Crestinismul si psihologia

pentru finnian, luminos1:

Eckarth Tolle: "

Eu cred ca frica este ceva absolut normal si tine de instinctul de supravietuire.

Ura tine de orgoliu/mandrie sau cand e atacata stima de sine.

Nu cred ca un copil isi uraste parintele cand e agresat si simte frica, ura simte daca e agresat de fata cu alti copii sau oameni, cand parintele il umileste si asta poate simti fara sa-i dea o palma doar din vorbe si nu neaparat simte si frica.

Un_gand a scris:

Nu cred ca un copil isi uraste parintele cand e agresat

dar dupa ce e agresat? dar dupa vreo 10 ani de la traume?

Sunt de acord cu tine ca frica e principala stare pe care o traieste copilul cand e agresat. Dar dupa? Ura apare, mascata sau manifesta. Si cred ca atunci cand e umilit de fata cu altii principalul sentiment pe care il traieste este rusinea (printre altele).

Un_gand a scris:

Eu cred ca frica este ceva absolut normal si tine de instinctul de supravietuire.

Exact. Este o componenta esentiala pt functionarea mecanismului animal. Dar omul nu este doar atat. Iar acceptarea fricii ca pe o normalitate, ne reduce/mentine la stadiul de animal.

Ligia1 a scris:

dar dupa ce e agresat? dar dupa vreo 10 ani de la traume?

Sunt de acord cu tine ca frica e principala stare pe care o traieste copilul cand e agresat. Dar dupa? Ura apare, mascata sau manifesta. Si cred ca atunci cand e umilit de fata cu altii principalul sentiment pe care il traieste este rusinea (printre altele).

Ai dreptate , frica si rusinea sunt sentimentele pe care le traieste un copil dar ma gandeam si la cazurile extreme cand un copil isi omoara parintii . Nu stiu daca aici poate fi o ura venita dintr-un sentiment de abandon. Nu stiu, doar ma gandesc eu pot spune doar din ce am trait eu. Personal n-am simtit ura fata de parinti pentru ceea ce mi-au facut mie, doar durere si traumele raman. Sentimentul ca si copil e sa fugi cat mai departe, sa-ti faci viata ta,dar poate daca ramai in continuare ca si adult cu ei in casa te aouca ura si se contopeste cu traumele suferite.

De sentimentul de ura imi aduc aminte deoarece in momentul cand gandesc imi revine, pentru faptul ca ii batea si pe fratii mei. Nu stiu cum as fi putut sa scap de acest sentiment daca li s-ar fi intamplat ceva.

LongDistanceRunner a scris:

Pana acum 4 ani am fost crestin-ortodox si din pacate am dus lucrurile in extrema

eu pana acum 3 ani. si eu am dus lucrurile la extrem. imi placea sa duc lucrurile la extrem. mi-e dor de acea perioada. am fost fericita pentru ca am gasit in sfarsit un sens. e greu sa traiesti fara niciun sens. in copilarie si in perioada crestina am fost cel mai aproape de fericire. crestinismul a fost cea mai frumoasa iluzie pt mine.

burlan a scris:

considerati ca va umiliti daca va cereti scuze atunci cand ati gresit fata de cineva?Am auzit teoria aceasta ,de aceea va intreb.

Mie imi place sa cer scuze cuiva atunci cand stiu sigur ca am gresit. Mi se pare ca un lucru mai corect decat atat nu pot face. Dar daca respectiva persoana nu e interesata sa ierte si scuzele mele se lovesc de un zid de raceala si indiferenta, oricat de insistente ar fi scuzele mele, atunci m-as simti dezamagita (dar nu umilita), mai ales daca acel zid poarta umilul nume de orgoliu. Poate altii aflati in situatia asta s-ar simti umiliti.

pe a scris:

Cum spunea Plato, Fii bland pentru ca fiecare persoana pe care o intalnesti duce o lupta grea.

Genial !

Genial de gay ... nu toate luptele sunt rele, compasiunea nu e o ustensila casnica, este doar pentru cei care o pot simti sau intelege. Daca o irosesti pe morti sau satanisti cum sfatuieste biserica, risti sa uiti de cei care au cu adevarat nevoie de compasiune. Compasiunea este cel mai bun ghid pentru ea insasi, nu cuvintele sau sfaturile care incearca sa o miste in directia lor.

Perioada cu dusul crestinismului la extrem este ceva foarte normal. Nici nu trebuie sa ai un dram de crestinism in tine, sau sa fie religia adevarata, e suficient sa folosesti ritualurile sale cat te ajuta inconstient, daca simti ca te ajuta. Asta e folosul principal al cultelor de credinta, sa-ti dea mijloace de a te ajuta singur daca vrei ajutor. Mai ales daca este doar mental, este destul sa merite. Atunci cand ti-a servit destul credinta/religia respectiva, o poti uita ca ploaia de noiembrie. Sau sa treci la alte ritualuri mai utile.

Pippo a scris:

Ura ascunde o frica, nu neaparat frica de obiectul urii, ci de consecintele actiunii acestuia.

In cazul baiatului, frica de agresare duce la ura pentru parinte.

Creaturile inferioare raspund fricii prin ura (fapt dovedit si de tine de multe ori pe forum in cadrul experimentului meu psihologic ) din motiv ca ele nu au sansa de a se apara singure, si isi invoca cel mai primal adanc sentiment prezent in bestii - si anume ura.

Frica poate fi utila pentru cei cu mintea stabila, dar pe bestii le distruge incet si sigur.

Ai aparut sa poluezi si topicul asta cu greselile tale aberante la fiecare 2 cuvinte? Mergi la topicul despre cresterea copiilor in mediul virtual sa intelegi ca universul din capul tau nu exista in realitate. Nu te-am urat nici macar o clipa.

Silverdane a scris:

Genial de gay ... nu toate luptele sunt rele, compasiunea nu e o ustensila casnica, este doar pentru cei care o pot simti sau intelege. Daca o irosesti pe morti sau satanisti cum sfatuieste biserica, risti sa uiti de cei care au cu adevarat nevoie de compasiune. Compasiunea este cel mai bun ghid pentru ea insasi, nu cuvintele sau sfaturile care incearca sa o miste in directia lor.

Deci contextul era... fii bland pentru ca fiecare duce o lupta grea - in interior ! Si se vede :cry:

Blandetea nu e o ustensila exterioara ci o atitudine interioara . Dar normal , este doar pentru cei care o pot simti sau intelege...