Pasaje preferate din carti!

Există,

Ştiu că Dumnezeu m-a aşezat

* Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea.Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni.Esti singur!

* Te desparti de mai multe ori pana te desparti, iar cand e sa fie de-adevaratelea simti cum moare pentru tine speranta fericirii despre care nu banuiesti ce intindere are in fiinta ta si cat de adanc este ea impletita cu bucuria de a trai, bucurie care pana atunci crezusesi ca e autonoma si nu poate fi alungata de nimic.

* Sunt lucruri care nu se spun si, daca am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scadea.

(Marin Preda)

Geniul inimii, de la a cărui atingere fiecare pleacă mai bogat,

nu dăruit şi surprins, nu miluit şi apăsat ca de o bunătate străină,

ci mai bogat

A fost odată ca niciodată ...un împărat.

..............

Rămânând văduv, toată dragostea lui el şi-o aruncase asupra fetelor.

Într-una din zile, ce-i vine împăratului, că numai întreabă pe fata cea mai mare:

-Fata mea, cum mă iubeşti tu pe mine?

-Cum să te iubesc ?

Iaca eu te iubesc ca mierea, răspunse ea, după ce se gândi că ce lucru poate fi mai dulce pe lume. Atâta o tăie capul pe dânsa, atâta şi vorbi.

-Să-mi trăieşti, fata mea; să-mi facă Dumnezeu parte de tine.

Şi întrebând şi pe fata cea mijlocie:

-Dar tu, cum mă iubeşti pe mine, fata mea?

-Ca zahărul !

Atâta o tăie şi pe dânsa capul şi atâta răspunse.

-Să-ţi dea Dumnezeu bine, fata mea. Să mă bucur de tine.

Pasămite, fetele acestea erau linguşitoare şi ştiau să-şi arate iubirea mai mult decât o aveau.

Împăratul se bucură cât un lucru mare când auzi de la fete cât de mult îl iubesc.

El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea şi ca zahărul.

Şi uitându-se şi la fata cea mai mică, o întreabă şi pe dânsa:

-Cum mă iubeşti tu, fata mea?

-Ca sarea în bucate ! răspunse şi ea cu faţa senină, zâmbind cu dragoste firească.

..................................................

Când auziră surorile ei răspunsul pufniră în râs şi-şi întoarseră feţele de către dânsa. Împăratul se încruntă şi, plin de supărare, zise:

-Ia fă-te mai încoace, nesocotito, să ne înţelegem la cuvinte. N-auzi şi tu pe surorile tale cele mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele?

Cum de nu te-ai luat după dânsele ca să-mi spui câtă dragoste dulce ai şi tu ? Să te duci de la mine cu sarea ta cu tot!

Când auzi fata cea mică ce a zis împăratul, intră în fundul pământului de mâhnire si încumetându-se, zise:

-Să mă ierţi, că eu n-am vrut să te supăr. Eu am socotit cu mintea mea că dragostea ce am către tine este, dacă nu mai presus decât a surorilor mele, dar nici mai prejos decât mierea şi zahărul...

-Auzi, auzi, o întrerupse împăratul, şi mai ai obraz să te atingi de surorile tale cele mai mari?

Să te duci de la mine, fată neruşinată ce eşti, să nu-ţi mai auz de nume!

Îi închise gura şi o lăsă plângând.

Fata plecă de la împărat şi nu se mai uită inapoi atat era de mâhnită.

...................

PETRE ISPIRESCU

"Ultima lecţie: tipuri de viaţă. Viaţa umană poate fi împarţită în două tipuri: vizibilă şi invizibilă. Viaţa vizibilă, cunoscută ca viaţa adevarată, e viaţa în care corpul trăieşte. Invizibilă, unde totul ţine de visele şi speranţele tale, acolo unde trăieşte sufletul. Doamnelor şi domnilor, mi-am devotat în totalitate viaţa pentru a studia, învăţa, cunoaşte lumea sufletelor. Viaţa sufletului e la fel de reală ca oricare alta, şi oricum nu există trup cu suflet."

Dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul

Parte din ele am reuşit să le v

‎- Oamenii de pe meleagurile tale, zise micul prinţ, cresc cinci mii de trandafiri

Estetica voia sa dezvolte o teorie generala a frumosului.

Dar noi nu stim ce e frumosul. Noi doar il recunoastem. Noi nu stim de ce iarba e frumoasa, noi stim ca e verde...Nu stim cat de inalt zboara vulturul. Noi stim ca zboara.

De la teoria cunoasterii nu putem afla decat limitele ratiunii. Limitele cunosterii. Ni s-a dat frumosul. Il recunoastem.

Cine nu-l recunoaste intr-o femeie? Dar mai mult de-atat nu stim sa spunem despre frumos decat ca e o femeie. Daca e simetrie. Daca e verde. Daca e vultur. Daca e statuie din piatra, caci e muta si nu vorbeste, are ochi si nu vede. (D.M.)

Hume spunea: