as fi acolola ca aunci cand te uiti la tv in gol. ( asta nu se intampla intodeauna si doar in prezenta anumitor persoane ) toate cuvintele intra pe o ureche si ies pe calalta ; uneori tresar la zgomote aparute brusc, nu neaparat puternice sau nu e obligatoriu sa tresar daca zgomotul e puternic...Deasemenea mai am stari de ameteala dar nu dezechilibru doar senzatia de ameteala , uneori si la miscarea ochilor( nu a capului ), o stare de nesiguranta fizica, teama de a nu se intampla ceva. Azi am avut un episod in care brusc s-a infundat o ureche, dreapta, si parca nu am mai simtit nimic in partea respectiva a capului pt cateva secunde, insotite de o senzatie de lesin, sfarseala, tote doar pt cateva secunde apoi a inceput inima sa bata rapid ... mi-am revenit dar pt restul zilei am ramas cu o stare de slabiciune si ameteala, greutate de concentrare si de parca trebuia sa fac un efort in a aprecia lucrurile; toata atentia era orientata catre interiorul meu catre ce se intampla in interior, fata de exerior parca eram in alta parte iar nu acolo, aerian.

Cam atat pt astazi, va multumesc pt ca ati citit si as dori sa stiu parerile voastre si daca aveti astfel de senzatii, trairi.

M-am uimit si pe mine cu rabdarea cu care am citit majoritatea posturilor de aici. Am recunoscut probleme cu care m-am confruntat si eu si cu care ma confrunt in continuare. Cred ca abordarea deschisa si sincera ne poate ajuta pe foarte multi dintre noi.

Parerea mea este ca foarte multe lucruri care aici sunt descrise ca probleme majore sunt normale la un moment dat, doar ca experienta noastra vizavi de modul de abordare poate fi putin deficitara.

Am patit de multe ori ca implinirea unui tel mult dorit sa-mi aduca tristete si singuratate iar gasirea unui alt set de prioritati sa mi se para inutila pe moment. Ma bucur totusi, in sinea mea ca am invins dar oboseala isi spune cuvantul. Incet, incet, insa, lucrurile prind din nou forma si contur...

Alteori, refuzand sa ma las prada descurajarilor finalizez lucrurile chiar daca constientizez ca isi pierd importanta, de fapt gasirea altor cai se impune ca solutie.

Temerile mele sunt multe, iar pe unele le consider chiar firesti, tema de boala, teama de medici, teama de necunoscut. Nu am un diagnostic pentru mine pentru ca cele puse de medici stau sub semnul intrebarii sau chiar s-au dovedit eronate. Cred ca, de fapt, noi suntem cei care ar trebui sa luptam pentru gasirea unui diagnostic. Uneori timpul nu ne poate credita iar solutiile venite din partea altora trebuie argumentate in asa fel incat sa fim convinsi ca ne fac bine pe termen lung.

Vreau sa spun din capul locului ca anxietatea este directoarea comportamentului uman prin intermediul caracterului analitic al ratiunii umane. Finitudinea fiintei si incidentalitatea mortii reprezinta tributul pe care il platim inteligentei . Din punctul meu de vedere, anxietatea este inradacinata in noi, prin insusi caracterul existentei , si este aplicata la sistemul perceptibil in care ne desfasuram existenta , inerent . Unii o sugruma prin imbatarea eului cu prejudecati si prezumtii care sa confere o oarecare stabilitate si sens . Dar, in contextul potrivit, prejudecatile si prezumtiile existentiale ale unuia sunt chestionate prin existenta acestora si in eul altuia .

De fapt, eu cred ca oamenii reactioneaza prin violenta atunci cand le este chestionata identitatea prin antiteza cu a unui altuia . Toleranta incearca sa rezolve anumite aspecte, dar nu reuseste tot timpul . Iar cand ea nu este suficienta, apar stari profunde de anxietate . Multe duc la suicid din nefericire .

Adevarul denaturat , in scopuri aparent esential umane, are si el anumite consecinte . Triumful pesimismului este , prin ultimele-i consecinte, aportul adus la restaurarea identitatii umane . Oamenii traiesc in minciuna , iar lucrul acesta isi cere pretul . Pret pe care, unii il observa direct , altii il atribuie eronat si contribuie la expansiunea lui, chiar daca o fac inconstient .

nu am reusit niciodata sa gandesc pozitiv, orice inceput de zi imi provoaca o stare de neliniste, noptile nedormite ma sufoca ca si cum dimineata tot raul din lume s-ar pravali pe mine

ma-o a scris:

nu am reusit niciodata sa gandesc pozitiv, orice inceput de zi imi provoaca o stare de neliniste, noptile nedormite ma sufoca ca si cum dimineata tot raul din lume s-ar pravali pe mine

stii? de obicei faptul ca tu nu te poti odihni cum trebuie semnalizeaza o neliniste pe care o ai si care iti consuma energia. In general acel lucru care ne framanta nu este unul pe care noi il "vedem" este unul ascuns.

De ex ii poti spune unui prieten "nu mai sunt suparat pe tine pt ca mi-ai tradat increderea" dar in realitate sentimentele tale sa fie altele, tu poate ca iti doresti ca totul sa fie ca inainte, dar din pacate apar elemente ce nu mai tin de partea constienta si pe care nu le putem controla. Aceste lucruri apar in starea de constienta, adica in viata de zi cu zi sub diverse forme: somatizari, insomnii, nevoi deosebite etc.

Astfel de lucruri le intelegem atunci cand stam si analizam evenimentele din viata noastra in liniste si cu atentie.

Ai postat parca pentru mine,special.

S-a potrivit oricum,multumesc.