Pasaje preferate din carti!

M-au

"să te

""Fiecare vede altfel fericirea. Eu il consider foarte fericit pe acela care se bucura cu anticipatie de o faima buna si care dainuie si, fiind sigur de posteritate, traieste gloria care va veni. Daca nu as avea in fata ochilor rasplata nemuririi, nimic nu mi-ar placea mai mult decat tihna netulburata de nimeni.Caci eu socot ca toti oamenii trebuie sa se gandeasca fie la nemurire, fie la conditia de muritor: primii trebuie sa se straduiasca, sa se zbata pentru ea, ceilalti sa stea linistiti, sa se destinda, sa nu-si oboseasca viata scurta prin stradanii inutile, cum vad ca se intampla cu multi care, inselati de o aparenta de activitate jalnica si desarta, ajung sa se dispretuiasca pe ei insisi.Iti spun tie ceea ce imi spun si mie zilnic, pentru ca sa nu mi-o mai spun nici mie, daca tu nu esti de aceeasi parere- totusi, n-ai sa fii de alta parere tu, care reflectezi intotdeauna la ceva maret si nepieritor."

" Zilele acestea boala unui prieten m-a facut sa-mi dau seama ca niciodata nu suntem mai buni decat atunci cand suntem bolnavi.Caci cine este ispitit de lacomie sau de ambitie sau de pasiune cand este bolnav?Nu este robul iubirii, nu ravneste la onoruri, dispretuieste bogatiile si ii ajunge oricat de putin ar avea, de vreme ce in curand le va parasi pe toate.Atunci isi aminteste ca exista zei, ca el este om: nu mai invidiaza pe nimeni: nu mai admira pe nimeni; nu mai dispretuieste pe nimeni; nu mai da atentie si nici nu-l mai intereseaza vorbele rele; se gandeste la bai si la izvoare. Aceasta este grija suprema, dorinta suprema si, daca ii e dat sa scape de moarte, isi alege pentru viitor o viata linistita si retrasa, adica una lipsita de primejdii si fericita. Asa ca, ceea ce filozofii incearca sa-i invete pe altii cu vorbe multe si chiar in numeroase volume, eu pot sa recomand pe scurt, si tie, si mie, si anume sa continuam sa avem sanatatea pe care, atunci cand suntem bolnavi, recunoastem ca voim sa o avem"

Pliniu cel Tanar- Scrisori"

"Unde se duc, unde se duc iubirile noastre apuse? Cine sa-mi spuna asta? Devin fantome, umbre, larve, zic poetii.Dar cum, asta ca si cum n-ar fi fost niciodata nimic? Lumea care se spulbera din fata ochilor nostri n-a existat niciodata? Patimile sunt oare visuri zadarnice ca vedeniile plasmuite de somn? Nu, e cu neputinta. Visurile somnului sunt actiunea unui eu inconstient si necomplet. Patimile noastre sunt nu numai o actiune fatala, ci opera voita a intregii noastre fiinte.Insufletirea le trezeste, dar vointa le urmareste, le cunoaste, le desluseste, numindu-le si multumindu-le. Patimile noastre sunt spiritul si inima noastra, carnea si oasele noastre, taria noastra, intensitatea vietii noastre intime manifestata prin viata noastra fizica; vor fi trunchiate, se trunchiaza, se framanta, rodesc si creeaza! Creeaza opere, fate de neinchipuit, istorii- lucruri frumoase, ca arta, de pilda, si bune-, ganduri, principii, mijloace de a cunoaste adevarul. Creeaza fapturi, copii ce se nasc din nou in chip firesc ori intelectualiceste. Prin urmare, nu sunt nici umbre, nici visuri. Lipseste-l de patimi si omul nu mai poate trai."

George Sand- Ultima dragoste

" Daca e adevarat ca fiecare om este ales sa traiasca intr-o perioada determinata de timp, din anumite motive, atunci de ce ma aflu acum si aici? Ce moment din scurgerea vremii, ce eveniment trebuie sa-mi intersecteze destinul?"

Scott Frost- Dale Cooper:viata mea, benzile mele

" Unde am citit ca in clipa fatala, cand viata, suprafata peste suprafata, s-a impregnat de experienta, stii totul, taina, puterea si gloria, de ce te-ai nascut, de ce mori si faptul ca ar fi putut sa fie totul altfel? Esti intelept. Dar cea mai mare intelepciune, in momentul acela, este ca ai aflat prea tarziu. Intelegi totul cand nu mai e nimic de inteles."

Umberto Eco- Pendulul lui Foucault

"Si cu cat iti imaginezi comploturile altora, pentru a justifica lipsa de intelegere fata de tine, cu atat cazi mai mult sub vraja lor, si ti-l concepi pe al tau pe masura lor"

Umberto Eco- Pendulul lui Foucault

oamenii sunt facuti din sticlă, înauntrul lor sunt geamuri care mai de care mai diverse.

unii au geamuri cu o sticlă clară şi fără pic de urme. ei sunt ori criminali in serie ce se ascund foarte bine ori oameni transparenţi cu totul.

majoritatea au geamuri cu multe amprente lăsate în timp de oameni ce au contat cânva.

în unii nu vezi nimic altceva decât o mare de cioburi albastre fara linie la orizont, dar de aceştia e mai bine să nu vorbim.

cred că în interiorul tău sunt vitralii minunate ce ascund in spatele lor lumina la care am tânjit dintotdeauna.

Serban Oprea

"C

Puţin cer alb, voce de noapte. Ascunde-mă un pic să tac. Vino să dorm şi lasă-mă de parcă aş fi. Eu nu renunţ, tu nu baţi v