Povesti,povestiri,glume crestine,orientale si de pretutindeni.

Bogăţia sufletului

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.

Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou:

O cale sigura catre iad

De-a lungul unei plimbari prin oras , doi prieteni au ajuns , fara sa isi dea seama , pe ulitele unui cartier rau famat , iar unul dintre ei , captiv in ghearele poftei carnale, a venit cu ideea de a agata niste prostituate.Celalalt nu a fost deloc incantat de aceasta sugestie , si si-a sfatuit amicul sa nu se lase in voia pacatului.

Dupa o mica disputa , cei doi s-au despartit , unul din ei intrand intr-o casa gazduind femei cu moravuri usoare, iar al doilea , plin de resentimente , indreptandu-se catre un templu pentru a citi sfintele scripturi.Desi hotarase sa intre intr-un locas sfant , acesta din urma nu isi putea scoate din minte dorinta lasciva a amicului sau.

Odata intrat in bordel , cel dintai a inceput sa fie macinat de remuscare fata de faptele pacatoase ce ii stateau inainte.Mintea lui era absorbita intru totul de maretia si moralitatea prietenului sau care se hotarase sa mearga la templu pentru a se indeletnici cu cele sfinte.Parerea de rau ca nu facuse acelsi lucru nu ii dadea deloc pace.

Cealalt , desi tinea in maini o carte religioasa in mijlocul unui templu , nu se gandea decat la ceea ce facea amicul lui in compania prostituatelor , acuzandu-i nimicnicia si firea slaba.

Pe neasteptate, a avut loc un cutremur care a curmat multe vieti, printre care si cele ale celor doi prieteni.

Din cauza aglomeratiei de suflete , ingerii raiului si iadului erau ocupati pana peste cap cu munca lor.Primul amic a fost luat in primire de ingerii cerului si a putut zari, la distanta , cum tovarasul sau era luat in stapanirea nemiloasa a ingerilor infernului."Trebuie sa fie o greseala " , a strigat el , plin de nedumerire ."Potrivit a ceea ce faceam fiecare dintre noi, eu ar trebui sa pasesc pe drumul spre iad, iar el ar merita sa fie acceptat fara rezerve in minunatele taramuri ale paradisului !"

"Noi nu facem decat sa respectam niste ordine , iar in aceasta privinta nu are cum sa se strecoare nici o greseala ", au replicat ingerii raiului.Omul nu s-a multumit insa cu aceste raspuns , asa ca i s-a oferit o explicatie : "In vreme ce mintea ta era preocupata de bunacuviinta prietenului tau aflat in templu , aplecat peste randurile unei carti sfinte , el gazduia in sinea lui gandurile rautacioase, incarcate de invidie, despre placerile tale necuviincioase."

Vocea ce ii raspundea a concluzionat : "Gandul meschin fata de ceilalti si din cale afara de inaltator fata de sine este o cale sigura catre iad !"

O poveste indiana despre karma si spiritualitate

Super-market-ul lui Dumnezeu

din invataturile Parintelui Paisie Aghioratul, din Muntele Athos

Inainte cu mult timp mergeam in Autobuzul vietii. Si intr-o zi am vazut o placuţă pe care scria "Super-marketul lui Dumnezeu." Si am ramas surprins! Cand m-am apropiat, usa s-a deschis larg si m-am aflat inauntru. M-au intampinat lucratorii angajati. Si m-am umplut iarasi de uimire. Erau ingerasi! Unul dintre ei s-a apropiat zambind si mi-a dat un cos. "Cumpara cu intelepciune tot ce vrei!" - mi-a zis.

Erau de toate acolo. Intai de toate am pus in cosul meu multa Rabdare, pretioasa Iubire si Intelegere. M-am gandit:"Acestea iti trebuie mereu, oriunde te-ai duce".In continuare am luat o sacosa de Intelepciune si doua sacose cu Credinta. Sfantul Duh era peste tot si L-am lasat sa ma patrunda. M-am oprit putin, dar mai incolo am vazut Puterea, indinspensabila in luptă. "Imi trebuie insă si Binecuvantare, Smerenie si Recunostintă!", am gandit eu. Le-am procurat si pe acestea. In sfarsit , m-am apropiat de casa pentru plata. Cand am inaintat, insa, am vazut si Rugaciunea si Infranarea. Sigur aveam nevoie de amandoua, pentru ca stiam ca, odata iesit din magazin, aveam sa intalnesc pacatele. Pacea si Bucuria, precum si Doxologia erau in ultimul raft.

Deci m-am apropiat de casa si l-am intrebat pe inger:

- Cat datorez? Acela a zambit si mi-a spus cu simplitate:

- Ai luat toate cate ti-au trebuit?

- Da, i-am zis. Cat datorez?

A suras si mi-a zis din nou:

"Suma este platita demult. A platit-o Hristos Cel Intrupat, Cel Rastignit, Cel Inviat!"

Sursa: http://vestitorul.blogspot.com/search/l ... Aghioritul

In cautarea lui Dumnezeu

L-am cautat si am scormonit dupa Dumnezeu de cand ma stiu , timp de mai multe vieti , de la inceputul existentei. Odata , l-am vazut langa o stea indeparata , asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca , desi era o mare distanta , nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit vreme indelungata si , in cele din urma , am ajuns la acea stea , dar Dumnezeu se mutase pe o alta. Lucrurile au decurs in felul acesta timp de secole.

Provocarea era atat de mare incat am sperat chiar si atunci cand mi se parea ca am ramas fara speranta...Trebuia sa il gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de indoielnica , atat de misterioasa , atat de incantatoare , incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in telul mult urmarit.

Spre surpriza mea , intr-o zi am ajuns la o casa de pe o stea foarte indepartata , care avea o mica tablita in fata ei , pe care scria "Aici locuieste Dumnezeu".Bucuria mea era fara de margini .In sfasit eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit catre treptele casei , foarte multe trepte , care duceau inspre usa. Pe masura , insa, ce ma apropiam , pas cu pas , mi s-a strecurat deodata o teama in suflet. Chair in momentul in care eram gata sa bat la usa , m-am simtit paralizat de o frica cum nu mai cunoscusem pana atunci , nu o mai gandisem pana atunci , nu o mai visasem pana atunci.

Frica mea era : "Daca aceasta casa este cu adevarat a lui Dumnezeu , ce voi mai face dupa ce il voi intalni ?"

Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea , iar a-l intalni ar fi echivalat cu o sinucidere. Si , apoi, ce voi face impreuna cu el ? Lucrurile acestea nu imi venisera in minte pana atunci. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea , adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.

Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, in liniste , cu miscari lente , am pasit inapoi , speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva , sa deschisa usa si sa imi spuna : "Unde te duci ? Sunt aici, vino inauntru !" Dupa ce am coborat scara , am alergat cum n-am mai alergat vreodata in viata mea , si de atunci continui sa il caut pe Dumnezeu , indreptandu-ma in toate directiile dar ocolind casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu ca acea casa trebuie sa fie ocolita . Asa ca imi continui cautarea , ma bucur din inima de calatorie , de neincetatul meu pelerinaj.

O poveste de Rabindranath Tagore

Fiecare om isi poarta propria-i cruce

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa ii schimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : "Ai curaj , intra si schimba-ti povara " . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile , toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de marime mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau , a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pe care a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.

O poveste de Paulo Coehlo

LEGENDA EDUCATOAREI

Celor care cred că e uşor

POVESTEA FULGULUI DE ZAPADA

Era odata, demult-tare demult, o fetita care se numea Roua. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor.

Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor, iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei.

Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. Avea doi ochi ca doua scantei, limpezi si plini de bunatate. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere. Parul ei, un val matasos, moale si stralucitor, atingea pamantul in mers. Mainile ei erau asa de indemanatice, ca ce lucru luau il si terminau, dar nu oricum, ci frumos si bine. Intr-un cuvant, toti erau atat de fericiti, incat pereche in lume nu aveau. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei.

Cum uneori, insa, zilele senine sunt umbrite de nori, tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Mama, de cate ori isi aducea aminte, si isi aducea destul de des, se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea, si plangea pana se linistea. Astfel, zilele treceau, Roua crestea, se facea tot mai frumoasa, dar si durerea in sufletul parintilor crestea.

Mama avea mare grija de fetita. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara.

In gradina care era plina de cele mai frumoase flori, Roua zburda, se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe, ca parul ei era un val inspumat de matase.

Cand nu era luna, licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei.

Uneori, obosita de atata alergat, se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului, piuitul pasarelelor care se pregateau de somn, fosnetul frunzelor, soaptele vantului cald de vara care ii mangiie obrajii, infierbantati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atat de dragi. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. Tuturora le soptea usor

Povestea renului Rudolf

(renul zburător al lui Moş Crăciun)

Se spune că,

In spiritul Craciunului:

Steluta de Craciun

Era sf

Eskimo: "If I did not know about God and sin, would I go to Hell?"

Priest: "No, not if you did not know."

Eskimo: "Then why did you tell me?"

Annie Dillard