In spatele fricii se ascunde adevarul.Pana cand frica nu e acceptata,nesiguranta recunoscuta,pana cand oamenii continua sa se agate de credinte-refugiu,ca sa NU vada adevarul,nici nu il vor vedea.
Curajul chiar e o virtute.
Frica de...bine
Început de Arcangelo, Joi 24 apr 2008 · 55 răspunsuri · 10.879 vizualizări
In denial. :roll:
Arcangelo a scris:Sunt oameni care se tem sa traiasca in PROSPERITATE -pentru ca,saracia e o VIRTUTE,si bogatia,e un viciu
Care sunt oamenii aia? Calugarii poate.Altfel nu-mi imaginez ca ar fi cineva pe lumea asta care ar zine NU prosperitatii in orice cantitate fie ea si minuscula.
Sunt oameni care se tem de SUCCES -pentru ca succesul i-ar putea face sa fie mandri de ei,multumiti de realizarile lor...
Lipsa de ambitie si disciplina nu teama.
Sunt oameni care se tem sa fie BUNI -le e teama ca vor fi exploatati de catre ceilalti(care abia astapta sa profite de pe urma lor...)
Traumatizati de experiente neplacute.Se poate rezolva "conditia" asta.
Sunt oameni care se tem sa fie LIBERI -cine stie ce ar putea face daca ar inceta o clipa controlul draconic pe care si-l impun?
Depinde de ce presupune termenul "liber" in cazul fiecarui individ.Eu una ma bucur daca cineva exercita un extraordinar control draconic asupra lui insusi incat sa nu inceapa sa omoare in masa sau sa faca cine stie ce bazaconii dupa placul inimii.
Sunt oameni care se tem sa IERTE
Nu vor sau nu pot ierta,nu ca se tem.
Sunt oameni care se tem sa fie PUTERNICI -le e teama ca,orice putere ar ajunge pe mana lor,i-ar corupe...le e teama ca ar abuza de ea...mai bine sa fie slabi...se complac in situatii sub posibilitatile lor,in roluri de victime...orice numai sa nu-si asume puterea
Slabi de inger,papa lapte,weaklings,personalitate de leguma...nimic mai mult.
Sunt unii care se tem sa fie INTELIGENTI!
Nu se tem.Pur si simplu nu sunt inteligenti.Natura nu ne inzestreaza pe toti la fel.:roll:
dati exemple de asemenea frici
I fear nothing.
Editat Joi 23 sep 2010 01:49
Arcangelo a scris:In spatele fricii se ascunde adevarul.Pana cand frica nu e acceptata,nesiguranta recunoscuta,pana cand oamenii continua sa se agate de credinte-refugiu,ca sa NU vada adevarul,nici nu il vor vedea.Curajul chiar e o virtute.
Curajul, da.
A iti recunoaste defectele si a le sarbatori ca si cand ar fi virtuti, nu prea.Mi s-a acrit de fraza "Cel putin cutarescu are curajul sa spuna ca e cumva... e sincer..." Acel cumva insemnand orice. Cutarescu e un om curajos si liber pentru ca isi identifica, recunoaste si sarbatoreste defectele, ca si cand ar fi ceva grozav.
Arcangelo a scris:In denial. :)
Hmm...whatever u say.Desigur ne cunoastem din pruncie,suntem prieteni la catarama incat iti poti permite sa dai verdictul cu nonsalanta.Ai absolvit cumva psihologia sau esti freelance analist aici pe forum? Mda. 
On topic: Nu suport oameni slabi,smiorcaitori,care-si plang de mila,fricosi,timizi,complexati,prosti,paranoici,samd...ma dezgusta.
Si DA...nu mi-e teama de absolut nimic,nici macar D-zeu despre care subiect mi sa facut lehamite lately.Mai libera de atat nici ca se poate. :roll:
Editat Joi 23 sep 2010 02:02
Ignor ignorantii.E singura solutie cred,ca de ajutat,nu se pot ajuta.
O singura virtute,inseamna toate virtutile la un loc.Sinceritatea de exemplu,sau curajul,sau bunavointa,ori compasiunea -oricare dintre ele,nu poate ramane singura.
Nu exista oameni curajosi si ignoranti.E imposibil.Un om curajos accepta necunoscutul,nesiguranta,pune intrebari,nu se agata de credinte,nu are prejudecati -un om curajos,nu minte.Pentru ca nu are nevoie sa se ascunda.Un om curajos,e si inteligent -doar el poate sa traiasca cu intrebarile,sa le accepte,sa le gaseasca.Doar el poate sa gaseasca raspunsurile.
Cultivand oricare dintre virtuti,le cultivam pe toate,e inevitabil.
Din pacate si defectele se insotesc unele pe altele -cei invidiosi si trufasi,sunt si teribil de ingusti si ignoranti,lasi si nesinceri...
Cine vrea sa inteleaga si sa foloseasca ce scriu eu pe forum,e binevenit.Cine nu vrea,nici nu poate.
Ma bucur ca unora le foloseste -pentru ei scriu,nu pentru ceilalti,care sunt aici doar din motive egotice.
@ arch
Relatia oamenilor cu virtutile e una tare complicata...mai toti ne dorim cu ardoare sa le avem...si mai nimeni nu le are....undeva, intr un fel, trebuie sa conciliem ceea ce ne dorim sa fim cu ceea ce reusim sa fim...ca de nu, nu e bine...asa ca virgula convingerea asta fara de dubii a unora ca sunt plini de virturi si mai dau pe dinnafara, este caracterisitica, zic eu, personelor care chiar nu au, si nu au nici de unde... modestia si dubiile si rezervele si interogatiile si ingrijorarea in schimb, tradeaza adesea o persoana in dialog real si constructiv cu valorile si virtutile, in timpul caruia nu poti constata, daca esti cat de cat sincer, decat limitele tale....
Motive egotice? Vorbeste pretinsa zeitate.
Multi nu vad ce se ascunde in spatele acestei sigurante cu care proclami una si alta, ce la o adica pot suna in mod pozitiv.
Manipularea din spatele iubirii si tolerantei universale.
De ce nu le spui mai bine ca acea iubire si toleranta nu este pentru ei ci este pentru tine.
"Frica de bine = traiti momentul, ci = poate nici nu stiti de fapt ce stil de viata e bun pentru voi.
Toleranta absoluta?
Cum ar fi tolerarera celor care "se agata de o credinta"? Sau ai standarde duble dintr-o data si toleranta e rezervata celor ca tine?
Imi "place"cum pui problema - cei care au o virtute, au enorm de multe calitati, iar cei care sunt gasiti "cu defect", o enormitate de defecte. Tu deja ti-ai proclamat apartenenta la prima categorie, aruncand pe oricine te contrazice cu ceva in a doua. O lume a perfectilor si a oamenilor de nimic. Pacat pentru tine ca numai tu traiesti in ea :roll: .
another_kind a scris:@ archRelatia oamenilor cu virtutile e una tare complicata...mai toti ne dorim cu ardoare sa le avem...si mai nimeni nu le are....undeva, intr un fel, trebuie sa conciliem ceea ce ne dorim sa fim cu ceea ce reusim sa fim...ca de nu, nu e bine...asa ca virgula convingerea asta fara de dubii a unora ca sunt plini de virturi si mai dau pe dinnafara, este caracterisitica, zic eu, personelor care chiar nu au, si nu au nici de unde... modestia si dubiile si rezervele si interogatiile si ingrijorarea in schimb, tradeaza adesea o persoana in dialog real si constructiv cu valorile si virtutile, in timpul caruia nu poti constata, daca esti cat de cat sincer, decat limitele tale....
Relatia oamenilor cu virtutile nu e decat uneori "complicata" -atunci cand sunt ipocriti mai exact.Cand aplauda virtutile -de ochii lumii,dar de fapt le urasc.Nu e nevoie sa iti doresti cu ardoare sa ai virtuti -nu e deloc "complicat" sa fi sincer,nu? -ce te opreste?
Modestia, inseamna sa nu iti recunosti valoarea si sa nu recunosti valoarea spuselor si faptelor tale -sa o negi chiar.Unde e virtutea in asta?
Modestia,inseamna sa crezi ca nu meriti binele in general.Nu meriti nici apreciere,nici respect,nici aprobare,nu meriti nimic de fapt...pana si strictul necesar,nici macar pe ala.Sa te "multumesti" cu prea putin...un fel de resemnare
Modestia,inseamna sa nu-ti recunosti valoarea dar si necesitatile.Totul e inaccesibil pentru cel modest...orice e bun,e prea bun pentru el.
Dar cel modest,nu poate sa accepte nu doar ca el nu merita nimic bun...nici ceilalti nu au voie sa fie mai breji cumva.Daca nu-si da voie sa isi pretuiasca valoarea,nu le da voie nici altora -nimeni nu poate sa straluceasca langa el,fara ca el sa fie convins ca e ceva foarte gresit in asta.
"Daca esti cat de cat sincer"? -de ce sa nu fi cu adevarat sincer? -ce te opreste?
Sinceritatea e alta virtute care le atrage pe celelalte -sinceritatea,aduce dupa ea curajul.Un om sincer,nu se ascunde -inchipuieste-ti!
Cum ar putea adevarul sa ramana ascuns,fata de cineva care nu se ascunde de adevar,si nu ascunde adevarul?!
Sinceritatea presupune curaj,aduce libertate,intelepciune,ascute inteligenta si intelegerea,dezvolta toleranta.
Un om sincer,vede foarte bine.
Persoanele care nu suporta ca altcineva "sa le dea lectii"(chiar daca nu li se adreseaza personal catusi de putin,orgoliul lor imens tot e atins)...ce zici tu de persoanele astea,a caror ura si agresivitate foarte manifesta,sau doar foarte discreta opozitie si critica ,le impiedica sa culeaga orice fel de invatatura?
Unii,de fapt,nu suporta ca cineva sa le spuna ceea ce nu vor sa vada.Devin foarte agresivi,sau doar critici si carcotasi.
Problema lor este de fapt tocmai nesinceritatea -faptul ca urasc adevarul,ca se agata de minciuni-refugiu,care sa-i protejeze de ceea ce nu vor sa vada.Si problema e si lasitatea care determina atitudinea asta.
Curajul si sinceritatea merg mana-n mana,si la fel merg mana-n mana,si minciuna si lasitatea.
Indoiala de sine,dubiile,ingrijorarea (!),neincrederea in sine -astea sunt "virtutile" caracteristice omului virtuos?
Ele..."tradeaza (lol) o persoana in dialog real si constructiv cu virtutile"?
Nu exista "dialog constructiv" intre adevar si minciuna,curaj si lasitate.
Nu exista mediere -capra si varza nu se impaca -pozitiile caldute ale celor care aplauda sinceritatea dar se agata de minciuna,care aplauda curajul,dar de fapt il urasc,pentru ca sunt plini de lasitate,sunt doar o mare ipocrizie.
Trebuie sa inveti sa alegi in viata,cand e vorba de valori.Sa fi decis,sa iei pozitie.
Si nu pozitii ambigue,ipocrite,ci efectiv sa fii pentru adevar,sa incetezi minciuna pe deplin.
Problema celor care cred ca e gresit ca cineva sa faca asta,e faptul ca ei nu sunt sinceri si curajosi.Lor le e mult mai confortabil sa spuna ca "NIMENI nu e curajos de fapt,decat poateuneori,in anumite privinte si anumite circumstane"...bla-bla!
Si ca nimeni nu e sincer -ca daca cineva chiar ar fi,atunci ar trebui sa priveasca in fata propria nesinceritete si falsitate.
Dar asta nu e adevarat! -chiar exista oameni sinceri si curajosi.Consolarea e falsa.
Vrei un alt exemplu de frica absurda,de bine? -uite aici: frica de adevar. -si ea se vede bine la cei care incearca sa-i desfiinteze pe cei care il spun.Sau sa ingroape adevarul ala,in minciuna,critica si ridiculizare,calomnie sau vorbarie fara rost...
Editat Joi 23 sep 2010 18:58
Oamenii fac bine doar daca vor, nu de frica nu fac, ci ca nu vor. E vorba de structura fiecaruia, nu toti suntem buni, ci prea putini suntem predominant buni (desi multi ne credem buni), majoritatea suntem si buni, si rai.