Început de midnight-ghost, Dum 28 aug 2005 · 518 răspunsuri · 143.657 vizualizări
"Cei mai multi dintre noi izbutesc sa reziste ispitei fericirii; nefericirea insa e mult mai insidioasa. I-ati incercat vreodata gustul? Nu va veti satura de ea nicicand, o s-o tot cautati, cu lacomie, de preferinta unde nu-i de gasit, o veti duce acolo cu gandul, pentru ca fara ea totul va pare inutil si searbad. Oriunde isi face aparitia, nefericirea goneste misterul sau ii ridica valurile."
Emil Cioran- Ispita de a exista
❝ Uneori cuvintele nu trebuie sa existe, caci, daca exista strica. Uneori vorbesti fara cuvinte. Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta. Uneori cuvintele trebuie sa taca, sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea. Uneori cuvintele se rostogolesc in saruturi si nu se mai numesc vorbe, ci taina. Sarutul unei mangaieri. Sa se sarute doua maini, sa se certe doua maini, sa-si povesteasca doua maini. Mangaierea unei taceri. Sa se mangaie doua priviri. Sa se atinga doua priviri. Sa se dezmierde doua priviri. Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte." --- Chris Simion
-Eva- a scris:"...Nu stiu sa vorbesc despre dragoste prin cuvinte." --- Chris Simion
Interesant. Poate fi simplu. De ex. :
"-Le auzi, le auzi ? Sunetele clopotului sangelui ? "
Leopold Kampf, "Seara cea grozava". Piesa a fost adaptata la scena de Robert d'Humières, Paris, 23 Decembrie 1907.
"Asistăm de câteva milenii la moartea clinică a iubirii și, tot de atunci, toată lumea a înebunit, fiecare se culcă cu fiecare si se iubește singur. Mai există și câteva excepții, le numeri pe degete, câțiva ici colo, la câteva milioane de oameni. Niște amărâți vai mama lor, trăiesc retrași prin cine știe ce coclauri, și se iubesc până îi vizitează zeii. După aceea devin copaci, cu atâta se aleg. Niște umili în aparență, niște bieți oameni, greu de deosebit, pot deține cheiele lumii, fără ca ei să știe măcar. Pot realiza lucruri extrem de profunde și de proporții nemaipomenite, fără să bănuiască și fără să-i intereseze. Așa cum cei mai frumoși arbori înflorersc fără să știe că sunt cei mai frumoși."
Gellu Naum
,,Fără îndoială că poţi să-ţi strigi durerea vreme de cîteva zile dar cînd nu primeşti răspuns, te cuprinde curînd oboseala. Fără îndoială poţi bate vreme de cîteva ceasuri în perete şi în uşă dar dacă lor nu le pasă, îţi răneşti pumnii, şi această uşoară durere devine singura mîngîiere în pustiul ce te-nconjoară.”
Wolfgang Borchert - ,,Păpădia”
(Traducere de Horia Matei)
"Orice prietenie se întemeiază pe o parțială, dar susținută neînțelegere. În faptul ghicirii celuilalt se strecoară prea mult dania prietenului. Și totul se petrece cum trebuie până în ceasul când substanța se revelează -fără voie-din amândouă părțile. Ceasurile acestea sunt rari.Le cunosc numai anumiți oameni.Aceștia sunt mânați, de obicei, de o menire crudă și eforturile lor cele mai dureroase se îndreaptă tocmai spre actul descoperirii umbrei sau osului strein din făptura lor.Nu pretind că scriu adevăruri generale și eterne. Amintesc că sentimentul eternității și setea de a păstra legea m-au părăsit demult. (...)" (M.Eliade)
“Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”.
„Dacă m-aş fi născut femeie, cu siguranţă aş fi devenit prostituată. Dar, pentru că m-am născut bărbat, tânjeam după femei în mod constant, cu cât erau de calitate mai proastă, cu atât mai bine. Şi totuşi femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îţi doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu. Tânjeam, de fapt, mai ales după prostituate, femei de joasă speţă, pentru că erau ucigătoare şi din topor, nu aveau nicio pretenţie. Nu pierdeai nimic după ce plecau. Totuşi, în acelaşi timp, tânjeam după o femeie tandră, adevărată, în ciuda preţului exorbitant. Oricum ar fi fost, eram pierdut. Un bărbat puternic ar fi renunţat la ambele variante. Eu nu eram puternic. Aşa că am continuat să lupt cu femeile, cu ideea de femeie.”
" O inimă deschisă şi o minte deschisă sunt uşa ce se deschide larg spre prezenţa iubirii. Chiar şi când uşa e închisă, prezenţa ei te îmbie s-o deschizi. Chiar şi când judeci şi te simţi separat de celălalt, iubirea te cheamă dinăuntru.
…Tot ce ai de făcut este să baţi şi uşa ţi se va deschide. "- Paul Ferrini