Binele nu poate fi comparat cu lumina si caldura. El este o notiune sociala, foarte variabila si arbitrara. Cea mai scurta definitie a unui om bun pe care as putea-o da e un om care respecta niste reguli. Deci dupa notiunea curenta un om bun e un om supus. In toate filmele, literatura mainstream etc. binele urmeaza niste tipare. Raul nici unul. Ideea care ni se implementeaza in subconstient e ca absenta regulilor, deci libertatea, este ceva rau. Dumnezeu e ideea suprema a acestui bine, e ultima figura autoritara pentru a ne face pe noi cei multi sa ne supunem celor putini. Sa credem ca saracia este o virtute, ca neprihanirea este o calitate, ca modestia si lipsa de incredere in sine e calea cea mai sigura catre mantuire.
Din cauza asta nu am cum sa cred in vreun dumnezeu.