Si inainte de Prozac, cum te simteai? 
Iubeste-te pe tine insuti
Început de Arcangelo, Mie 15 oct 2008 · 523 răspunsuri · 51.179 vizualizări
Numenume a scris:De exemplu si tu, de unde ai scos/o ca facand bine aproapelui dobandesti iertarea de la tine? De ce ai crede ca e necesar sa te ierti pe tine?
Pentru ca nu te simti bine cu tine insuti. Si asta nu pentru ca iti spun altii ci pentru ca nu te simti tu bine dupa ce ai luat o decizie sau alta. Este ca o compensare, incerci sa faci ceva ce ti-ar readuce echilibrul interior.
RBaghe a scris:Pentru ca nu te simti bine cu tine insuti. Si asta nu pentru ca iti spun altii ci pentru ca nu te simti tu bine dupa ce ai luat o decizie sau alta. Este ca o compensare, incerci sa faci ceva ce ti-ar readuce echilibrul interior.
E probabil sa vorbim de lucruri diferite, exemplele sunt edificatoare.
ben_gal a scris:Tot incerc sa ma iert pe mine insumi.Am reusit doar partial.
Uneori incerc sa uit cufundindu-ma in munca mea.
Alteori incerc sa capat iertare de la mine insumi facind bine semenului.
Daca nici tu nu o faci, cine s-o faca?
Allexandrra a scris:Daca nici tu nu o faci, cine s-o faca?
Iti dai seama fiintial de aceasta necesitate?
Dar dincolo de ea ai ajuns?
Adica iti dai seama ca de fapt in esenta ta (a noastra), in cel mai profund strat, nu ai cum sa nu te iubesti pe tine insuti deoarece iubirea dezbracata de dogmatism si concepte de toate felurile, e liantul universal, e potentatoarea a orice existentializare si chiar a sinelui nostru (a nu se confunda cu nici un sens religios sau spiritual)?
Un exemplu a ce vreau sa spun:
"......Forța nucleară tare face ca protonii și neutronii să răm
Editat Mie 22 dec 2010 09:31
Numenume a scris:Iti dai seama fiintial de aceasta necesitate?
Daca ar fi ceva necesar, nu ar mai exista sinucigasi.
Allexandrra a scris:Daca ar fi ceva necesar, nu ar mai exista sinucigasi.
-Vorbeam de necesitatea de a te ierta pe tine insuti, care provine din iubirea de sine.
Nu ai iubire de sine si de aceea te condamni singur chiar si la sinucidere.
Daca te/ai iubi si ierta pe tine suficient in nici un caz nu te/ai sinucide si nici altele ce sunt distructive ale fiintialitatii tale nu ai face (tu, eu, oricine).
-Mai departe am extins conceptul, reliefand profunzimea fiintei (copilul din fiecare, pruncul, micul print din adancul nostru), nivel la care fiecare se iubeste pe sine dar nu are puterea de a domina avatarul psihic pe care l/am creat cu ajutorul mostenitelor, dar si dobanditelor desigur.
Poate acum am reusit sa fiu mai explicit. 
Atat de multi oameni sufera pentru ca nu primesc acceptare,aprobare,validare...nu vine nimeni sa le spuna: "esti ok"...sa-i scape pentru cateva clipe de tirania cumplitului judecator,din ei insisi.
Si pe urma mai e si "treaba aia veche,cu sufletu' pereche"...nu il gasesc nicicum pe sufletu' asta! -niciunde nu exista "Jumatatea lor"...si nimeni nu-i iubeste!
Ce mult tanjesc dupa atentie unii...cum se mai baga in seama...cata importanta isi dau,doar doar cineva va tine seama si de ei...cata ambitie (bolnava adesea) au sa ajunga "Cineva"sa fie celebrii,puternici,importanti...
Sau cum tanjesc -cat de multi,sa fie imbratisati,alintati,razgaiati...sa-i PLACA cineva si pe ei!
Unii ajung sa se imbolnaveasca...doar doar va avea cineva grija si de ei!
Cineva le lipseste...uneori nici macar nu exista o tinta pentru lipsa asta...le lipseste,si nici macar nu stiu cine!
Si cat mai sufera unii ca ei n-au prieteni...nu se integreaza...iar cei care incearca,cate compromisuri fac...cate trebuie sa inghita chiar de la partener,doar asa...sa fie si ei cu cineva...
Si cand apare cineva...wow! -e atat de minunat...pana nu mai e...deloc...isi dau seama ca nu-i iubeste...se simt inselati,folositi...ei au crezut altceva despre persoana aia...cum poate sa fie asa?!
Unii devin atunci foarte cinici...decisi sa pedepseasca pe cineva...determinati sa nu mai iubeasca pe nimeni,NICIODATA! -iubirea e de fapt o slabiciune! -ei nu o sa mai fie slabi...nu o sa mai sufere!...las' sa sufere altii!
Intr-un culpu foarte obisnuit sunt manipulari,inselaciuni,minciuni,pretentii,compromisuri...vinovatii...cicaleala...judecati...si interese...pana si intre prieteni.
Si de fapt,toata suferinta asta,e atat de absurda...
Uite,eu oriunde merg sunt cu mine :P -si imi dau mereu acceptare,aprobare,validare,imi place enorm de mine,ma imbratisez si ma alint intr-una,ca imi vine!
Ma iubesc cu adevarat,imi acord toata atentia,am grija de mine...nu e deloc greu!
Nu caut nici o jumatate -sunt un intreg,nu-mi lipseste nimeni! -de ce mi-ar lipsi cineva? -sunt chiar aici!
Sunt cu cel mai bun prieten,si stiu eu sigur ca nu o sa ma insele cu nimic. 
Arcangelo a scris:Uite,eu oriunde merg sunt cu mine :P -si imi dau mereu acceptare,aprobare,validare,imi place enorm de mine,ma imbratisez si ma alint intr-una,ca imi vine!Ma iubesc cu adevarat,imi acord toata atentia,am grija de mine...nu e deloc greu!
Nu caut nici o jumatate -sunt un intreg,nu-mi lipseste nimeni! -de ce mi-ar lipsi cineva? -sunt chiar aici!
Sunt cu cel mai bun prieten,si stiu eu sigur ca nu o sa ma insele cu nimic.
Urmand pasii descrisi de tine intr-o relatie, inseamna ca in relatia cu tine insuti( nu vad de ce ai face tu exceptie) o sa-ti dai seama ca de fapt nu te-ai iubit ca te-ai folosit de tine insuti ca sa nu te simti singur, si vei ramane singur singur, nici macar cu tine, cu dorinta de a te razbuna pe cea mai apropiata persoana, adica tu.
eu incercam sa-mi imaginez...un dialog intre el si el in momentul in care trebuie sa faca sex cu el...fiind o relatie de iubire si pentru ca se facea trimitere si la un posibil partener....la asta ma gandeam...imi pare tare amuzant :roll: