Arcangelo a scris:Modestia, inseamna sa nu iti recunosti valoarea si sa nu recunosti valoarea spuselor si faptelor tale -sa o negi chiar.Unde e virtutea in asta?
Modestia,inseamna sa crezi ca nu meriti binele in general.Nu meriti nici apreciere,nici respect,nici aprobare,nu meriti nimic de fapt...pana si strictul necesar,nici macar pe ala.Sa te "multumesti" cu prea putin...un fel de resemnare
Modestia,inseamna sa nu-ti recunosti valoarea dar si necesitatile.Totul e inaccesibil pentru cel modest...orice e bun,e prea bun pentru el.
Dar cel modest,nu poate sa accepte nu doar ca el nu merita nimic bun...nici ceilalti nu au voie sa fie mai breji cumva.Daca nu-si da voie sa isi pretuiasca valoarea,nu le da voie nici altora -nimeni nu poate sa straluceasca langa el,fara ca el sa fie convins ca e ceva foarte gresit in asta.
Cred ca asta este cea mai denaturata si incorecta definitie a ceea ce inseamna a fi un om modest.
Ia sa-mi incerc si eu norocul:
A fi modest nu inseamna a nu-ti sti valoarea,capacitatile,performanta,inteligenta,succesul,realizarile,avutiile,impo
rtanta,samd ci a nu fi arogant,condescending,snob pe seama lor.A nu le flutura altora prin fata ce poti tu,ce stii,tu, ce ai tu,etc...A avea confidenta de sine,pacea interioara si bunatatea sufleteasca incat sa nu fii trufas,sa te consideri superior altora datorita calitatilor tale sau statutului material,intelectual sau social.
Oamenii care "sufera" de modestie adevarata sunt oameni care sunt recunoscatori pentru binele de care au parte in viata si in acelasi timp ofera respectul cuvenit altora si nu il roade invidia daca altul e mai breaz,dorindu-i raul.Si daca tot ai mentionat orgoliul,asta este ingredientul principal care previne un om de a fi cu adevarat modest.Orgoliu umflat la maxim,nesatisfacut si wrongly channeled.
Arcangelo a scris:Frica nu exista.(Mie nu mi-e frica)...
(si Naema mi-a raspuns la fel)
Si tie iti raspund la fel atunci -negarea e stadiul celei mai profunde frici.
Permite-mi sa te corectez.Nu am sustinut ca frica nu exista ci ca eu personal nu ma tem de nimic.E cu totul altceva.
Bineinteles ca frica exista si se manifesta in diferite forme.
Ceea ce nu inteleg eu este urmatorul lucru: De ce iti este asa greu sa crezi ca exista oameni carora nu le este frica de nimic?
Nu e neaparat ca asa au fost mereu in viata,dar nu crezi ca e posibil ca unele persoane sa ajunga la un moment dat cand in urma unor experiente,trairi,epifanii,tragedii,soul searching,observatii,samd ajung sa depaseasca conditia asta numita teama sau frica?
Just wondering...:)