Mda, mersi, si in cuvinte mai pe intelesul tuturor, ca intr-o discutie normala si instructiva, poti traduce ce a zis Arthur asta?
Evolutia spiritului
Început de DAVIDDRAGOS, Dum 7 oct 2007 · 193 răspunsuri · 27.109 vizualizări
lupini a scris:Un răspuns la această întrebare îl găseşti în opera lui Arthur Scopenhauer, "Lumea ca voinţă şi reprezentare", în care el spune că trăirea virtuoasă are loc doar dacă între dorinţă şi milă, se interpune arta. Şi când spune artă, nu are în vedere doar arta vizuală, ci toată arta în ansamblul ei.
Si daca imi permiti Lupini te rog,as putea adauga un citat din biblie:¨¨ferice de cei saraci cu duhul¨¨peentru ca cred ca intr-o oarecate masura tu(nu ma refer la tine Lupini ci la celalat interlocutor) ai dreptate ca uneori cei materialisti duc o viata mult mai implinita(material vorbind) decit cei spirituali.Dar crede-ma ca cel putin eu unul o prefer pe cea spirituala in detrimentul ignorantei si a vieti materiale pentru ca prefer sa ma simt implinit spiritual decit material.Prefr sa traiesc cu multumirea sufletesca si cu privirea aceea plina de recunostinta a unor persoane necunoscute la care le oferi ajutor decit sa traiesc in lux si macinat de gindul unei mai mari imbogatiri. 
Editat Sâm 4 mai 2013 15:09
Athmy a scris:Mda, mersi, si in cuvinte mai pe intelesul tuturor, ca intr-o discutie normala si instructiva, poti traduce ce a zis Arthur asta?
Oricât de simple ar fi cuvintele, tot la idei filosofice se ajunge.
Ideea lui Schopenhauer este că omul poate învinge "voinţa", "dorinţa", "instinctul", prin contemplarea artei, ceea ce transformă omul. Prin această contemplare, se ajunge la fiinţarea "milei", care, spune Schopenhauer, stă la baza moralităţii.
lupini a scris:Oricât de simple ar fi cuvintele, tot la idei filosofice se ajunge.
Ideea lui Schopenhauer este că omul poate învinge "voinţa", "dorinţa", "instinctul", prin contemplarea artei, ceea ce transformă omul. Prin această contemplare, se ajunge la fiinţarea "milei", care, spune Schopenhauer, stă la baza moralităţii.
Dupa umila mea parere mila este o slabiciune pentru ca in general de mila au parte numai cei slabi cei compatimiti dar de fapt acestia sint niste invinsi ai vieti ai acestui joc necrutator jucat dupa legea junglei cel mai puternic si/sau inteligent invinge. Iar moralitatea cred ca isi are originea in ideea de corect pentru ca implicit cea ce este corect este si moral sau viceversa.
Editat Sâm 4 mai 2013 15:18
DAVIDDRAGOS a scris:Dupa umila mea parere mila este o slabiciune
Eu văd mila ca pe un atribut al omului puternic. De asta spunea Schopenhauer, că anihilarea instinctului, a voinţei de putere, se face prin contemplarea artei, şi asta duce la milă. Adică, doar omul puternic îşi poate înfrâna instinctele, care duc la răzbunări sau la dorinţa de înavuţire prin orice mijloace.
lupini a scris:Eu văd mila ca pe un atribut al omului puternic. De asta spunea Schopenhauer, că anihilarea instinctului, a voinţei de putere, se face prin artă, şi asta duce la milă. Adică, doar omul puternic
DAVIDDRAGOS a scris:natura are o experienta mult mai vasta ca umanitatea .
Curiozitatea omului, face ca acesta să tindă asimptotic spre experienţa naturii.
lupini a scris:Curiozitatea omului, face ca acesta să tindă asimptotic spre experienţa naturii.
Da pentru ca cea ce deja a fost dovedit nu poate fi altfel. Iar natura a experimentat cu mult timp ininte ca noi sa aparem aici deci poate ca ar fi mult mai bine sa ne inspiram din natura ca si cum am prelua unele teorii in loc sa incercam sa le redovedim noi pentru ca nu este decit o pierdere de timp iar rezultatul este indubitabil nu poate fi altul.
DAVIDDRAGOS a scris:Iar natura a experimentat cu mult timp ininte ca noi sa aparem aici deci poate ca ar fi mult mai bine sa ne inspiram din natura
Omul de la
DAVIDDRAGOS a scris:Timpul meu este foarte limitat si subliniez foarte din aceasta cauza nu doresc sa ma lansez in discutii care au ca scop final pierderea timpului sau satisfacerea curiozitatii unora ,precizez ca nu spun ca aici ar fi acest caz pentru ca vad ca tu incerci sa porti o discutie constructiva.
Oh, si timpu' meu, saracu', e la fel. Ma trezesc la 5,33 trecute fix si ajung acasa dupa 17,33. De obicei seara intru pe net, insa cel mai mult bat in tastatura in weekend. Acum e o situatie fericita, pentru ca sunt intr-un mic concediu pana miercuri care va sa vina...
Daca e vorba de discutii din care fiecare am avea cate ceva de invatat, atunci nu numai ca nu-i pierdere de timp, ci chiar un beneficiu, atat pentru noi doi cat si pentru orice ar da p'aci.
DAVIDDRAGOS a scris:Acum la subiect;
Spiritualitatea se refera la spirit in genere ,putem spune mai tehnic la partea metafizica a existentei umane .Sirul de progrese pe care le-ai enumerat tu se refera la latura pur fizica a umanului iar toate acestea au ca scop final facilitarea unei vieti mai usoare ,a sporiri confortului si nivelului de trai.crezi tu ca spre exemplu televiziunea care de cele mai multe ori este atit da captivanta incit oameni uita sa mai socializeze si stau cu orele cu ochii mari cascati la tv. este un lucru bun? eu cred si am observat ca odata cu evolutia tehnica si industriala omul a a uitat sa traiasca in armonie cu natura cu viata care il inconjoara si in urma experientei vieti mele pot spune ca la final tot acest avint tehnologic nu a facut decit sa ne indeparteze de noi oamenii.Toata acesata cursa spre mult mai mult mereu nu ne mai lasa timp sa traim efectiv sintem mult prea captivati de descoperiri, de viata de consum pe care o ducem de nevoia de a cumpara tot ce apare nou,si pot continua asa ore intregi dar nu are rost.
De acord ca spiritualitatea se refera la spirit si la partea meatafizica a existentei umane, asa cum spui tu. Si de aceea nu uita ca am si specificat intr-una din interventiile mele anterioare pe acest thread ca e bine sa specificam faptul ca, discutand aceste aspecte, ne situam in domeniul metafizicii, pentru ca altfel s-ar putea sa ne admonesteze cineva spunandu-ne: "dom'le, duceti--va pe aria de religie si discutati chestiile astea!".
Sirul de progrese pe care le-am enumerat nu le poti atribui fortat unei laturi "pur fizice" a umanului. Metafizic vorbind, omul este un complex minte/corp/spirit, spiritul fiind principiul sau esenta acestui complex unitar. Si nu putem separa o componenta a acestuia decat, cel mult, in scop explicativ, asa cum o facea si Platon cand incerca sa explice constitutia fiintei umane folosind la vremea lui termenul mere, adica "parti".
Mai departe, cand vorbim de o evolutie tehnologica, asta implica o evolutie pe ansamblu, adica o corelare si o sistematizare a multor discipline adiacente (filosofia, toate stiintele particulare etc.), care a avut ca rezultat o "crestere" a cunoasterii si a intelegerii lumii inconjuratoare. Fara indoiala ca mai avem pasi importanti de facut in domeniul 'cunoasterii de sine" si in domeniul rezolvarii problemelor cu care astazi se confrunta omenirea, insa asta e o alta linie de discutie. Important e ca, ea, cunoasterea si intelegerea lumii inconjuratoare constituie fara indoiala o caracteristica spirituala si daca vorbim de o "crestere" si evolutie a acestora, atunci putem sa vorbim si de o evolutie a spiritului.