Adriana Iliescu,

temporar a scris:

Si adevarul este ca majoritatea femeilor (daca nu toate) aduc copii pe lume in primul rand pentru a experimenta ele "bucuriile de a fi mama".

dar de ce ar trebui sa aduci pe lume un copil, dupa parerea ta?

Ca sa contribui in mod patriotic la cresterea fortei de munca?

Ca sa faci o fapta buna si sa te pui bine cu al de sus?!

Pt ca trebuie sa perpetuezi specia? Sau de ce?

Pina la urma, toate gesturile noastre sint justificate de fericirea personala...

tosca_5 a scris:

Atunci cand ai un copil te simti stapanul universului , putin exagerata afirmatia mea , dar se schimba lumea pentru tine cand devii mama. Sentimentul nu se poate compara cu NIMIC. , este o traire UNICA si irepetabila , ( nu se va repeta niciodata identic ), nascuta din dorinta , iubire , durere , sacrificiu , daruire , implicare , dedicare , curaj si responsabilitate

( copilul nu-l aduci doar pe lume , odata cu nasterea lui ai sarcini precise de crestere si educare care nu sunt deloc usoare ) .

ai dreptate, copilul e o Cti-to-rie, o mare realizare, prin care tu te implinesti ca om

fara copil esti nimic, ca un dictator exilat, fara poporul lui

asadar, faceti copii ca sa va impliniti prin ei, ca un dictator prin ctitoriile sale

ps. e incredebil cat de multi sunteti, Doamne, vino si rade-i cu briciul Tau sf

Cleric Preston a scris:

ai dreptate, copilul e o Cti-to-rie, o mare realizare, prin care tu te implinesti ca om

Nu mai exagerati atat! Copilul e o mare realizare pentru ca in momentul in care constientizezi existenta lui iti dai seama ca tot ce ai facut pana atunci e un mare nimic...si ca tot cei ai putea face in viitor nu se compara cu el,cu responsabilitatea cresterii lui,cu insasi minunea prin care din 2 celule se dezvolta un univers.Iar copilul chiar e CEVA!hai sa lasam glumele proaste,mai ales cand unii din noi nu stim ce simte o mama.

GinGin a scris:

Nu mai exagerati atat! Copilul e o mare realizare pentru ca in momentul in care constientizezi existenta lui iti dai seama ca tot ce ai facut pana atunci e un mare nimic...si ca tot cei ai putea face in viitor nu se compara cu el,cu responsabilitatea cresterii lui,cu insasi minunea prin care din 2 celule se dezvolta un univers.Iar copilul chiar e CEVA!hai sa lasam glumele proaste,mai ales cand unii din noi nu stim ce simte o mama.

Asa e, dar eu nu sunt de acord sa faci un copil ca sa te implinesti prin el si eventual sa-i plangi de mila, sa-ti proiectezi complexele de inferioritate in el, etc.

Ai vazut-o si tu pe baba cu copilul, cred ca ai destul feeling sa iti dai seama ca baba nu iubeste fetita aia. Se poarta cu ea, ca o senila cu un pisoi legat cu sfoara de grumaz.

O femeie nu poate avea echilibru emotional in cresterea unui copil de una singura, fara un sot dedicat copilului. Ca exista exceptii, le cred numai in teorie. In realitate, o femeie are timpul ei cand poate avea un copil, exceptiile nu duc decat la copii traumatizati.

Nu trebuie musai sa fi neaparat femeie sau mama ca sa simti un copil ori sa-l iubesti. Ce am spus e valabil si invers, nici un barbat nu poate avea echilibrul emotional necesar cresterii sanatoase de unul singur al unui copil.

Copiii se fac in cuplu, la o anumita varsta, nu ca sa te implinesti prin ei, nici ca sa ai substitut de animal de companie, ci se fac dupa ce te-ai implinit ca om, social, profesional, sentimental. Altfel, copilul ala va cara in el tot gunoiul din tine.

Cleric Preston a scris:

Asa e, dar eu nu sunt de acord sa faci un copil ca sa te implinesti prin el si eventual sa-i plangi de mila, sa-ti proiectezi complexele de inferioritate in el, etc.

Ai vazut-o si tu pe baba cu copilul, cred ca ai destul feeling sa iti dai seama ca baba nu iubeste fetita aia. Se poarta cu ea, ca o senila cu un pisoi legat cu sfoara de grumaz.

Ok...de acord,se subintelege!

Cleric Preston a scris:

ai dreptate, copilul e o Cti-to-rie, o mare realizare, prin care tu te implinesti ca om

fara copil esti nimic, ca un dictator exilat, fara poporul lui

asadar, faceti copii ca sa va impliniti prin ei, ca un dictator prin ctitoriile sale

ps. e incredebil cat de multi sunteti, Doamne, vino si rade-i cu briciul Tau sf

tosca_5 a scris:

M-am gandit sa nu-ti raspund , totusi .......nu ai cum sa intelegi sentimentul de mama ....

Asa zic si aia de vorbesc cu D-zeu, ca nu putem intelege ceea ce inseamna pentru ei a avea credinta si o relatie personala cu El.

Cleric Preston a scris:

O femeie nu poate avea echilibru emotional in cresterea unui copil de una singura, fara un sot dedicat copilului. Ca exista exceptii, le cred numai in teorie. In realitate, o femeie are timpul ei cand poate avea un copil, exceptiile nu duc decat la copii traumatizati.

fara legatura cu baba pe care o detest...

cum sa nu traumatizezi copilul cand il cresti singura?

tosca_5 a scris:

M-am gandit sa nu-ti raspund , totusi .......nu ai cum sa intelegi sentimentul de mama ....asa ca ce propavaduiesti tu nu are nimic in comun cu modul de a gandi al femei(al unui parinte in general )...Ce am scris eu este valabil si pentru barbati.

Nimeni nu face un copil doar pentru a se simti implinit ...sau a fi dicatator .... tu chiar nu stii despre ce vorbesti , scuza-ma , ai copii ?

sa stii ca si eu la cam dau dreptate...

Multi parinti, poate prea multi, nu trateaza copilul ca pe o persoana cu propriile nevoi/idei. Parintele "stie" ceea ce este bine si bun pt copilul sau, fie ca pruncul vrea sau nu. Multi isi dreseaza copiii, nu ii cresc, nu le asculta durerile. Ii imping sa faca tot ceea ce ei nu au reusit. Copiii de azi nu se mai intrec la sotron si la elastic, se intrec in limbi in straine si matematica de la varste f f mici numai sa aiba parintii cu ce sa se mandreasca "Uite al meu cate stie!". Nu stiu sa fie empatici cu copiii si in plus de asta le rapesc copilaria si personalitatea.

Cred ca de fapt asta vroiau sa spuna.

Copilul este adesea un fel de hobby pentru cei care-l cresc.