Început de Gelupanda, Joi 12 iun 2008 · 418 răspunsuri · 81.475 vizualizări
Prieten sau dusman?
Ratacind pe ici, pe colo, un caine urias ajunse intr-o odaie care avea pe toti peretii oglinzi imense.
Astfel se vazu dintr-odata inconjurat de caini. Se infurie, incepu a scrasneasca din dinti si sa maraie. Fireste, si cainii din oglinda facura la fel, descoperindu-si coltii fiorosi.
Cainele nostru incepu sa se invarta vertiginos intr-o parte si in alta pentru a se apara de atacatori, dupa care - latrand cu furie
Intr-o zi Maestrul a spus:
- Nu veti fi gata sa luptati cu raul pana cand nu veti intelege tot binele pe care acesta il genereaza.
Discipolii au ramas perplecsi, dar Maestrul nu a venit de data aceasta cu nici o explicatie suplimentara.
A doua zi, el le-a citit o rugaciune care fusese mazgalita pe o bucata de hartie in lagarul de concentrare de la Ravensbruck:
" Doamne, nu-ti aduce aminte numai de oamenii de buna-credinta, ci si de cei de rea-credinta. Nu-ti aminti numai de suferinta la care ne-au supus. Adu-ti aminte inclusiv de fructele pe care le-a generat aceasta suferinta- prietenia care s-a nascut intre noi, loialitatea, umilinta, curajul si generozitatea noastra, de maretia sufleteasca pe care aceasta suferinta a inspirat-o. Iar cand va veni ziua judecatii pentru tortionarii nostrii, ingaduie ca aceste fructe sa fie rasplata si iertarea lor."
Doi prieteni se reintalnira dupa o indelungata despartire. Unul dintre ei se imbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa impreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.
Prietenul sau, coplesit de mila, inainte de a pleca, ii strecura in buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se insa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca inainte. Dupa un an, se intampla ca prietenii nostri se intalneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o in buzunar? il intreba cel bogat pe prietenul sau, vazand ca inca traia in mizerie.
Fiecare intalnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de langa noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea insa nu ne dam seama de acest lucru .
(Bruno Ferrero)
Un cersetor, a vazut un bancher iesind din biroul sau si l-a rugat:
- Domnule, imi puteti da cativa bani, pentru o ceasca de cafea?
Bancherul l-a privit cu mila pe cersetor, care arata intr-adevar foarte oropsit, asa ca i-a spus:
- Uite, ia un dolar, ca sa-ti poti cumapara zece cesti de cafea...
A doua zi, cersetorul s-a prezentat din nou, in fata bancii. Cand a vazut ca apare bancherul, el s-a repezit la acesta si i-a tras un pumn in fata.
- Hei, ce-ti veni, nebunule? l-a admonestat bancherul.
Tu si nenorocitele tale de cesti de cafea. Din cauza lor, n-am putut dormi toata noaptea!
Bine, marturisesc ca te-am ajutat. Poti gasi in inima ta putina iertare, lasand-ma sa plec?
GANDURI DESPRE VIATA SI MOARTE
La batranete majoritatea ajungem la concluzia asta. Se apropie moartea ...
"Omul a separat viaţa de moarte. Intervalul dintre a trăi şi a muri este frica;
A trăi,
NOROC SAU GHINION?
Trăia odată
S-a intrebat avva Longhin : care fapta buna este mai mare decat toate, celelalte ? Si a zis : socotesc ca precum mandria este mai mare decat toate patimile, incat a putut sa surpe pe unii si din cer, asa si smerita cugetare este mai mare decat toate faptele bune, pentru ca poate sa scoata pe om din insasi adancuri, macar de ar fi pacatos ca un drac.
Pentru aceea si Domnul mai inainte de toti fericeste pe cei saraci cu duhul.
Un om sf
Trip, viermisorul calator
A fost odata un vierme ce se aseza sa se odihneasca pe malul unui riu si adormi.
Cand se trezi, era inconjurat de o gramada de viermi care-l observau:
-Buna ziua, ma numesc Trip, spuse el surazand.
Atunci unul din ei il intreba:
-De unde ai iesit? Esti foarte ciudat.
Trip, foarte surprins, raspunse:
-Vin dintr-o vale foarte indepartata, si nu stiu de ce ma gasesti ciudat.
-Ai pete colorate pe piele, iar viermii sunt verzi, si asta nu e normal, ii raspunse.
-Trip rise mult si exclamo:
-Viermii pot fi de diferite culori. Unde eu traiesc toti sunt ca mine.
-Nu e usor sa te intelegem, vorbesti ca si cum ai canta.
-Adevarat. De asemenea sunt viermi cu voce suava ca briza, puternica precum tunetul, voioasa ca apa unui izvor.
De odata, un vierme s-a apropiat strigand:
-Minte, eu cred ca este bolnav si ne va contagia pe toti.
Altul explica:
-Eu cred ca sta rau cu capul si este un pic prost.
-Este bolnav, ne va contagia, este prost, murmurau intre ei.
Atunci Gusi, un micut si debil viermisor de care toti radeau,invingand timiditatea, il intreba:
-Ti-ar place sa vii la mine acasa? As fi incantat sa fiu prietenul tau.
Trip merse la casa sa, care era o gaura in trunchiul unu
Vioara lui Paganini...
Era odata un mare violonist pe nume Paganini. Unii spuneau despre el ca era foarte ciudat, altii ca era supranatural. Notele magice pe care le scotea vioara sa erau dumnezeiesti, de aceea nimeni nu voia sa piarda sansa de a-i vedea spectacolele.
Intr-una din seri asistenta astepta cu nerabdare inceperea reprezentatiei. Cand Paganini aseza vioara la umar si se auzira primele note, publicul era in extaz. Sunetele pareau sa aiba aripi si sa zboare la atingerea degetelor sale incantatoare.
Deodata, se auzi ceva straniu. Una dintre corzile viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul, orchestra, publicul inlemnisera, dar nu si Paganini. Uitandu-se la partitura, continua sa scoata sunete frumoase dintr-o vioara cu probleme. Dirijorul si orchestra, exaltati, reluara bucata muzicala.
Inainte ca publicul sa se insenineze, un alt sunet perturbator distrase atentia spectatorilor. Se rupse o alta coarda a viorii lui Paganini. Dirijorul se opri din nou. Orchestra la fel. Dar nu si Paganini! Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, el continua concertul, scotand sunete dintre cele mai imposibile. Dirijorul si orchestra, impresionati, se intoarsera la cantat.
Dar, nefericirea se intampla din nou! O a treia coarda a viorii lui Paganini se rupse. Dirijorul se bloca, orchestra se opri, respiratia spectatorilor se taie. Insa Paganini continua. Scoase toate sunetele de la coarda unica ce ramase din vioara sa distrusa, ca si cum ar fi fost un contorsionist muzical. Nicio nota muzicala nu a fost uitata. Dirijorul se incuraja, orchestra se motiva, iar publicul trecu de la liniste la euforie, de la inertie la delir. Paganini a atins gloria! Numele sau strabate timpul. Nu a fost un violonist genial, dar este simbolul profesionistului care continua sa mearga inainte in ciuda imposibilului.
Cand veti fi descurajati, nu renuntati niciodata. Treziti-l pe Paganini care se afla in voi si avansati pentru a invinge! Victoria este arta de a continua. Cand totul pare sa se prabuseasca, dati-va sanse si mergeti mai departe. Niciodata nu vi se vor rupe in viata toate corzile. Insa daca, din intamplare, veti fi la fundul prapastiei, aceasta va fi sansa de a atinge cea mai buna coarda din univers: increderea in voi insiva!