M-am saturat sa fiu singura

adevarul este ca m-am saturat. am obosit sa-mi sustin prietenele cand au probleme, am obosit sa fiu acolo pentru ele si am obosit sa ma uit cum trece viata pe langa mine. tocmai am am inteles ca nu exista prieteni adevarati, asta dupa ce 2 ani de zile nu am avut viata mea ci am ajutat-o pe "prietena mea ce mai buna" sa reziste. astazi de ziua ei, nu ma numar printre invitati. dupa ce mi-a acaparat viata, acum o traieste pe a ei.

am obosit sa ajut oameni, sa ii trec pe toti peste hotare si sa primesc in schimb usi trantite in nas. imi vreau viata inapoi. imi vreau prietenii vechi si buni inapoi, vreau un barbat langa mine care sa nu fuga ca sunt independenta si puternica, dar si plang uneori. imi vreau zambetul inapoi.

devine obositor intr-adevar, dar de ce nu incerci sa te sustii si pe tine ajutandu-te?

Minolta a scris:

adevarul este ca m-am saturat. am obosit sa-mi sustin prietenele cand au probleme, am obosit sa fiu acolo pentru ele si am obosit sa ma uit cum trece viata pe langa mine. tocmai am am inteles ca nu exista prieteni adevarati, asta dupa ce 2 ani de zile nu am avut viata mea ci am ajutat-o pe "prietena mea ce mai buna" sa reziste. astazi de ziua ei, nu ma numar printre invitati. dupa ce mi-a acaparat viata, acum o traieste pe a ei.

am obosit sa ajut oameni, sa ii trec pe toti peste hotare si sa primesc in schimb usi trantite in nas. imi vreau viata inapoi. imi vreau prietenii vechi si buni inapoi, vreau un barbat langa mine care sa nu fuga ca sunt independenta si puternica, dar si plang uneori. imi vreau zambetul inapoi.

e un lucru frumos sa-ti ajuti prietenii. dar fara a astepta ceva de la ei in schimb, bucurandu-te ca acum le este mai bine. inca nu ai invatat sa daruiesti cum trebuie. de aceea te simti obosita si tradata. ai dat asteptand sa primesti ceva in schimb. dar important e sa ai in inima ta satisfactia ca ai facut ceva bun pentru a ajuta o fiinta draga tie, chiar daca atunci cand ajunge mai bine, nu te include si pe tine in schema.

cand vei reusi sa treci de acest prag, o sa vezi ca viata ta se va schimba.

sa nu crezi ca este o critica. este doar observarea situatie. de altfel am trecut si eu prin ceea ce spui tu. si cand le-am fost alaturi putinilor prieteni/prietene fara a astepta absolut nimic de la ei, viata mea s-a schimbat. independenta aduce si ceva egoism cu ea, din pacate. dar dupa ce mi-am invatat lectia, m-am simtit mult mai bine si lucrurile s-au indreptat de la sine.

nu am asteptat nimic in schimb...sau poate am asteptat sa raspunda la prietenie cu prietenie si nu cu intors spatele. ideea este ca am invatat lectia, destul de dur cred, dupa ceea ce s-a intamplat. initial am fost nervoasa pentru ce s-a intamplat, dar acum realizez ca sutul in fund a fost un pas maret inainte. uitasem ca mai am si alti prieteni, pentru ca eram ocupata sa ajut doar o persoana, uitasem ca in orasul asta mai sunt si alte locuri decat scaunul de la masa din bucataria ei.

stiu ca viata este atat de urata pe cat o facem noi...si nu am de gand sa ma plang de o viata urata la batanete. :roll:

Cati ani ai?

Eu zic sa incerci sa suporti situatia.Asta e,suntem singuri multi si e o posibilitate ca situatia sa nu se schimbe niciodata.

Minolta a scris:

adevarul este ca m-am saturat. am obosit sa-mi sustin prietenele cand au probleme, am obosit sa fiu acolo pentru ele si am obosit sa ma uit cum trece viata pe langa mine. tocmai am am inteles ca nu exista prieteni adevarati, asta dupa ce 2 ani de zile nu am avut viata mea ci am ajutat-o pe "prietena mea ce mai buna" sa reziste. astazi de ziua ei, nu ma numar printre invitati. dupa ce mi-a acaparat viata, acum o traieste pe a ei.

am obosit sa ajut oameni, sa ii trec pe toti peste hotare si sa primesc in schimb usi trantite in nas. imi vreau viata inapoi. imi vreau prietenii vechi si buni inapoi, vreau un barbat langa mine care sa nu fuga ca sunt independenta si puternica, dar si plang uneori. imi vreau zambetul inapoi.

nu poti spune ca nu ai asteptat nimic in schimb...daca pe tine te-a deranjat ca nu te-a chemat la ziua ei...daca facem o chestie,ne oferim si nu ni se cere ajutorul atunci sa nu ne asteptam la rasplata caci am facut-o din bunavointa noastra, insa de caum te-ai invata minte ca nu se merita sa faci acte de caritate ,pentru ca in viata totul merge pe schimb la schimb....

si daca cineva vine si iti cere ajutorul sa specifici uite asta vreau eu de la tine...cam asta e o prietenie o afacere convenabila pentru ambele parti,altcumva nu am cum sa explic,si mie mi-a luat mult timp sa inteleg ca daca fac ceva din bunavointa mea sa sjuport consecintele ca lumea nu imi va multumi,daca asta va fii asteptarea poate voi avea eu o impacare sufleteasca si atat

Nu cred ca varsta este importanta. este o poveste mai lunga dar am facut doar un rezumat. ideea a fost ca am scris aici..unde este mai greu sa identifici persoanele, pentru a nu face greseala ca, indiferent de cat de urat s-a purtat, sa vorbesc cu prieteni comuni sau cunostinte comune si sa blamez.

oricat de mult am incerca sa fim prieteni buni si sa oferim si sa nu cerem nimic in schimb, vine un moment cand poate ai nevoie doar de o vorba buna sau de o ureche care sa asculte.

ideea este ca am trecut peste socul provocat, nu de situatie cat de cuvintele grele si minciunile care s-au spus, si am inteles ca apa nu se va amesteca niciodata cu uleiul oricat am incerca noi. ;)

Minolta a scris:

adevarul este ca m-am saturat. am obosit sa-mi sustin prietenele cand au probleme, am obosit sa fiu acolo pentru ele si am obosit sa ma uit cum trece viata pe langa mine. tocmai am am inteles ca nu exista prieteni adevarati, asta dupa ce 2 ani de zile nu am avut viata mea ci am ajutat-o pe "prietena mea ce mai buna" sa reziste. astazi de ziua ei, nu ma numar printre invitati. dupa ce mi-a acaparat viata, acum o traieste pe a ei.

am obosit sa ajut oameni, sa ii trec pe toti peste hotare si sa primesc in schimb usi trantite in nas. imi vreau viata inapoi. imi vreau prietenii vechi si buni inapoi, vreau un barbat langa mine care sa nu fuga ca sunt independenta si puternica, dar si plang uneori. imi vreau zambetul inapoi.

as vrea sa-ti spun ceva...dar...n-am cuvinte

ma regasesc printre randuri...cumva

acum, traiesc doar pt mine

e bine

e frumos

e liniste

dar incomplet.

Minolta a scris:

dupa ce mi-a acaparat viata, acum o traieste pe a ei.

Brrr! Trec

nicnic3 a scris:

as vrea sa-ti spun ceva...dar...n-am cuvinte

ma regasesc printre randuri...cumva

acum, traiesc doar pt mine

e bine

e frumos

e liniste

dar incomplet.

Crezi ca numai tu?

Majoritatea care citesc se regasesc intr-o anumita masura, mai ales daca au un spirit liber si caractere puternice.

Singura diferente este ca Minolta a preferat sa se descarce in fata unor anonimi, cautandu-si astfel consolarea proprie.

Dar singurulu lucru care il poateface ea si cei care empatizeaza cu ea , recunoscandu-se oarecum in descrierea ei , este sa mearga tot inainte .

Sa nu uite ce sunt si cine sunt, si chiar daca nu mai pot, sa gaseasca totusi puterea de a zambi.

Chiar daca o fac pentru ei insisi.

Asadar, zambeste Minolta ! ;)