Despre, cu si pentru atei.

libertatea nu are nimic de a face cu absenta regulilor, libertatea insasi e o regula.

menssana1984 a scris:

si eu care as fi putut sa jur sa ai inteles ca, intunericul sau frigul, nu exista, desi pt unii oameni sunt foarte reale.

a..da...am inteles...nu ai putut sa treci de pronume...esti tanara, inca mai ai timp.

trebuia sa ma exprim atat de clar ca sa intelegi ca am inteles ?

tu ai 20 de ani, esti cu 2 ani mai mare, tii se pare ca esti cu mult mai matur decat mine?

batranule..

menssana1984 a scris:

libertatea nu are nimic de a face cu absenta regulilor, libertatea insasi e o regula.

Tu vorbesti de libertatea pe care ti-au dat-o altii. Aceea nu e libertate.

menssana1984 a scris:

libertatea nu are nimic de a face cu absenta regulilor, libertatea insasi e o regula.

da, dar unii poate sunt liberi de Dumnezeu. na beleaua..

Nictalop a scris:

Tu vorbesti de libertatea pe care ti-au dat-o altii. Aceea nu e libertate.

cineva spunea odata ca nu exista nici un adevar, dar de fapt, el zicea ca singurul adevar care exista, e ca nu exista nici un adevar, asa si tu aici.

ps

nu mai strica topicul fetei, la filozofie, te asteapta un topic special, pe tema asta.

In opinia mea Dumnezeu exista! Prin aceasta notiune intelegand existenta unei divinitati, cu puteri supranaturale, pe a carui baza sunt puse si-n ziua de azi explicatiile fenomenelor paranormale, sau fara dovezi stiintifice clare. Pe de alta parte cred totusi ca religiile au fost concepute avand ca scop principal tinerea maselor de oameni sub control. Cum spunea si Goddess- "legile nescrise" de care s-a tinut cont de atata vreme. De asemeni consider ca Dumnezeu a fost considerat si inca este o "speranta a salvarii" pentru cei aflati in dificultati. Un ajutor "nevazut", sau forta sugestiei. "Dumnezeu e acolo si te ajuta!" - multi crezand in asta au reusit sa depaseasca momente grele s.a.m.d si de asemeni multi au pierdut sensul vietii incercand sa afle unde se afla El sau, cum arata...Sau "de ce asa si nu altfel?"

Tin sa precisez ca eu cred in Dumnezeu, intr-o entitate divina ce este alaturi de mine, de tine, de noi toti ajutand la indeplinirea viselor si sperantelor noastre...insa excluzand toate acele "ritualuri" ce sunt prezente mai mult sau mai putin in fiecare religie, cum ar fi "sfintele taine" sau multe altele mai ales pentru "iertarea pacatelor"...pacat?

Bineinteles ca povestea cu Einstein e pur imaginara. E usor ridicol sa-l plasezi pe Einstein intr-o poveste fictiva cand asa zisul argument ar fi mult mai bine servit prin citate autentice din scrierile lui.

Nictalop a scris:

Binele nu poate fi comparat cu lumina si caldura. El este o notiune sociala, foarte variabila si arbitrara. Cea mai scurta definitie a unui om bun pe care as putea-o da e un om care respecta niste reguli. Deci dupa notiunea curenta un om bun e un om supus. In toate filmele, literatura mainstream etc. binele urmeaza niste tipare. Raul nici unul. Ideea care ni se implementeaza in subconstient e ca absenta regulilor, deci libertatea, este ceva rau. Dumnezeu e ideea suprema a acestui bine, e ultima figura autoritara pentru a ne face pe noi cei multi sa ne supunem celor putini. Sa credem ca saracia este o virtute, ca neprihanirea este o calitate, ca modestia si lipsa de incredere in sine e calea cea mai sigura catre mantuire.

Din cauza asta nu am cum sa cred in vreun dumnezeu.

In mod pur logic binele poate fi comparat cu lumina si caldura. Doar ca in aceeasi masura in care poate fi comparat si cu intunericul si frigul. Pentru ca toate acestea sunt accesate prin organe de simt, iar interpretarea lor cantitativa si calitativa este afectata de de alti factori fiziologici si psihici. Iti va fi greu sa vezi "binele" intr-un om intr-un moment in care esti foarte suparat dintr-o alta cauza. La fel, gradul de oboseala va afecta sensibilitatea ta la caldura si lumina, de exemplu.

Aici e adevarata sursa a relativitatii conceptului de bine, nu asocierea lui cu respectarea unor reguli (pentru ca acela e doar un tipar, din nou influentat de judecata ta personala): dependenta lui de interfata fiziologica si analitica a fiecarui individ. Restul e doar o chestiune de magnitudine a subiectivismului, raportata la diversi factori, subiectivism care e insa mereu prezent. In tot si in toate.

Capitano a scris:

In opinia mea Dumnezeu exista! Prin aceasta notiune intelegand existenta unei divinitati, cu puteri supranaturale, pe a carui baza sunt puse si-n ziua de azi explicatiile fenomenelor paranormale, sau fara dovezi stiintifice clare. Pe de alta parte cred totusi ca religiile au fost concepute avand ca scop principal tinerea maselor de oameni sub control. Cum spunea si Goddess- "legile nescrise" de care s-a tinut cont de atata vreme. De asemeni consider ca Dumnezeu a fost considerat si inca este o "speranta a salvarii" pentru cei aflati in dificultati. Un ajutor "nevazut", sau forta sugestiei. "Dumnezeu e acolo si te ajuta!" - multi crezand in asta au reusit sa depaseasca momente grele s.a.m.d si de asemeni multi au pierdut sensul vietii incercand sa afle unde se afla El sau, cum arata...Sau "de ce asa si nu altfel?"

Tin sa precisez ca eu cred in Dumnezeu, intr-o entitate divina ce este alaturi de mine, de tine, de noi toti ajutand la indeplinirea viselor si sperantelor noastre...insa excluzand toate acele "ritualuri" ce sunt prezente mai mult sau mai putin in fiecare religie, cum ar fi "sfintele taine" sau multe altele mai ales pentru "iertarea pacatelor"...pacat?

Ok...atunci opreste-te pentru 2 minute si imagineaza-ti ce visuri si sperante are un copil african, din Somalia sau Darfur spre exemplu, un copil tibetan, un nefericit din favelele braziliene...(cred ca ai prins ideea). D-zeu de ce nu e langa ei sa le implineasca visul de a mai trai o zi fara teroare, fara insulte, fara a-si face griji de ce vor manca maine, de unde isi vor procura medicamente, haine, de a merge la scoala.

Ce simplu e sa te gandesti asa frumos si poetic despre D-zeu din confortul si siguranta propriei case, cu burta plina, cu bani pe card, cu farmacia la colt...

Apropo, stii ca pana si Maica Tereza s-a indoit de existenta lui D-zeu in ultimii ani ai existentei...asta doar asa, ca sa iti dau un pic de gandit.

fitzroy a scris:

In mod pur logic binele poate fi comparat cu lumina si caldura. Doar ca in aceeasi masura in care poate fi comparat si cu intunericul si frigul. Pentru ca toate acestea sunt accesate prin organe de simt, iar interpretarea lor cantitativa si calitativa este afectata de de alti factori fiziologici si psihici. Iti va fi greu sa vezi "binele" intr-un om intr-un moment in care esti foarte suparat dintr-o alta cauza. La fel, gradul de oboseala va afecta sensibilitatea ta la caldura si lumina, de exemplu.

Aici e adevarata sursa a relativitatii conceptului de bine, nu asocierea lui cu respectarea unor reguli (pentru ca acela e doar un tipar, din nou influentat de judecata ta personala): dependenta lui de interfata fiziologica si analitica a fiecarui individ. Restul e doar o chestiune de magnitudine a subiectivismului, raportata la diversi factori, subiectivism care e insa mereu prezent. In tot si in toate.

Lumina si caldura sunt proprietati si fenomene fizice. Binele e un fenomen filosofic. De cand a fost stabilita viteza luminii, ea a ramas constanta, independent de schimbarile culturale, sociale sau politice. Apa are punctul de inghet la 0 grade si de fierbere la 100 irelevant de faptul ca cel care o ingheata sau o fierbe e musulman, crestin sau aborigen. Moralitatea s-a schimbat mult si se va schimba in continuare. Nu poti face o comparatie intre doua lucruri care au proprietati fizice certe si unul care la cateva sute de ani se intoarce cu susul in jos.

ellen a scris:

Ok...atunci opreste-te pentru 2 minute si imagineaza-ti ce visuri si sperante are un copil african, din Somalia sau Darfur spre exemplu, un copil tibetan, un nefericit din favelele braziliene...(cred ca ai prins ideea). D-zeu de ce nu e langa ei sa le implineasca visul de a mai trai o zi fara teroare, fara insulte, fara a-si face griji de ce vor manca maine, de unde isi vor procura medicamente, haine, de a merge la scoala.

Ce simplu e sa te gandesti asa frumos si poetic despre D-zeu din confortul si siguranta propriei case, cu burta plina, cu bani pe card, cu farmacia la colt...

Apropo, stii ca pana si Maica Tereza s-a indoit de existenta lui D-zeu in ultimii ani ai existentei...asta doar asa, ca sa iti dau un pic de gandit.

Eu sunt pe ideea "Dumnezeu - forta a autosugestiei / speranta a salvarii" in niciun caz "iti pune in traista" . Tine si de ambitia, vointa fiecaruia. Sunt multi oameni din lumea a 3-a ce reusesc sa "se ridice" si sa traiasca altfel decat semenii lor. Se "lipesc" pe langa exploratori sau "diversi" straini cu interese de cercetare, astfel acesti defavorizati obtinand un "loc de munca" (ei cunoscand mai bine decat strainii locurile etc)...Comertul, cu diferite lucruri artizanale, ce le aduc spre vanzare tot strainilor. Si am vazut si multi copii, ce au reusit sa mearga la o scoala , facuta tot de cei din comunitate, cu fonduri alocate din partea binevoitorilor. Se mai zice ca "rugaciunea colectiva e mult mai puternica decat cea individuala" - tradus: o comunitate de oameni unita ce-si doreste progres obtine mai usor acel progres, decat un om ce-si doreste pace, traind printre zeci de razboinici, semeni de-ai sai...