Silverdane a scris:Cand nu adereaza la standarde sociale, religioase, sau financiare. Ci la intimitatea intre doua persoane foarte apropiate, de comun acord. Nu spun ca as crede in asa ceva, dar nu apar argumente sa o condamne inca.
Spun ca in societate si in religie sexul este doar o arma. Sau o sursa de venit si ritualuri oculte.
Exista si familii care isi folosesc copii pentru a incuraja sarcinile cu o alta familie. Pentru fortarea casatoriilor aranjate, si profit economic sau valutar. Adica santaj social-emotional.
Da, chiar asa stau lucrurile. In societate mi se pare evident de ce. Trebuie sa te casatoresti, sa intri in randul lumii, adica sa faci societatii pe plac, fiindca altfel e amenintata celula ei de baza, familia. Acum incep sa se mai schimbe lucrurile, dar in general tot asa se gandeste. Sa mai zic de tranzactiile intre familii, de cei care se casatoresc fiindca n-au locuinta, bani? De cati oameni s-au casatorit in trecut impotriva vointei lor? Cred ca nu mai e cazul. Nu am nimic cu casatoria, ci cu acest ``trebuie sa te casatoresti``, ca altfel vei fi un paria. Cei mai multi dintre oameni nu pot relationa cinstit, fara sa se insele unul pe altul, si atunci normal ca trebuie contractualizata forma de uniune care duce la perpetuare si la alungarea singuratatii. Dar de ce trebuie sa intre toata lumea in jocul asta? Singurul raspuns care imi vine este ca sa nu aiba societatea vreo urma de indoiala cu privire la ceea ce face, in sensul ca s-ar putea si altfel.
In crestinism, da, e o arma cu care te agresezi pe tine insuti. Cum? Prin constiinta pacatului. Tu trebuie sa fii zi de zi, secunda de secunda constient de cat jalnic esti, sa incerci sa starpesti pacatul din tine, adica instinctul sexual, care este unul dintre cele mai puternice instincte cu care ne nastem. E ca si cand m-as autocondamna ca m-am nascut cu 2 brate in loc de doua aripi. In felul asta crestinismul a facut ca omul sa fie excesiv de preocupat de sine, self-aborbed, self-centered, diametral opus cu ceea ce sustine psihologia, deschidere, centrare pe exterior. Asta e o lovitura crunta pentru cei care iau crestinismul in serios, fiindca centrarea asta pe sine duce direct la boala psihica. Plus ca e si o perversiune fara seaman: in primul rand pentru ca omul e structural orientat catre exterior, asa functioneaza, isi alimenteaza mintea si sufletul cu informatie si impresii venite din exterior, ca nu si le poate fabrica singur la infinit fara sa o ia razna; in al doilea rand, pt. ca sub masca modestiei, a umilintei si a smereniei, centrarea asta pe sine e o forma de narcisism: nu ma uit la mine cat de minunat sunt, ci cat de pacatos, o atitudine care produce o anumita voluptate masochista. Bineinteles ca cine nu ia in serios constiinta asta a pacatului si doar se preface ca se autoflageleaza nu pateste nimic, dar vai de cei care iau toata tarasenia de buna.
Silverdane, nici eu nu am inteles ce ai vrut sa zici cu crearea dorintei sexuale de catre Afrodita. Poate i-o fi dat o forma noua si i-o fi atribuit niste sensuri noi. Poate explici.
