Crestinismul si psihologia

Ravl a scris:

Poate ca'i prea putin spus crestin adevarat, mai important este sa devina Om . ;)

Om'sham'balla'lullu'gugu'ommm Tu chemai paznicii stalpilor acum? Nu esti la Bewitched sau Charmed sa o dai pe metafizice.

OM nu are nici o legatura cu specia, este doar un chant psihologic, un truc menit sa-ti dea siguranta de sine, si individualitate in cadrul lumii. Este de asemenea si o stampila a societatii pentru a-si putea impune programele de ingrasamant si deratizare in cadrul mintii tale modelabile.

Cuvintele in sine nu prea au valoare adevarata. Decat cea partiala, atribuita de diferiti oameni, utila in cadrul grupurilor mari sau mici care le adopta.

Daca tu spui de suficiente ori ca esti "Om", impunandu-ti acest titlu nemeritat, creat din idealismul unor artisti cu sexualitati indoielnice, ajungi si sa crezi asta cu sinceritate.

Idealul de blandete, iubire, dragoste netarmuita, eterna, demnitate, nobilitate, intelepciune, falsa modestie si alte etichete asociate cu titlul de "Om" au fost initial inventate de niste perversi ostracizati, care societatea ii batjocorea si ii evita. Din acel motiv, unii s-au sinucis, iar altii din pacate si-au folosit puterea de manipulare, creand asemenea felii de propaganda gay, gen "Om!!!!" sau "Love meee!!!!". Astfel ajungand si ei sa se integreze perfect in mediul crestin-like de "iubire neconditionata"(de judecata). Pana si dracul pare mai jucaus, daca-i proiectezi valuri de iubire pana se invarte in coada sa-ti faca pe plac. Pana si Dumnezeu poate sa-ti dicteze legi morale si sociale, daca te iubeste pan'la moartea ma'sii de treaba crestina.

Cautati pe cei care se imbata acum cu dragoste, sa vedeti cine erau nefericitii erelor trecute. Pe cat de fericiti si impliniti par ei acum, pe atat de tristi erau in trecut cand nu-i iubarea nimeni pana la vomit.

Ideile initiale de compasiune sau mila aveau subtilitati sociale si diplomatice, aveau limite si scopuri clare, foarte diferite de haosul emanat de crestinism sau hippy sau alte bolnaviciuni. Spre exemplu, unde a disparut compasiunea pentru cei slabi sau mila pentru neajutorati? Ca virtute era si inca este foarte rara, mai ales cu propaganda anti-virtute. De ce sa-ti pese de cei uitati sau care au nevoie de ajutor, cand tu deja iti iubesti de refulezi animalele sau vecinii sau idolii sau ideile preconcepute sau "Omul"?

Ce fel de judecata mai pastreaza in ziua de azi mila si compasiunea? Cati dintre voi aveti un cod etic de a judeca pentru voi cum sa va aratati iubirea sau suportul?

Scuze daca am fost off-topic everyone ..

Pippo a scris:

Ai aparut sa poluezi si topicul asta cu greselile tale aberante la fiecare 2 cuvinte? Mergi la topicul despre cresterea copiilor in mediul virtual sa intelegi ca universul din capul tau nu exista in realitate. Nu te-am urat nici macar o clipa.

Uitati exemplul perfect de "copil" care-si uraste "parintele". Copilul rebel, razvratit isi "cearta" superiorul, din frica si ura instinctiva, apoi sare cu sfaturi rautacioase, apoi acuzatii isterice, apoi minciuni sfruntate nascute din negarea realitatii sale. Probabil faptul ca este si crestin, nu sare sa infirme teoria ca si el este un drogat spiritual cu "free love si gay feelings for everyone". Iti plac Beatles?

Zen` a scris:

:cry:

Deci contextul era... fii bland pentru ca fiecare duce o lupta grea - in interior ! Si se vede :-

Blandetea nu e o ustensila exterioara ci o atitudine interioara . Dar normal , este doar pentru cei care o pot simti sau intelege...

Blandetea ca atitudine interioara poate fi si frica de a infrunta realitatea. Dar normal, este doar pentru cei curajosi sau sinceri fata de sine si lume...

Black velvet a scris:

Din iubire n-am auzit pe nimeni mergand la biserica, majoritatea merg de frica sa nu pateasca ceva rau daca nu se duc... si mai sunt unii care spera sa se capatuiasca si ei cu cate ceva de la vreun doamne-doamne daca exista 8)

Asta e cu adevarat trist, sa ajungi de frica sau lacomie sa faci ceva .. Unii mai inocenti merg doar din obicei sau ca n-au ceva mai bun a face, sau de curiozitate, sau de spectacol.

Alexandra78 a scris:

Dumnezeu si crestinii ne accepta pe toti asa pacatosi cum suntem, iar noua nu ne ramane decat sa fim recunoscatori si sa ne caim pentru tot felul vinovatii imaginare.

Dumnezeu nu-mi interzice sa savarsesc pacatele, dar imi spune ca daca le savarsesc ma asteapta iadul. Pai nu e normal sa mi se faca frica si sa fiu un monument al virtutii numai ca nu cumva sa ajung in iad?

Apropo de frica, stie cineva de unde vine ideea ca opusul iubirii nu e ura, ci frica?

Bravo, in sfarsit un raspuns onest.

Opusul iubirii nu era lipsa iubirii? :cry: :cry:

Silverdane a scris:

Frica poate fi utila pentru cei cu mintea stabila, dar pe bestii le distruge incet si sigur.

Fara legatura cu ce s-a discutat mai devreme:

In religiile pagane,sexualitatea este inclusa in divinitate -zeii sunt...horny! (interesant de observat ca acest cuvant vine de la horn -corn adica,de la "zeul incornorat",Pan) -ca zeii fertilitatii din vechime,care exemplificau asta foarte bine.

Pan -zeul cu coarne care a fost asimilat inmaginii diavolului,era prin excelenta un zeu al fertilitatii.Asta ii si deranja pe crestini la el -a trebuit demonizat,pentru ca si sexualitatea insasi a fost demonizata,blamata,scoasa in afara divinitatii.

(doar incercati sa va reprezentati inmaginea unui zeu sexi,horny,care iubeste sexul,il sarbatoreste,un zeu al...vietii,in antiteza cu zeul mortii -asa cum il vede crestinismul pe Dumnezeu -pentru unii poate ca este chiar dificil,atat de radicala este diferenta)

Isus e nascut non-sexual dintr-un tata ceresc si o mama-fecioara.Ramane intreaga viata un celibatar,si crestinii spun ca nu a avut nici un fel de relatii sexuale cu nimeni (saracul...pe bune,presupunand ca ar fi real...).

In predicile sale condamna adulterul si dorinta sexuala chiar (face pana si din a privi pe cineva cu dorinta un pacat).

E poate cea mai mare inovatie a crestinismului,fata de religiile pagane din acea vreme,care aveau o atitudine de celebrare a sexului si aveau toate zei ai fertilitatii (mare parte -poate toti zeii au fost la origine zei ai fertilitatii)

Din pacate,inovatia asta a adus mari probleme omenirii de-a lungul timpului,pentru ca a promovat reprimarea,condamnarea,rusinea,vinovatia,frica in legatura cu sexualitatea,si nici macar in ziua de astazi crestinismul nu a reusit sa depasasca problema asta si sa se adapteze la mentalitatile secolului 21. (macar sa accepte contraceptia,de exemplu)

Alexandra78 a scris:

Apropo de frica, stie cineva de unde vine ideea ca opusul iubirii nu e ura, ci frica?

Am citit undeva ca ura este un mecanism de aparare in fata fricii. Frica, lipsa sigurantei, genereaza ostilitate.

Andree Roberti: "Teama de viata naste ura fata de cei care, dimpotriva, sunt fericiti ca se afla pe lume."

"Daca ura da nastere urii, nesiguranta naste agresivitate. Razboiul se declanseaza din cauza ostilitatii dintre doua tari, dar ostilitate a nu e altceva dec

Ligia1 a scris:

Am citit undeva ca ura este un mecanism de aparare in fata fricii. Frica, lipsa sigurantei, genereaza ostilitate.

Andree Roberti: "Teama de viata naste ura fata de cei care, dimpotriva, sunt fericiti ca se afla pe lume."

"Daca ura da nastere urii, nesiguranta naste agresivitate. Razboiul se declanseaza din cauza ostilitatii dintre doua tari, dar ostilitate a nu e altceva dec

Sunt persoane care cred ca opusul iubirii este indiferenta.

Sunt si persoane care cred ca iubirea nu are opus.

Si o melodie draguta care sustine ca opusul iubirii este Frica:

Pippo a scris:

Ce-i valabil pt mine, ultima afirmatie? Te inseli :)

Ura nu poate fi opusul, cat timp cauza urii e frica. Opusul nu poate fi decat extrema opusa, cauza cauzelor, care este bineinteles frica.

cauza cauzelor? Iubirea si ura pot fi antitetice, daca le luam separat. Nu ne legam de cauzele care le produc pe fiecare in parte. Asa pot sa spun si eu ca iubirea nu e opusul fricii, pentru ca si iubirea are la baza alte cauze (in cazul in care are).

Si asa mai departe.

pe a scris:

Sunt persoane care cred ca opusul iubirii este indiferenta.

Poate si indiferenta vine dintr-o ura ascunsa care vine dintr-o frica ascunsa :)

Pippo a scris:

Asta este adevarul deasupra observatiei opusului ca frica. Tine de intelegerea non dualista. In realitate iubirea nu are opus. Dar depasim astfel sfera de intelegere a psihologiei, care este duala.

Exact. Daca depasim sfera dihotomiei, gasim ca fiecare sentiment este unic si nu poate fi opusul nici unuia. De exemplu daca iubirea are ca opus frica, atunci iubirea e identica cu curajul, ceea ce e fals.

pe a scris:

Sunt si persoane care cred ca iubirea nu are opus.

Asta este adevarul deasupra observatiei opusului ca frica. Tine de intelegerea non dualista. In realitate iubirea nu are opus. Dar depasim astfel sfera de intelegere a psihologiei, care este duala.

Ligia1 a scris:

Exact. Daca depasim sfera dihotomiei, gasim ca fiecare sentiment este unic si nu poate fi opusul nici unuia. De exemplu daca iubirea are ca opus frica, atunci iubirea e identica cu curajul, ceea ce e fals.

Nu in sensul asta m-am referit, ci in sensul ca frica este de fapt lipsa iubirii. Adica sentimentul de frica nu exista de fapt, el datorandu-se lipsei iubirii. Ca in cazul mecanismului durerii si placerii, in care durerea nu este altceva decat lipsa placerii.

Din cate inteleg, opusii gen frica si durere sunt doar o creatie mentala, felul in care functioneaza mecanismul animalului.

Cine intelege Realitatea, spune ca opusii nu exista, ci doar diferente de nivel ale aceluiasi lucru.