Frica de...bine

Cred ca cel mai des am fost laudat/admirat de ceilalti pentru curaj.

Curajul nu inseamna ca nu-ti e frica.Inseamna ca privesti frica in fata,o recunosti,nu e vorba nici macar de a o confrunta,a o infrunta.E mai mult decat asta!

Nu o infrunti,ci o vezi si o accepti ca atare.Nu esti pe o pozitie de adversitate fata de partea din tineinspaimantata! O:)

Frica pe care o accepti,o depasesti -esti tot tu.Nu fugi de tine,nu te pui pe o pozitie de adversitate fata de tine,de aparare fata de tine chiar.Frica o traiesti.Ii permiti sa existe,in primul rand.Esti cu ea,constient de ea,esti ea.Aceasta latura inspaimantata din tine,nu e "dusmanul".Nu e diavolul!

Ati simtit vreodata o spaima fara nume? -ceva care va ridica parul in cap? ;)

Alegerea mea,a fost sa nu ma opun,sa nu fug,ci sa accept.Sa imi asum,sa recunosc: eu sunt acesta.

E singura modalitate pe care o cunosc pentru a depasi frica,a o integra,a o asculta,a fi responsabil de ea,a fi prieten cu cel care e inspaimantat in tine insuti.Si e doar un copil...nu fi crud,accepta-l.

Frica pe care trebuie sa o recunoasteti mai intai,e frica de frica.Panica in fata fricii,un fel de frica care genereaza frica.

Unii fug mult de asta,cred ca ati auzit cu totii de atacurile de panica -despre asta e vorba.Parerea mea.

Vreti sa depasiti frica? -nu va mai cantonati in frica atunci.Acel lucru caruia ii opuneti rezistanta,e cel care va rezista.

Vreti sa cuceriti frica? -sa cuceresti ceva,inseamna sa ajungi sa-l detii,sa-ti apartina,nu-i asa? -cum oare ati putea sa cuceriti ceva de care fugiti? -asta e cu neputinta! ;)

Mare parte din efortul unui psiho-terapeut,e dedicata constientizarii traumelor.Si asta tocmai din pricina fricii...

Suferinta initiala,ramane ascunsa,inaccesibila,impinsa undeva la periferie,in inconstient...oriunde,numai nu privita in fata,constientizata,asumata,acceptata...

Vreti sa va vindecati de toate traumele trecutului? -incepeti prin asumarea fricii.

Asta e scurtatura.Si e si singurul mod in care va puteti vindeca singuri,nu apeland la serviciile costisitoare poate si nu neaparat competente ale terapeutului.

Nu vreau sa spun ca e ceva gresit in a apela la ajutorul sau -nu e.Ci doar ca pentru foarte,foarte multi oameni,ajutorul asta e inaccesibil.

Sunt mai multe stadii,ale manifestarii(si depasirii,daca e cazul) traumei.Primul dintre ele,fiind negarea.

Acesta e stadiul celei mai intense frici,in care trauma nici macar nu e constientizata ca atare...

Sunt oameni care au fost violati de exemplu,si care pretind ca ei nici macar nu au fost afectati de asta!

Sunt multe forme de negare,asta e doar un exemplu.Ideea insa este ca vindecarea psihica consta in constientizare.

Traumele sunt aduse la lumina,sunt privite in fata,asumate finalmente.In asta consta terapia.Abia dupa ce trauma a fost depasita,incep sa apara solutiile pentru ca viata sa fie reluata din punctul in care a ramas blocata.

Acceptati-va frica,si veti putea sa va acceptati sinele asa cum e,sa va acceptati pe voi insiva pe deplin.Sa depasiti orice blocaj al trecutului.

Cand depasesti frica de frica,si iti asumi constient spaima,constati ca poti sa depasesti orice frica la fel,acceptand-o.Integrand-o.Fiind responsabil.

Sa fi curajos,inseamna sa fi liber.Libertatea inseamna curaj.

Americanii spun ca odata cu o mare putere vine si o mare responsabilitate -auziti asta destul de des in filme,sunt sigur.

Dar de fapt,e cumva invers -cu o mare responsabilitate,vine o mare putere.

Puterea trebuie sa ti-o asumi,decizia trebuie sa ti-o asumi.Independenta este de fapt maturitatea,si daca nu esti responsabil pentru tot,nu esti suficient de matur.

Esti atat de matur/puternic,pe cat esti si responsabil,pe cat iti asumi puterea ta.

Innainte vreme, cand imi era bine, eram si fericita pe de o parte, dar si impietrita de frica de anu pierde ceea ce am, ceea ce ma face fericita... eu nici in ziua de astazi nu spun 'te iubesc" cam dintr o supersitite idioata...ideea e ca...acum, de la o vreme, nu mai neg ca imi e frica, ci, exact cum spui tu, accept ca in mine e o fetita foarte sperioasa si incerc sa am grija de ea, sa o fac sa ii fie mai bine... nici nu ma mai exaspereaza si enerveaza faptul ca imi este frica, am ajuns sa cad la pace cu asta...

Arcangelo a scris:

Acceptati-va frica,si veti putea sa va acceptati sinele asa cum e,sa va acceptati pe voi insiva pe deplin.Sa depasiti orice blocaj al trecutului.

Cand depasesti frica de frica,si iti asumi constient spaima,constati ca poti sa depasesti orice frica la fel,acceptand-o.Integrand-o.Fiind responsabil.

Daca te invarti prea mult in jurul unei haznale descoperite, la un moment dat vei cadea in ea.

Asa si cu frica asta, ea trebuie eliminata, ca orice element negativ si aducator de ganduri negre, nu trebuie insistat asupra ei.

Parere personala, fireste.

Faza cu "trebuie sa iti descoperi si analizezi traumele, ca sigur exista, sa te intorci intr-un trecut lipsit de relevanta, si sa readuci la suprafata suferinte din trecut", mi se pare creata in mare pentru a umple buzunarele psihologilor. Mai auzeam faze de genul "nu conteaza daca tu crezi ca iti e bine si ca esti sanatos la cap, trebuie sa ai ceva "stafii in dulap", lucruri nerezolvate pe care trebuie sa le scoti la iveala". Trebuie si iar trebuie.

Dar de ce sa trebuiasca? De ce sa insist asupra unor lucruri negative, ca sa imi mai stric o zi sau doua cu ganduri negre, ranchiuna, reprosuri etc?

Cat despre orice frica din prezent, nu cred ca se rezolva prin auto-cocolosire si gasirea acelui "copil plangaret si sfios" caruia neaparat e nevoie sa ii permitem sa vietuiasca inauntrul nostru. Vaicareala nu duce la nimic bun, cel mult te tine intr-o stare in care iti plangi de mila. Sa legitimezi aceasta stare ca fiind ceva benefic mi se pare absurd.

Nimeni nu e mandru de fobiile, de fricile lui.

Inteleg de unde vine abordarea ta, in sensul ca sugerezi ca trebuie sa ne acceptam laturile slabe, inclusiv frica, sa le imbratisam, inloc sa incercam a le corecta. Nu e de mirare ca gandesti asa; pana la urma totul se reduce la un singur aspect.

=))

vai de mine, si cum se corecteaza frica?

Arcangelo a scris:

Cred ca cel mai des am fost laudat/admirat de ceilalti pentru curaj.

Trebuia sa spun si invidiat,pesemne.Ca unii sufera,da' rau de "capra vecinului".

another_kind a scris:

=))

vai de mine, si cum se corecteaza frica?

Vai de tine? De ce?

O depasesti pur si simplu. Nu cred ca e nevoie sa iti plangi de mila in acest proces.

Curajul si plansul de mila sunt lucruri incompatibile.

"Am curajul sa spun ca sunt un las sau un fricos!" nu este egal cu "Sunt un om curajos".

Arcangelo a scris:

Trebuia sa spun si invidiat,pesemne.Ca unii sufera,da' rau de "capra vecinului".

Iar unii sufera de grandomanie, de se considera invidiati (probabil nu se gandesc ca sunt pur si simplu enervanti prin grandomania lor, transformandu-si orice slabiciune intr-o virtute universala, si de asta primesc anumite comentarii).

De frica nu ai scapare, trebui sa inveti sa o gestionezi.... ce, tu ai intalnit pe cineva fearless pana acuma?

Nu, fireste.

Dar nici nu simpatizez oamenii care fac parada cu frica lor, o "imbratiseaza" samd.

Sa aduci slabiciunea la nivel de virtute, asta mi se pare aberant.

Frica o depasesti cum poti, fiecare in felul lui.

Unii au fobii ilogice care le controleaza viata; ei ce ar trebui sa faca, sa "se accepte" sau sa lupte sa depaseasca respectivele conditii, sa se ridice deasupra lor? Este ceva de dorit sa spui "Imi accept fobia sociala/ agorafobia, este o parte din mine"...?

Finnian a scris:

Nu, fireste.

Dar nici nu simpatizez oamenii care fac parada cu frica lor, o "imbratiseaza" samd.

Sa aduci slabiciunea la nivel de virtute, asta mi se pare aberant.

Frica o depasesti cum poti, fiecare in felul lui.

Unii au fobii ilogice care le controleaza viata; ei ce ar trebui sa faca, sa "se accepte" sau sa lupte sa depaseasca respectivele conditii, sa se ridice deasupra lor? Este ceva de dorit sa spui "Imi accept fobia sociala/ agorafobia, este o parte din mine"...?

Te-ai gandit ca poate atunci cand ai o frica de ceva si incepi sa vorbesti despre ea,sa o 'etalezi',cu timpul o vei invinge?Frica de ceva anume e un fel de ..problema.Vorbind despre problema, confruntand-o,analizand-o,e posibil sa o depasesti.

Corect, atata timp cat nu o dam in vaicareala si in imbratisarea fricii ca pe un lucru pozitiv .