Divergente intre soacra si nora

salut tuturor!vin si eu cu o tema noua!adica va dau ceva de gandit.nu prea ma inteleg cu soacra mea.desi o respect,pastrez distanta intre noi.insa relatia mea nu vreau sa imi afecteze baietelul,pe care bunica lui il iubeste foate mult.totusi,am de gand ca in momentul in care va trece de linia pe care am trasat-o intre noi,adica daca se va purta rau cu mine,sa ne lipsim una de cealalta.nu am de gand sa influentez in nici un fel relatia ei cu baiatul meu,insa.as vrea sa imi spuneti daca ati trecut prin asa ceva,cam ce ar putea simti un copil,cand cele doua femei din viata lui nu se iubesc si cum am putea`proceda sa nu ii facem rau copilului.

cum vad si eu o rezolvare mai simpla ar fi ca atunci cand va intalniti, cel putin tu sa fii persoana mai mare, si sa lasati la o parte divergentele de dragul copilului. mi se pare cel mai bun compromis si nici macar nu trebuie sa faceti vreo conversatie... iar daca exista posibilitatea, baietelul tau poate sa se duca in vizita la bunici impreuna cu tatal

Buna ziua.

Daca baietelul isi iubeste bunica,a-l tine deoparte de ea este foarte trist.

Detaliaza la ce te referi cand spui ca ar putea sa-ti faca rau:te gandesti ca ar putea sa te vorbeasca rau in fata copilului sau ce altceva?sa-i strecoare rautati la adresa ta,incercand sa ti-l intorca impotriva?daca da,nici asa nu este bine.

cati ani este copilul?este capabil sa discearna si sa riposteze in fata unor manipulari?

daca da,este bine sa-i vorbesti ca unei persoane capabile de intelegere:"uite,noi doua,eu si bunica nu ne prea iubim.uneori asa stau lucrurile in viata.desi asta te intristeaza ,pur si simplu asa e situatia.insa asta nu inseamana ca ea nu te iubeste pe tine,si vom incerca amandoua sa facem ceea ce este mai bine pentru tine.daca bunica spune lucruri urite despre mami,spune-i ca nu ai venit la ea sa auzi astfel de lucruri,ci sa va distrati impreuna."sau ceva in genul acesta.

dar depinde deci de raul de care te temi si de varsta si modul de a intelege niste situatii a copilului.

insa daca el isi iubeste bunica,o situatie conflictala ii va face rau,il va face sa sufere.

imi amintesc din copilarie ca bunica nu o suferea pe mama mea,si nu scapa nici o ocazie sa strecoare o jignire,si cat sufeream de la situatia asta.dar dragostea bunicii mele a insemnat enorm in viata mea.de fapt,astazi imi amintesc despre ea ca de singura care m-a iubit cu adevarat pe atunci.

lllucci a scris:

cam ce ar putea simti un copil,cand cele doua femei din viata lui nu se iubesc si cum am putea`proceda sa nu ii facem rau copilului.

Este cert ca o ruptura intre tine si soacra, ar putea avea consecinte negative asupra copilului pe termen lung , bunicii isi iubesc nepotii neconditionat , ei neavand povara responsabilitatii in spate .

Acum , linia aia pe care tu ai trasat'o e determinata de propriul tau sistem de valori , iar incalcarea ei va determina o reactie in lant si o exacerbare a propiului ego .

Loreda a scris:

De ce ideea ca soacra ta se va purta urat cu tine?Sau ti-ar putea face rau?

La mine,soacra,chiar daca la inceput nu ne-am placut,a devenit a doua mama.

Lasa copilul sa faca ce simte el,la momentul respectiv.Am o sora,are un baietel de 5 ani.Relatia ei cu soacra nu a fost minunata,a fost rece,atat.E divortata de aproape 3 ani,insa copilul inca are relatii bune cu bunicii,ii viziteaza saptamanal,fara nici o problema.Daca soacra ta iti face ceva rau,e normal sa rupi tu relatiile cu ea,insa nu sa rupi si copilul de ea.Mai ales ca il iubeste.Iar copilul,trebuie sa aiba contact cu familia lui,lasa-l sa decida singur,atunci cand va fi in stare de asta.Copilul simte ceea ce simt oamenii fata de el.Rupe-l si pe el de ea numai in momentul in care ea incepe sa te vorbeasca de rau la el,sau incearca sa-i zdruncine increderea in tine.Pana atunci,nu.

nici prin cap nu imi trece sa "rup" copilul de familia lui.ceea ce inseamna:mami,tati si respectiv familiile lor,indiferent de problemele noastre.nu vreau decat sa previn anumite situatii neplacute,in care noi,cei maturi,putem gresi foarte usor.de aceea incerc sa inteleg ce simte un copil in situatia in care mama si bunica sa nu se inteleg.cu siguranta nu sunt nici prima nici ultima care trece prin asa ceva.trebuie sa fie persoane printre noi,care ajunse la maturitate,sa isi aminteasc totusi cum mamele si bunicile lor nu se intelegeau.ce simteau ei atuni,la varsta aia?asta vreau sa stiu.

fast_motion a scris:

cum vad si eu o rezolvare mai simpla ar fi ca atunci cand va intalniti, cel putin tu sa fii persoana mai mare, si sa lasati la o parte divergentele de dragul copilului. mi se pare cel mai bun compromis si nici macar nu trebuie sa faceti vreo conversatie... iar daca exista posibilitatea, baietelul tau poate sa se duca in vizita la bunici impreuna cu tatal

am dat dovada de maturitate amandoua:cand eu ,cand ea.chestia e ca ma deranjeaza ca priveste femeile,in general,ca unii barbati.adica...toate femeile.."c...e".desi uita ca si ea e femeie.nu e persoana rea,dar cand ii aud rautatile in privinta femeilor,mi se ridica parul in cap...ca la pisici cand vad un caine.

tinatina a scris:

Buna ziua.

Daca baietelul isi iubeste bunica,a-l tine deoparte de ea este foarte trist.

Detaliaza la ce te referi cand spui ca ar putea sa-ti faca rau:te gandesti ca ar putea sa te vorbeasca rau in fata copilului sau ce altceva?sa-i strecoare rautati la adresa ta,incercand sa ti-l intorca impotriva?daca da,nici asa nu este bine.

cati ani este copilul?este capabil sa discearna si sa riposteze in fata unor manipulari?

daca da,este bine sa-i vorbesti ca unei persoane capabile de intelegere:"uite,noi doua,eu si bunica nu ne prea iubim.uneori asa stau lucrurile in viata.desi asta te intristeaza ,pur si simplu asa e situatia.insa asta nu inseamana ca ea nu te iubeste pe tine,si vom incerca amandoua sa facem ceea ce este mai bine pentru tine.daca bunica spune lucruri urite despre mami,spune-i ca nu ai venit la ea sa auzi astfel de lucruri,ci sa va distrati impreuna."sau ceva in genul acesta.

dar depinde deci de raul de care te temi si de varsta si modul de a intelege niste situatii a copilului.

insa daca el isi iubeste bunica,o situatie conflictala ii va face rau,il va face sa sufere.

imi amintesc din copilarie ca bunica nu o suferea pe mama mea,si nu scapa nici o ocazie sa strecoare o jignire,si cat sufeream de la situatia asta.dar dragostea bunicii mele a insemnat enorm in viata mea.de fapt,astazi imi amintesc despre ea ca de singura care m-a iubit cu adevarat pe atunci.

de ce singura care te-a iubit?dragostea parintilor nu o simteai?exact asa cum m-ai sfatuit,ma gandeam sa fac.nu vreau sa ii fac rau copilului,sub nici o forma.desi imi e teama ca la un moment dat ea ii va face rau.sa vorbesti rau despre mama ,afecteaza in mod sigur copilul si personalitatea lui de mai tarziu.probabil ca daca vom ajunge la situatia asta ,voi face asa cum frumos ai spus tu,iar copilul va merge in vizite doar cu tatal sau.inca o temere:in timpul vizitelor mai prelungite(vacante,de ex),bunica ar avea destul timp sa ii "spele" creierul copilului.baietelul nostru e mic.are doar cateva luni. dar spre binele lui,vreu sa previn din timp acele situatii neplacute

Ravl a scris:

Este cert ca o ruptura intre tine si soacra, ar putea avea consecinte negative asupra copilului pe termen lung , bunicii isi iubesc nepotii neconditionat , ei neavand povara responsabilitatii in spate .

Acum , linia aia pe care tu ai trasat'o e determinata de propriul tau sistem de valori , iar incalcarea ei va determina o reactie in lant si o exacerbare a propiului ego .

ba nu.linia trasata de mine e determinata de bunul simt general:ce tie nu-ti place,altuia nu face.nu am pretentii exagerate.

incalcarea ei ar fi egala cu incalcarea drepturilor omului...situatie foarte des intalnita in jurul nostru.

lllucci a scris:

incerc sa inteleg ce simte un copil in situatia in care mama si bunica sa nu se inteleg.

Daca tu ai fost persoana care l-a crescut, va resimti putina tristete. Asa ar fi normalul. Excesul de tristete ar apare daca mama biologica a oferit rolul educational bunicii.

Copilul da intotdeauna legitimitate de rol parintelui biologic. Asa incat ceea ce conteaza cel mai mult pentru el, este mereu relatia cu/dintre parintii naturali. Aia sa fie armonioasa si este totul ok. Apoi, mai este un mic ...secret. Copilul este mereu multumit si echilibrat psihic cand mama lui este multumita si echilibrata psihic. Deci, in aceasta ecuatie, in ochii lui, tu vei conta mereu mai mult, prin comparatie cu bunica.

Este natural ca unii sa resimta tristete la o pierdere, cum ar fi de ex daca nu si-ar mai vedea bunica deloc. Insa este insignifianta prin comparatie cu ceea ce simte fata de mama si tata.( si fata de pierderea lor sau lipsa armoniei dintre ei).

In locul tau nu mi-as face deloc griji. Faptul ca ii permiti sa aiba propria lui relatie cu bunica este ok. In paralel, poti sa ii explici, in modul in care el poate intelege, ca tu si bunica nu aveti relatie armonioasa si cu asta basta. Este alegerea ta, si e bine sa ti-o respecte, asa cum si tu respecti alegerea lui de a fi cu bunica. S-ar putea sa te surprinda cat de bine va reactiona la explicatii. Daca repeta intrebarea si iar cere explicatii, este bine sa fii consecventa...asta este relatia ta cu soacra, si aia e relatia lor(nepot/nepoata - bunica). Nu se amesteca( sunt relatii bine definite si delimitate) si nu se influenteaza reciproc. Cand primeste explicatii conforme realitatii, copilul este mult mai echilibrat si linistit psihic, decat daca ar simti ca este pacalit.

Laughlin a scris:

Daca tu ai fost persoana care l-a crescut, va resimti putina tristete. Asa ar fi normalul. Excesul de tristete ar apare daca mama biologica a oferit rolul educational bunicii.

Copilul da intotdeauna legitimitate de rol parintelui biologic. Asa incat ceea ce conteaza cel mai mult pentru el, este mereu relatia cu/dintre parintii naturali. Aia sa fie armonioasa si este totul ok. Apoi, mai este un mic ...secret. Copilul este mereu multumit si echilibrat psihic cand mama lui este multumita si echilibrata psihic. Deci, in aceasta ecuatie, in ochii lui, tu vei conta mereu mai mult, prin comparatie cu bunica.

Este natural ca unii sa resimta tristete la o pierdere, cum ar fi de ex daca nu si-ar mai vedea bunica deloc. Insa este insignifianta prin comparatie cu ceea ce simte fata de mama si tata.( si fata de pierderea lor sau lipsa armoniei dintre ei).

In locul tau nu mi-as face deloc griji. Faptul ca ii permiti sa aiba propria lui relatie cu bunica este ok. In paralel, poti sa ii explici, in modul in care el poate intelege, ca tu si bunica nu aveti relatie armonioasa si cu asta basta. Este alegerea ta, si e bine sa ti-o respecte, asa cum si tu respecti alegerea lui de a fi cu bunica. S-ar putea sa te surprinda cat de bine va reactiona la explicatii. Daca repeta intrebarea si iar cere explicatii, este bine sa fii consecventa...asta este relatia ta cu soacra, si aia e relatia lor(nepot/nepoata - bunica). Nu se amesteca( sunt relatii bine definite si delimitate) si nu se influenteaza reciproc. Cand primeste explicatii conforme realitatii, copilul este mult mai echilibrat si linistit psihic, decat daca ar simti ca este pacalit.

deja ma simt mai bine!te mai intreb ceva.crezi ca bunica lui ,daca va incerca sa ma denigreze in fata copilului,va reusi?crezi ca va reusi sa il faca pe copil sa ma vada intr-un mod depreciativ?

Eu cred ca nu.imi amintesc din propria copilarie-eram suparata pe bunica pentru ca vorbeste urat de mama,si asta pe ea o scadea in ochii mei.continuam sa-mi iubesc bunica,dar ma suparam pe ea.

daca vei fi deschisa cu copilul si nu te vei lasa prinsa in nici un joc("ea zice,zic si eu")nu cred ca el te va vedea vreodata in lumina in care va incerca soacra sa te puna.

este posibil ca,daca ea te va denigra,copilul in timp sa refuze sa o mai vada.

lllucci a scris:

deja ma simt mai bine!te mai intreb ceva.crezi ca bunica lui ,daca va incerca sa ma denigreze in fata copilului,va reusi?crezi ca va reusi sa il faca pe copil sa ma vada intr-un mod depreciativ?

Nu va reusi, decat daca il lasi sa stea cu ea timp indelungat in aceeasi casa, fara sa fi si tu acolo. Ti-am mai spus, atata timp cat tu esti mama biologica, el tie iti va da legitimitate de rol....adica tu esti autoritatea pe care e dispus sa o asculte in favoarea celorlalti. Bineinteles ca daca bunica va comenta ceva neplacut la adresa ta, el va fi bulversat, insa tu poti sa ii explici adevarul. De exemplu....acest lucru nu este adevarat, iar daca te intreaba de ce bunica zice cutare lucru, ii explici clar ca nu sti de ce spune asa...este alegerea ei sa faca sau sa zica acel lucru. Evident, daca vezi ca bunica mereu calca in strachini, atunci relatia lor este bine sa o limitezi. Dar numai in aceste conditii, dupa ce in prealabil ai discutat cu bunica si i-ai cerut explicit cum sa se comporte vis a vis de tine si copil. Daca persista in a avea comportament gresit in fata copilului, este mult mai bine sa limitezi intalnirile lor.

Laughlin a scris:

Nu va reusi, decat daca il lasi sa stea cu ea timp indelungat in aceeasi casa, fara sa fi si tu acolo. Ti-am mai spus, atata timp cat tu esti mama biologica, el tie iti va da legitimitate de rol....adica tu esti autoritatea pe care e dispus sa o asculte in favoarea celorlalti. Bineinteles ca daca bunica va comenta ceva neplacut la adresa ta, el va fi bulversat, insa tu poti sa ii explici adevarul. De exemplu....acest lucru nu este adevarat, iar daca te intreaba de ce bunica zice cutare lucru, ii explici clar ca nu sti de ce spune asa...este alegerea ei sa faca sau sa zica acel lucru. Evident, daca vezi ca bunica mereu calca in strachini, atunci relatia lor este bine sa o limitezi. Dar numai in aceste conditii, dupa ce in prealabil ai discutat cu bunica si i-ai cerut explicit cum sa se comporte vis a vis de tine si copil. Daca persista in a avea comportament gresit in fata copilului, este mult mai bine sa limitezi intalnirile lor.

revin cu cateva intrebari:

1.vacantele scolare ar fi suficient de "lungi" pentru asa ceva?

2.am vreun drept legal sa limitez intalnirea copilului cu bunica,in cazul in care aceasta nu vrea sa coopereze?sotul meu,normal nu va accepta aceasta restrictie,pentru ca mama lui s-a purtat rau si cu mama(s-a rastit la ea),si el nu a luat nici o atitudine.

tinatina a scris:

Eu cred ca nu.imi amintesc din propria copilarie-eram suparata pe bunica pentru ca vorbeste urat de mama,si asta pe ea o scadea in ochii mei.continuam sa-mi iubesc bunica,dar ma suparam pe ea.

daca vei fi deschisa cu copilul si nu te vei lasa prinsa in nici un joc("ea zice,zic si eu")nu cred ca el te va vedea vreodata in lumina in care va incerca soacra sa te puna.

este posibil ca,daca ea te va denigra,copilul in timp sa refuze sa o mai vada.

nu am inteles raspunsul tau.de ce ai simtit mai mult dragostea bunicii,decat cea a parintilor?mama ta ce atitudine a avut fata de bunica ta si de jignirile primite?