Naeema a scris:
Subscriu. Mai inseamna si sa traiesti constient ca ai putea gresi in orice moment, ca poate te umfli prea tare in pene - cand faci asta, viata de obicei are grija sa iti dea peste nas.
Cu alte cuvinte, un om care se straduieste sa fie realist, cu capul pe umeri, fara nici un fel de fumuri in cap.
Am cunoscut asemenea oameni si sunt cea mai naturala companie din lume, oameni langa care te simti in largul tau, pentru ca nu au nici un interes ascuns in a se fali inaintea ta cu ceea ce sunt sau cu ceea ce au.
Normal ca mi-a fost cenzurata postarea cu privire la duplicitatea lui Arcangelo cand vine vorba de orgoliu; nici nu ma asteptam la altceva, intrucat este la moda ca un om sa fie victimizat desi se crede deasupra tuturor.
Este foarte amuzant, repet, sa masori ego-ul altuia cand te crezi Dumnezeu si crezi ca modestia este o trasatura negativa.
Mandria despre care vorbeste Arcangelo e una cat se poate de reprobabila pentru ca implica desconsiderarea completa a ideilor celorlalti. Eu sunt cel mai bun, eu am dreptate, eu nu trebuie sa imi cer scuze niciodata, eu nu trebuie sa imi reconsider niciodata pozitia fata de un lucru etc.
Asemenea oameni sunt practic insuportabili, si atitudinea asta se vede foarte des la cei inculti si bogati, al caror scop in viata pare sa fie de a le arata altora "valoarea mea, valoarea mea".
Cei care traiesc pentru a se lauda sunt de fapt foarte nesiguri pe sine, au o atitudine de fronda, se genul celei adoptate la 13 ani, cand faci lucruri care stii ca vor fi criticate numai de dragul de a le spune celorlalti insistent ca nu iti pasa ce cred ei, chiar daca lor nici nu le pasa. Aceasta atitudine este vazuta de unii ca fiind curaj, desi nu te priveste decat pe tine si poate toata bravada trece neobservata, desi te straduiesti sa fii bagat in seama cat mai mult, mai des si intr-un mod cat mai negativ, sa ai impotriva cui te revolta. La fel este si cu dorinta de a iesi in evidenta prin orice, sa vada lumea cat esti de curajos. :)
