De ce nu distruge Dumnezeu lumea?
Erau timpurile cand Bunul Dumnezeu impreuna cu Sfantul Petru se coborau pe pamant, ca sa vada cum o mai duc oamenii. Izbit de multimea rautatilor intalnite in lume, Sfantul Petru zise catre Domnul Atottiitorul:
- Doamne, pentru ce mai tii lumea aceasta cu atatea ticalosii si nu o prefaci deodata in praf si pulbere?!
- Cum sa o pierd Petre, zise Dumnezeu. Mai sunt atatia oameni buni si atatia copilasi nevinovati pe pamant. Cu ce sunt ei vinovati ca sa piara?!
- Pai, pierde-i numai pe cei rai Doamne, caci s-au inmultit si fac atatea rele.
Deodata, Sfantul Petru calcand intr-un musuroi de furnici, icepu sa dea cu mainile de sus pana jos, omorand furnicile care il intepau.
- Ce faci Petre, zise Domnul?
- Omor furnicile, Doamne, caci ma ciupesc.
- Mare pacat faci cu ele Petre! De ce nu le omori decat pe cele care te inteapa. Celelalte vezi bine ca sunt nevinovate!
Si Sfantul Petru a inteles atunci taina oamenilor, care nu e departe de cea a furnicilor. Iata de ce nu pierde Dumnezeu lumea: pentru ca mai sunt oameni buni!

