Povesti,povestiri,glume crestine,orientale si de pretutindeni.

Seful Indian

Soarele, Mohamed si capriciile dragostei

Un credincios invatat mergea in fiecare zi sa il intalneasca pe Mahomed. In cele din urma , profetul l-a luat deoparte si i-a spus : " Ca dragostea dintre noi sa fie si mai mare , ar fi bine sa iti mai iti mai raresti vizitele ." Pentru a se face si mai bine inteles , Mahomed a apelat la o pilda : " Un om intelept a fost interpelat intr-o zi : " Soarele este atat de frumos si binefacator, dar nu auzim pe nimeni declarand-si dragostea nepretuita pentru el.De ce se intampla lucrul asta ? ". Inteleptul a raspuns :"Soarele isi trimite razele stralucitoare asupra noastra in fiecare zi , dar noi il pretuim numai iarna , intrucat atunci se ascunde adesea in spatele norilor." "

Parabola imparatului bou

A fost odata un imparat iubit si respectat deopotriva de popor si curteni , caruia i-a sarit intr-o zi o doaga si a inceput sa se creada bou. Pentru a demonstra ca nu era decat o vita si nu o fiinta umana , obisnuia sa umble in patru labe prin salile maretului sau palat , sa alunge mustele din juru-i cu o coada imaginara si sa mugeasca din rasputeri la fiecare om pe care il intalnea in cale.Nebunia lui nu mai avea vreun zagaz, asa ca , printre sonorele-i mugete, imparatul se ruga cu lacrimi in ochi oricui il intalnea : " Te rog din inima, pune mana pe coapsa asta vanjoasa.

! Si aici, pe ceafa asta groasa ! Nu-i asa ca le-ar sade bine intr-o tava de friptura ? Duce-ti-ma degraba la macelar sau la abator sa ma taie , caci rostul meu pe lume este sa le daruiesc oamenilor spre infruptare carnea mea gustoasa".

Dupa o vreme , ideea fixa si-a croit drum in mintea lui atat de adanc, incat imparatul a refuzat sa guste orice fel de bucate i se aduceau , cerand cu insistenta numai fan si ovaz. Zilele se scurgeau una dupa alta , iar bietul suveran slabea vazand cu ochii . Disperati, curtenii au apelat in cele din urma la Avicena , un vindecator recunoscut in toata lumea rasariteana.

Vestitul doctor a cerut sa i se transmita imparatului ca in curand va primi vizita unui macelar , care ii va indeplini apriga dorinta, taindu-i gatlejul si portionandu-i carnea astfel incat sa se bucure de ea cat mai multi oameni. La auzul acestei vesti minunate, imparatul a mugit de bucurie , asurzindu-i pe toti cei din jur si a inceput sa numere cu nerabdare minutele care il mai desparteau de mult asteptata lui moarte.

In ziua si la ora hotarata , Avicena si-a facut o intrare dramatica in palat, imbracat in niste straie imbibate de sange si cu un urias cutit de macelar in maini. Imediat ce a trecut pragul salii imparatesti , el a pornit sa strige cu un glas infiorator : " Unde este boul de jerfit ? De cand astept sa-l pun la protap !" Imparatul a slobozit un "muuu" entuziast si a rupt-o la fuga catre acela pe care il credea cel mai mare binefacator al sau. La vederea zanaticului, vindecatorul a pus cutitul de o parte si a inceput sa isi cerceteze cu atentie pacientul. Si-a asezat mana peste spinarea lui si peste solduri, incercand cu degetele stratul de grasime si fragezimea carnii. Apoi a oftat dezamagit si a spus " Acest bou este prea pricajit ca imi mai murdaresc sculele de macelar cu el. Puneti-l la ingrasat si atunci cand va avea greutatea potrivita , chemati-ma si voi veni fara zabava ".

Asa s-a facut ca suveranul a catadicsit sa se hraneasca din nou cu mancare omeneasca si nu cu nutret , iar odata cu trecerea zilelor a reinvatat sa fie om si imparat.

Cat iti valoreaza viata?

Intr-o dupa amiaza frumoasa de toamna , un vestit guru , insotit de ucenicii sai , se odihnea pe unul din malurile raului Gange. Unul dintre invatacei isi lasase privirea sa cutreiere , distrata , peste o piatra gasita pe drum , in timp ce se gandea la multimile de oameni veniti in acea zi sa asculte vorbele maestrului sau. "Invatatorule" , a spus el la un moment dat , "ai darul de a invata orice om cum poate sa se elibereze de desartaciunile lumii.Dar multi dintre cei care iti asculta cuvintele par sa isi piarda prea mult timp in razboi cu ei insisi sau in cautarea unor distractii efemere . De ce isi risipesc ei viata in acest fel ?"

"Desi viata omeneasca este cea mai pretioasa comoara de pe acest pamant , cei mai multi oameni nu stiu sa ii recunoasca valoarea", i-a raspuns guru-ul.

"Cum asa ? Oricine stie sa aprecieze valoarea vietii , " a zis, contrariat, ucenicul.

"Nu este asa " , a replicat maestrul . " Fiecare om da o anumita valoare lucrurilor in functie de felul in care gandeste. Persoane diferite , cu diverse grade de cunoastere , gasesc valori diferite in orice lucru.Piatra pe care ai gasit-o in praful drumului poate fi un bun exemplu. Du-te la piata si vezi cati bani poti obtine pentru ea."

Cu mintea incetosata de confuzie, ucenicul s-a indreptat catre centrul orasului si s-a oprit la un chiosc cu dulciuri pentru a intreba vanzatorul daca nu doreste sa ii cumpere piatra.Omul a ras in hohote si l-a alungat : "Pleaca de aici, ma faci sa-mi pierd timpul !"

Invatacelul a incercat apoi sa isi scoata piatra la mezat la un taran cu o taraba de legume."Am o multime musterii care sta la coada sa imi cumpere marfa ", i-a zis taranul ." Iti dau o ceapa daca pleci de aici."

Ucenicul nu s-a dat batut si si-a incercat norocul in mai multe magazine, fara a avea insa vreun succes. In cele din urma, si-a luat inima in dinti , si a intrat in pravalia bijutierului. La vederea pietrei , acesta si-a holbat ochii , nevenindu-i sa-si dea crezare ochilor ."Imi pare rau ", a spus bijutierul , "dar nu am suficient de multi bani pentru a-ti cumpara gema. Dar pot sa iti dau 100 de rupii daca ma lasi sa o privesc mai mult."

Invatacelul a dat fuga la guru si i-a povestit ce s-a intamplat.

"Ai vazut " , a spus invatatorul , "cum oamenii ignoranti au confundat o gema pretioasa cu o piatra fara valoare. Daca cineva ti-ar fi spus mai inainte ce valoarea are piatra asta , nu i-ai fi dat crezare si ai fi gandit ca este nebun.

O astfel de piatra pretioasa este si viata omului, si indiferent cum te tocmesti pentru ea , ea iti apartine numai tie."

O lectie despre rugaciune

In timpul peregrinarilor lui fara sfarsit , initiatorului religiei Baha'i a fost gazduit de o familie credincioasa, care isi dorea din toata inima sa isi onoreze inaltul invitat.Gospodina casei a ars mancarea aleasa, pregatita special pentru aceasta ocazie.Atunci cand a pus bucatele pe masa ,femeia si-a cerut scuze , spunand ca in timp ca ce gatea a citit dintr-o sfanta carte de de rugaciuni ,in speranta ca , in acest fel , mancarea va fi mai delicioasa si mai apreciata . Fondatorul credintei Baha'i i-a zambit cu intelegere si i-a spus : " Este bine ca te rogi.Insa, data viitoare cand vei gati , ar fi mai potrivit sa te rogi dintr-o carte de bucate !"

Judecata nedreapta

Se spune ca in Evul Mediu un barbat virtuos a fost acuzat pe nedrept ca ar fi omorat o femeie. In realitate, vinovata era o persoana foarte influenta in regat si de aceea, din primul moment, a fost cautat un tap ispasitor, care sa plateasca in locul vinovatului.

Omul a fost dus la judecata. Judecatorul, care facea parte din complot, a zis: "Cunoscandu-ti renumele de om drept si devotat lui Dumnezeu, sa lasam in grija lui destinul tau. Vom scrie pe doua hartii separate VINOVAT si NEVINOVAT. Tu vei alege si va fi mana Domnului cea care va decide."

Sarmana victima si-a dat seama ca este vorba despre o capcana si ca nu avea scapare. A tras adanc aer in piept si a ramas tacut cateva secunde, apoi a intins mana, a luat un bilet, l-a bagat repede in gura si l-a inghitit.

Surprinsi si indignati, cei de fata se intrebau: "Si acum cum vom afla verdictul?"

"Simplu, zise omul cu un zambet larg pe fata, cititi celalalt bilet...daca pe el scrie VINOVAT, inseamna ca eu sunt nevinovat..."

...si omul nostru a fost eliberat...

Ceea ce este imposibil pentru oameni...pentru Dumnezeu este posibil...H. Agudelo

Menirea unui caine - in viziunea unui copil de 6 ani

Fiind veterinar, am fost chemat sa consult un ciobanesc irlandez in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane, erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasiere a batranului catel la ei acasa.

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire: Eu stiu de ce."

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus: Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata buna ; cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?" Copilul de sase ani a continuat: Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca ca sa invete la fel de mult."

- Traieste simplu.

- Iubeste generos..

- Ai grija de ceilalti din adancul sufletului.

- Vorbeste cu bunatate.

Tine minte, daca un catel ar fi profesorul tau, ai invata de la el anumite comportamente:

- Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.

- Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;

- Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;

- Trage cate un pui de somn;

- Intinde-te inainte de a te ridica;

- Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;

- Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;

- Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;

- In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;

- In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;

- Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;

- Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;

- Fii loial;

- Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;

- Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;

- Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul;

- BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE!

Ceasul solar

Un rege invatat si dornic de a lumina mintile supusilor sai s-a intors dintr-o calatorie cu un cadran solar. Oamenii din regat , obisnuiti pana atunci sa aprecieze cu mare aproximatie perioadele zilei, au ajuns astfel sa cunoasca mai bine valoarea timpului si micile lui bucatele numite ore si secunde. Aceasta stiinta i-a facut mult mai ordonati , munca si activitatile lor au devenit mai spornice , astfel incat intreg poporul a prosperat si s-a ridicat deasupra oamenilor din regatele vecine.

Dupa ce regele a murit , supusii au vrut sa isi arate intr-un mod cat mai graitor recunostiinta si respectul fata de binefacatorul lor. Drept urmare , ei hotarat sa inalte un templu maiestos in jurul cadranului solar , ale carui turnuri inaltate catre cer urmau sa simbolizeze maretia regelui. Atunci cand templul a fost terminat si , ca o incununare a a lucrarii , s-a asezat deasupra ceasului solar o bolta minunata din aur , oamenii au descoperit, cu stupoare , ca umbra indicatoare a timpului disparuse de pe cadran. In acest fel , ei nu au mai fost in stare sa isi masoare si sa isi imparta cu precizie vremea de peste zi , lucrurile au inceput sa mearga anapoda , iar regatul a sfarsit prin a se destrama .

Ingerii printre noi

Cu picioarele goale si murdare, asezata pe pamantul reavan , fetita privea cu o oarecare curiozitate perindarea nesfarsita si indiferenta a oamenilor .

Nu facea nici o tentativa , cat de mica de a le vorbi .Nu scotea nici un cuvant niciodata.Oamenii preocupati de treburile lor treceau pe langa ea fara a-i arunca vreo privire sau a se opri in dreptul ei.

A doua zi mi-am facut din nou drum prin parc, curioasa sa vad daca fetita mai era acolo. Statea in exact acelasi loc , la fel de singuratica .O tristete nemarginita razbatea prin ochii ei albastri.Fara a mai sta pe ganduri , m-am indreptat catre ea .La urma urmei , un parc nu este cel mai indicat loc pentru un copil singur ...

In timp ce ma apropiam de fetita, am observat o umflatura ciudata , care ii ridica usor la spate rochita. M-am gandit ca poate din acest motiv oamenii o ocoleau , fara a face cel mai mic gest de a o ajuta. Atunci cand am ajuns chiar in fata ei , fetita si-a coborat privirea, evitand privirea mea staruitoare. Acum puteam vedea clar forma spatelui ei. Intre coaste se inalta o cocoasa grotesca , de mari dimensiuni. I-am zambit fetei , incercand astfel sa-i dau de inteles ca totul era in regula , ca eram acolo pentru a-i vorbi si a-i da o mana de ajutor.

M-am asezat langa ea si am incercat sa sparg gheata cu un simplu si anodin "Buna ziua".Luata prin surprindere, fetita a baguit un "Buna" usor rarait , dupa care m-a privit indelung in ochi. I-am suras din nou, iar ea mi-a raspuns cu un zambet timid. Am stat de vorba pana cand, pe nesimtite, s-a lasat intunericul iar parcul a devenit pustiu.Am intrebat-o de ce era atat de trista. Fetita s-a uitat la mine cu o expresie melancolica si mi-a zis :"Pentru ca sunt diferita " ... Am confirmat imediat , " Da , esti altfel " , si i-am zambit.

Fata i s-a innegurat parca si mai mult in timp ce imi raspundea : "Stiu asta".

"Fata mica " , i-am zis , " atat de draguta si de inocenta , imi aduci aminte de un inger ".Ea s-a uitat la mine si mi-a suras, apoi s-a ridicat usor pe picioare si mi-a spus "Intr-adevar?"."Da , micuta domnisoara , esti asemeni unui inger pazitor , trimis sa vegheze asupra trecatorilor din acest parc".

Fetita a dat afirmativ din cap si mi-a aruncat un nou zambet , dupa care si-a deschis larg aripile si , cu o sclipire sagalnica in ochi , mi s-a adresat :"Da , ai dreptate.Sunt ingerul tau pazitor. ".

Am amutit , incapabila sa fac macar cel mai mic gest, convinsa ca am vedenii.

Ea a continuat sa imi vorbeasca :" Intrucat , in cele din urma, ai reusit sa te gandesti si la altcineva in afara de tine insuti, inseamna ca treaba mea pe pamant s-a terminat".

Am sarit si eu in picioare si am exclamat , cu o voce poate prea stridenta : " Asteapta putin ! De ce nici unul dintre trecatori nu s-a oprit din drum pentru a ajuta un inger ?" Ea clopotit din glas, amuzata : " Tu ai fost singura care ma putea vedea si ai crezut in mine in adancul inimii tale".

Apoi, usor, fara cel mai mic fosnet, si-a luat zborul si s-a pierdut in ceruri.

De atunci, viata mea a devenit cu totul alta. Daca te-ai gandit vreodata ca nu te ai decat pe tine insuti , aminteste-ti ca ingerul tau pazitor este pe aproape , veghiind mereu asupra ta.

VIS DE IUBIRE PENTRU PAMNAT