Povesti,povestiri,glume crestine,orientale si de pretutindeni.

Oameni buni

O poveste cu talc

Un batran statea asezat pe o piatra in afara zidurilor unei mari cetati.Atunci cand calatorii se apropiau de el , multi dintre ei il intrebau : "Ce fel de oameni traiesc in aceasta cetate ?" Batranul obisnuia sa le raspunda printr-o alta intrebare : "Ce fel de oameni traiesc acolo de unde veniti ?"

Daca oamenii ii raspundeau , " In locurile de unde venim traiesc numai oameni rai " , batranul le replica , "Mergeti mai departe ! In mod sigur, veti intalni numai oameni rai."

Daca , insa, calatorii ii spuneau , "Acolo unde traim noi sunt numai oameni buni," batranul le raspundea , "Intrati in cetate si , in mod sigur, veti gasi numai oameni buni".

Text inspirat de o poveste idis

Monologul lui Dumnezeu

M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.

Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.

Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.

Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.

Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tin cerul cu culori si cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.

Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.

Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat.

Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat.

Doream atat de mult sa-Mi vorbesti.Oricum ziua era, inca, lunga!

Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat.

Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.

Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat

BUSTEANUL HOTARATOR

Aflat in fata nodului gordian, Alexandru cel Mare a gasit imediat o solutie la care nu se gandise nimeni pana atunci: l-a taiat cu sabia.

Plutasii de pe Bistrita cunosc atunci cand bustenii lasati la apa se incurca si blocheaza albia raului, ca numai unul dintre ei stie exact care bustean trebuie inlaturat, ca apoi ceilalti sa revina toti in matca lor.

L-ati intalnit in viata pe omul acesta?

Vreau sa il vad pe Dumnezeu !

Intr-o buna zi , un baietel de sapte ani s-a apropiat sovaielnic de sora lui mai mare si i-a pus o intrebare care il framanta de multa vreme : " Poate cineva sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"

Ocupata pana peste cap cu ajustarea sprancenelor , fata i-a raspuns iritata : " Desigur ca nu , prostutule ! Dumnezeu isi are salasul in inaltimile cerului si nimeni nu are cum sa il zareasca !"

A trecut catava vreme , dar importanta problema continua sa nu ii dea pace baiatului .Asa s-a facut ca , in cele din urma, s-a apropiat de mama lui , absorbita de pregatirea pranzului, si i-a spus :"Mama , l-a vazut cineva vreodata pe Dumnezeu ?" "Nu , nu chiar " , i-a raspuns mama ."Dumnezeu este o faptura fara trup care traieste in adancul inimilor noastre , asa ca nimeni nu a avut cum sa il vada asa cum ma zaresti tu pe mine ".

Cumva satisfacut de aceasta explicatie , baietelul si-a astamparat pentru o vreme curiozitatea nesatioasa.

Nu mult timp dupa aceea , el a plecat la pescuit impreuna cu bunicul sau . Desigur , s-au simti foarte bine impreuna , incercand sa vada care dintre ei vor momi cei mai multi pesti ascunsi in lumea de sub apa. Timpul a trecut pe nesimtite si apusul soarelui i-a surprins aflati inca pe marginea lacului.Culorile amurgului erau de o frumusete neobisnuita , iar bunicul privea cu incantare desfasurarea de frumusete din fata lui.Vazand expresia de seninatate si satisfactie de pe fata batranului , baiatul a ezitat un moment , dar nu s-a putut impiedica sa intrebe : ": Bunicule , nu mai aveam de gand sa mai spun acest lucru altcuiva , insa exista ceva care ma nedumereste de multa vreme.Poate vreun om sa il vada cu adevarat pe Dumnezeu ?"

Batranul nu a parut sa fie surprins de aceste cuvinte.A ramas neclintit , cu fata catre apus si , in cele din urma , a spus cu o usoara uimire : "Nepoate , nu stiu cum se face dar, oriunde mi-as indrepta privirea , nu il vad decat pe Dumnezeu ."

Cica Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Lui ...

Doua portrete : Iisus si Iuda

In urma cu cateva secole , un celebru artist a fost angajat pentru a picta interiorul catedralei dintr-un oras sicilian.Subiectul lucrarii era viata lui Cristos.Vreme de multi ani, maestrul a lucrat fara incetare si , in cele din urma, lucrarea era gata , cu exceptia a doua importante portrete : cel al lui Iisus copil si cel al lui Iuda.Pictorul a cautat peste tot , in lungul si in latul Siciliei , modelele potrivite pentru aceste esentiale portrete.

Intr-o zi , in vreme ce se plimba prin oras, atentia i-a fost atrasa de cativa copii ce se jucau in strada.Printre ei , era un baiat de 12 ani , a carui fata l-a tulburat pana in strafundul sufletului. Inaintea lui se afla o imagine coplesitoare a puritatii , dar si a puterii de a elibera oamenii de suferinte si amagiri.A luat copilul cu el la catedrala si, timp de cateva saptamani, zi de zi, baiatul a stat nemiscat pana cand portretul lui Iisus copil a fost desavarsit.

Pictorul nu reusea insa sa gaseasca nici un barbat ale carui trasaturi sa redea cat mai expresiv infatisarea lui Iuda.A ajuns chiar pana acolo incat sa ofere o mare recompensa acelui om care ar fi putut sa ii ofere modelul unei figuri incarcate de toate pacatele omenirii.Nu s-a resemnat nici o clipa si a continuat sa umble de colo colo , prin satele si catunele italiene.Cautarile lui au durat saptamani , luni , ani ...

Dupa mult timp , pe cand isi ineca amarul in bautura intr-o taverna , a fost surprins de o aparitie infioratoare .Un barbat cu o fata inspaimantatore , plina de zbarcituri si cicatrici , a pasit pragul carciumii si a inceput sa se milogeasca pentru un pahar cu vin.Fata lui parea sa fie o oglinda a tuturor viciilor umane.Traversat de o bucurie fara margini, artistul l-a apucat de brat pe cersetor si l-a indemnat : "Vino cu mine si iti voi cat vin doresti !"

Zi si noapte , pictorul nu si-a scapat din ochi modelul si a lucrat febril la finalizarea capodoperei sale.Pe masura ce inainta in munca , s-a petrecut insa o transformare profunda in atitudinea barbatului ce ii statea in fata.O stranie tensiune a pus stapanire peste el si i-a indepartat expresia indobitocita si resemnata pe masuta ce isi atintea cu neliniste si oroare ochii injectati peste portretul sau ce incepea sa capete contur.

Intr-o seara , nemairezistand atmsferei incordate din biserica, artistul si-a pierdut rabdarea si a intrebat : " Ce se intampla cu tine , omule ? Ce anume te face sa suferi atat de crunt ?"

Barbatul si-a ingropat fata in palme oftand din greu .Dupa un timp , si-a ridicat capul , dandu-si la iveala lacrimile :

"Maestre , nu iti mai amintesti de mine ? Cu multi ani in urma , m-ai ales drept model pentru portretul lui Iisus copil !"

Cine este Mesia ?

In cel mai indepartat si mai inaccesibil varf de munte din lume , se inalta o modesta si totodata semeata manastire , asemanata de unii cu un cuib solitar de vulturi.Daca monahii erau extrem de piosi, simtind cumva o apropiere aproape fizica de Dumnezeu, ucenicii acceptati erau insufletiti de o mare nazuinta de a se infrupta din severele daruri ale dumnezeirii.Cantarile inaltate din mijlocul manastirii se prindeau de inimile oamenilor ca niste aripi de ingeri , indemnandu-i sa mediteze si sa isi gaseasca impacarea in rugaciuni.

Intr-o zi , insa , asa cum Adam si Eva au cazut prada ispitei din Eden , lucrurile au inceput sa se schimbe... Din ce in ce mai putini tineri se chinuiau sa ia drumul potecii abrupte ducand catre sfantul loc, tot mai putini oameni incercau sa isi gaseasca acolo impacarea sufleteasca.Calugarii au devenit , pe masura ce trecea timpul , tot mai tristi si mai lipsiti de sclipirea propavaduirii.In cele din urma, staretul , in cautare de sfat si indrumare , s-a hotarat sa apeleze la intelepciunea unui om sfant .

Inteleptul si binecuvantatul om a ascultat cu atentie pasurile staretului si a intrebat : " Oare nu cumva din cauza pacatelor , manastirea voastra a ajuns sa nu mai fie cautata de oameni ?"

"Daca avem vreo greseala , aceasta este cea a ignorantei " , i-a raspuns inalt veghietorul acelui loc.

"Pacatul ignorantei ?" , s-a mirat sfantul om ."De ce ati fi voi ignoranti ?"

Vestitul om al lui Dumnezeu s-a cufundat in meditatie si post , si , dupa cateva zile , a gasit solutia.El i-a zis abatelui : " Cu adevarat sunteti necunoscatori ! In mijlocul vostru, nestiut si ndezvaluit de nimic , se afla insusi Mesia ! El este insa deghizat in hainele si vorbele simple ale vietii voastre de calugari .. " Acestea fiind spuse, preacuviosul om s-a cufundat intr-o reflectie si rugaciune din care nu putea fi tulburat vreme de luni de zile ...

"Mesia ? " , s-a intrebat abatele."Cine dintre noi ar putea fi Mesia ? Sa fie calugarul bucatar , sau contabilul asezamantului nostru ? O fi clopotarul ori gradinarul ? "

"Cine sa fie ? Cine o fi oare ? Cu totii avem defecte , pacate si greseli.Nu trebuie , oare, sa fie Mesia perfect ? Dar , poate ca pacatele si greselile lui nu sunt , de fapt , decat o parte din felul sau de a se deghiza si a se ascunde de noi ... Cine sa fie ? Care o fi oare ?"

Staretul i-a adunat laolalta in biserica pe toti calugarii si le-a marturisit vorbele spuse de omul cel sfant.

"Unul dintre noi sa fie Mesia ? Nu se poate ! E imposibil !"

Persoana care le daduse aceasta sugestie era insa prea respectata pentru a i se pune la indoiala spusele ...

"Sa fie vecinul meu ? Mesia ? Probabil ca asa este .Dar cine ar putea fi ? Care dintre frati ? Cine dintre noi ? "

Fiecare dintre calugari putea fi Mesia , iar aceasta fiinta intrupata de Dumnezeu era cu siguranta acolo , intre zidurile manastirii. Neavand cum sa afle care dintre ei era Mesia , calugarii au inceput a se purta unul cu celalt cu un neasemuit respect ."Nu se stie de unde sare iepurele " , isi spuneau ei , "daca unul dintre noi este Mesia , trebuie sa ii arat cat de cuvincios si credincios sunt ".

Nu a trecut mult timp pana cand manastirea a devenit din nou un izvor de sfintenie si credinta aducatoare de bucurie.In curand, ucenicii si-au facut intr-un foarte mare numar aparitia la portile sfantului locas, si oameni din toata lumea s-au asezat in cozi nesfarsite , asteptand binecuvantarea sfintilor calugari.Inca o data , manastirea era strabatuta de spiritul iubirii.

Cine este Mesia ?

In cel mai indepartat si mai inaccesibil varf de munte din lume , se inalta o modesta si totodata semeata manastire , asemanata de unii cu un cuib solitar de vulturi.Daca monahii erau extrem de piosi, simtind cumva o apropiere aproape fizica de Dumnezeu, ucenicii acceptati erau insufletiti de o mare nazuinta de a se infrupta din severele daruri ale dumnezeirii.Cantarile inaltate din mijlocul manastirii se prindeau de inimile oamenilor ca niste aripi de ingeri , indemnandu-i sa mediteze si sa isi gaseasca impacarea in rugaciuni.

Intr-o zi , insa , asa cum Adam si Eva au cazut prada ispitei din Eden , lucrurile au inceput sa se schimbe... Din ce in ce mai putini tineri se chinuiau sa ia drumul potecii abrupte ducand catre sfantul loc, tot mai putini oameni incercau sa isi gaseasca acolo impacarea sufleteasca.Calugarii au devenit , pe masura ce trecea timpul , tot mai tristi si mai lipsiti de sclipirea propavaduirii.In cele din urma, staretul , in cautare de sfat si indrumare , s-a hotarat sa apeleze la intelepciunea unui om sfant .

Inteleptul si binecuvantatul om a ascultat cu atentie pasurile staretului si a intrebat : " Oare nu cumva din cauza pacatelor , manastirea voastra a ajuns sa nu mai fie cautata de oameni ?"

"Daca avem vreo greseala , aceasta este cea a ignorantei " , i-a raspuns inalt veghietorul acelui loc.

"Pacatul ignorantei ?" , s-a mirat sfantul om ."De ce ati fi voi ignoranti ?"

Vestitul om al lui Dumnezeu s-a cufundat in meditatie si post , si , dupa cateva zile , a gasit solutia.El i-a zis abatelui : " Cu adevarat sunteti necunoscatori ! In mijlocul vostru, nestiut si ndezvaluit de nimic , se afla insusi Mesia ! El este insa deghizat in hainele si vorbele simple ale vietii voastre de calugari .. " Acestea fiind spuse, preacuviosul om s-a cufundat intr-o reflectie si rugaciune din care nu putea fi tulburat vreme de luni de zile ...

"Mesia ? " , s-a intrebat abatele."Cine dintre noi ar putea fi Mesia ? Sa fie calugarul bucatar , sau contabilul asezamantului nostru ? O fi clopotarul ori gradinarul ? "

"Cine sa fie ? Cine o fi oare ? Cu totii avem defecte , pacate si greseli.Nu trebuie , oare, sa fie Mesia perfect ? Dar , poate ca pacatele si greselile lui nu sunt , de fapt , decat o parte din felul sau de a se deghiza si a se ascunde de noi ... Cine sa fie ? Care o fi oare ?"

Staretul i-a adunat laolalta in biserica pe toti calugarii si le-a marturisit vorbele spuse de omul cel sfant.

"Unul dintre noi sa fie Mesia ? Nu se poate ! E imposibil !"

Persoana care le daduse aceasta sugestie era insa prea respectata pentru a i se pune la indoiala spusele ...

"Sa fie vecinul meu ? Mesia ? Probabil ca asa este .Dar cine ar putea fi ? Care dintre frati ? Cine dintre noi ? "

Fiecare dintre calugari putea fi Mesia , iar aceasta fiinta intrupata de Dumnezeu era cu siguranta acolo , intre zidurile manastirii. Neavand cum sa afle care dintre ei era Mesia , calugarii au inceput a se purta unul cu celalt cu un neasemuit respect ."Nu se stie de unde sare iepurele " , isi spuneau ei , "daca unul dintre noi este Mesia , trebuie sa ii arat cat de cuvincios si credincios sunt ".

Nu a trecut mult timp pana cand manastirea a devenit din nou un izvor de sfintenie si credinta aducatoare de bucurie.In curand, ucenicii si-au facut intr-un foarte mare numar aparitia la portile sfantului locas, si oameni din toata lumea s-au asezat in cozi nesfarsite , asteptand binecuvantarea sfintilor calugari.Inca o data , manastirea era strabatuta de spiritul iubirii.

Charles RAMUZ: Dragostea nu imbatraneste

Oh, vino, sa te asezi alaturi de mine pe banca din fata casei, tu - draga mea sotie. Este dreptul tau: se vor implini in curand 40 de ani de cand suntem impreuna.

Diseara, pentru ca e timp frumos si pentru ca aceasta este si seara vietii noastre.

Vezi tu, meriti din plin acest scurt moment de odihna.

Iata, la ora asta copiii sunt deja la casele lor si din nou suntem doar noi doi ca la inceput.

Femeie, iti mai mai aduci aminte? La inceput nu aveam nimic, noi trebuia sa facem totul.

Si ne-am apucat sa le facem pe toate, era insa tare greu. Trebuia curaj, perseverenta. Trebuia iubire, iar iubirea nu este ceea ce se crede atunci cand esti la inceput.

Iubirea nu inseamna doar acele saruturi furate, acele vorbe dulci soptite la ureche sau imbratisarile acelea stranse unul langa celalalt: viata este lunga, ziua nuntii este doar o zi.

Mai tarziu si doar mai tarziu am inceput viata.

Trebuie sa fac asta si de indata totul se naruieste; trebuie sa refac cutare lucru si din nou el se strica.

Vin mai apoi copiii. Trebuie hraniti, trebuie crescuti. E un drum care parca nu se mai sfarseste; se mai intampla si sa se imbolnaveasca; stateai toata noaptea in picioare; iar eu munceam de dimineata pana seara.

Uneori eram disperati

Parabolă

Un om de bine mergea prin oras si dadu de o fetita