Poezii/versuri preferate

Gaudeamus

Zadarnic flaute c

Ma culcasem langa glasul tau.

Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau

timplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat

noptile.

Sau poate copilaria ta care a murit

undeva, sub cuvinte.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.

Erau tare indaratnici

si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.

Ori poate de drag

si de blindete.

Nu-mi mai amintesc de ce plangeai. Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam.

CANTEC DE DOR - NICHITA STANESCU

Ca maine

Cu steaua care s-a desprins,

Ce piere-acum in haos -

O inima poate s-a stins

Spre vesnicul repaos.

Ca maini si-a noastra va cadea

In stricta vesnicie -

Cine-o cata mahnit spre ea ?

Vai, nimeni... cine stie !

G.Bacovia

O, pleacă! Nu vreau ochii acum să ţi-i privesc.

Mai depărtaţi ca norul ce, dulce,-n zări pluteşte;

Nici chipu-n care raze de aur se topesc,

Nici m

De te lucram sarguincios cu dalta,

De te faceam din carnea mea, iubito,

Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,

Pe care la caldura am trezit-o

Lasand ambitiile de o parte

Ne aruncam in marea nemiloasa

Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,

Ne facem din sudoare, sfanta casa

Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga

Si ochii tai ma cauta intruna

Si eu inalt nefericita ruga

Purtand pe tample soarele si luna

Si te iubesc cu mila si cu groaza,

Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,

Ca un nebun de alb ce captureaza

Regina neagra pentru vesnicie

Nebun de alb de Adrian Paunescu

Femeia este singurul lucru care conteaza

si afirm asta stiind ca destui

vor stramba din nas...

pielea ei stie toate limbile fericirii universale,

lipit de ea, ca de tarana,

inteleg constelatiile, raiul si iadul,

bucuria si nefericirea;

mersul pe jos prin mine insumi

imi face din ce in ce mai bine

pentru a nu mai vorbi

de arhitectura sinelui sau

care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-

San Piedro, Domul din Milano...

Femeia este singurul lucru care conteaza

cu trupul ei in brate

poti traversa un ocean

chiar daca nu stii sa inoti

decat in apele ochilor ei

Fara Femeie

limuzina noastra este o caruta hodorogita

contul la banca scade chiar daca este in crestere

prietenii sunt

plini de pojarul tradarii,

in vinul scump misca mormolocii

o ai

iti canta privighetoarea in cosul pieptului

te imbraci in haine de puscarie fericit

cum ai pleca la nunta,

faci monetarul stelelor pe cer

ca un nabab universal

chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:

te calca trenul

si o soapta daca ti-a ramas intreaga

parcurgi literele numelui ei

gata sa urzesti planuri de viitor

cand de aproape te pandeste o morga de lux

Femeia, domnilor, este singurul lucru

care nu poate fi inlocui decat de sinele sau

pielea ei stie toate graiurile

fericiri universale,

cecul iluziilor

este valuta ei

prin care noi invingem crizele mondiale

iata de ce cred ca

stiinta ei

de-a ne face fericiti sau nefericiti

ii da dreptul la titlul de

doctor honoris cauza

al complicatei noastre algebre sufletesti

Femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-

Femeia cu pielea ei

care ne invata alfabetul orbilor,

cu mereu intoarsele cesti ale sanilor

in care noi nu ghicim niciodata, nimic,

Femeia

cu toata argintaria surasului sau

cu goliciunea ei care umple universul

este singurul lucru care conteaza

domnilor.

Singurul lucru care conteaza,

Lucian Avramescu

Pastel

- Adio, pică frunza

Şi-i galbenă ca tine, -

Răm

De-as fi-n a tineretii floare,

Cand toate zilele sunt bune,

Pe cand din inima cu soare

In veci lumina nu apune,

Multe-as avea in taina-a-ti spune

Ca sa devii tu ganditoare.

De-as fi ce-am fost pe lume-odata,

Privind in fata viitorul,

Cand ma-ndrageam de orice fata

Ce-mi parea sora cu amorul,

As destepta in tine dorul

Cu-a mea cantare infocata.

Dar nu-s in floarea tineretii,

Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice!

Mergi dar, copila,-n calea vietii

Intimpinand zimbiri amice.

Eu te-oi privi oftand, ferice,

Rapit de farmecul frumusetii.

Si insa de-ai vrea sa ai parte...

Dar ce zic? Timpul ne desparte.

Tu esti sosind, eu in plecare,

A zorilor vie lucire

Nu poate, ah! avea-ntilnire

Cu-apusul palid ce dispare!

Romanta de toamna - Vasile Alecsandri

Paul Verlaine - Colocviu sentimental

Iubesti - c