Din noaptea...
Din noaptea vecinicei uitări
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
azi, revin la Poetul sufletului meu:
Tu plutesti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iti sprijini tampla
de inima mea ca de o piatra rosie,
si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am ispravit de mult
sa ti le spun.
Gura mea e-n tacerea cea mai desavarsita,
inclinata ca matasea unui steag
intr-o zi fara vant.
O,nu pleca nicaieri!
Imi voi rupe inima cu un singur gest
al mainii,
ca sa rasara durerea care stie
numele durerii,
ca sa rasara dragostea mea de barbat
care stie numele tau ciudat, de femeie.
Poem - Nichita Stanescu
desi poetul meu preferat e Bacovia, asta e poezia care mi-a placut cel mai mult pana acum:
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Către ţărmul dimpotrivă se
Sparkenbroke a scris:"E vad!...E-adevarat?...
Tu esti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai traiesti?...
Pendula care te-ai oprit din mers,
Incerci acum sa mergi in sens invers?...
Hai!...Spune-mi...
Spune-mi tot ce stii...
Sa-mi spui chiar si minciuni,
Sa-mi spui
Ce n-ai spus nimanui-
...
De ce zambesti?
E-adevarat?...
Te-ai razgandit?...
Ne-am impacat?...
...
Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Raspunde-mi "Da"...
Raspunde-mi "NU"-
Totuna mi-e!...
...
De ce te temi?...
de ce-ti ascunzi
In palme ochii tai rotunzi?...
...
Raspunde-mi!...
Vreau sa stiu si eu,
De ce-ai venit?...
...
Ce zici?
Asa e c-am ghicit
De ce-ai venit?....
de ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?...
Ce nou secret imi mai ascunzi?...
...."
Ion Minulescu, in vol. Nu sunt ce par a fi...., 1936
astazi, aceasta e poezia mea. multumesc, Spark'!
Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.
S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul
Crystal_C a scris:De unde vii?... - Mihai CodreanuDe unde vii sa-mi tulburi pacea, spune...
Si somnul noptilor de ce mi-la furi?
Tu ai in ochi adancuri de paduri;
Iar in priviri, tristete de lagune.
Crezand-o floare, miere vin sa-adune
Albinele, din sucul dulcii guri;
Iar parul tau ca graul poti sa juri
Ca e-mpletit din raza blondei lune.
Vreun demon esti in calea mea trimis,
Ca-n haina ta de ideal si vis
Sa-mi fii osanda-n Valea cea de plangeri?
Sau poate ca din Cer vei fi venit,
Dar ti-ai uitat aripile-ntre ingeri
Si-acuma versul meu ti le-a gasit...
Ce zi e azi?
Luni?
Dar Luni a fost
Saptamana trecuta.
Marti?
Marti a fost tot anul trecut
A fost marti ca popa.
Miercuri?
Secolul trecut, dupa cate stiu
a cazut intr-o miercuri.
Joi?
intr-o joi a fost arata
Cartagina,
Intr-o joi a fost arsa
Bibilioteca din Alexandria.
Imposibil sa nu fi trecut
nici o zi de atunci.
Vineri? Sambata?
Eu am mai auzit odata
De zilele astea.
Nu-mi umblati cu povesti.
Poate duminica?
Timpul dinaintea genezei
Se numea Duminica.
Imi aduc bine aminte.
Dumnezeule, toate zilele au fost
Nu ne-a mai ramas nici o zi
Noua.
Marin Sorescu, Intrebare
Eminescu- Despartire
Sa cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-as cere doar pe tine, dar nu mai esti a ta;
Nu floarea vestejita din parul tau balai,
Caci singura mea ruga-i uitarii sa ma dai.
La ce simtirea cruda a stinsului noroc
Sa nu se sting-asemeni, ci-n veci sa stea pe loc?
Tot alte unde-i suna aceluiasi parau:
La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?
La ce de-acu nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sa masuri anii ce zboara peste morti?
Totuna-i daca astazi sau mane o sa mor,
Cand voi sa-mi piara urma in mintea tuturor,
Cand voi sa uiti norocul visat de amandoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi,
Sa fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca si cand niciodata noi nu ne-am fi gasit,
Ca si cand anii mandri de dor ar fi deserti -
Ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?
Cu fata spre parete, ma lasa prin straini,
Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini,
Si cand se va intoarce pamantul in pamant,
Au cine o sa stie de unde-s, cine sunt?
Cantari tanguitoare prin zidurile reci
Cersi-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Sa-mi spui al tau nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de vor - m-arunce in margine de drum...
Tot imi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare departata rasar-un stol de corbi,
Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Rasar-o vijelie din margini de pamant,
Dand pulberea-mi taranii si inima-mi la vant...
Ci tu ramai in floare ca luna lui April,
Cu ochii mari si umezi, cu zambet de copil,
Din cat esti de copila sa-ntineresti mereu,
Si nu mai sti de mine, ca nu m-oi sti nici eu.
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata
Nici dulce vin, nici apa de izvor.
Saruturi nu vom schimba in zori ; o data
Nu vom privi amurgu-odihnitor.
Ti-e aer soarele, si mie luna,
Dar dragostea ce-o respiram e una.
Un altul ma-nfasoara-n gingasie,
Cu rasul ei, o alta te-a legat,
Dar spaima ta imi apartine mie
Si tu, de boala mea esti vinovat.
Mai dese intalniri nu vom avea,
Caci linistea ni-e data doar asa.
Suflarea mea in stihul tau e treaza,
Doar glasul tau rasuna-n stihul meu.
O, e un rug de care nu cuteaza
Nici om sa se atinga si nici zeu.
Si dac-ai sti, acum, ce dragi imi sunt
Aceste buze cu miros de vant !
Noi nu vom bea dintr-un pahar vreodata - Anna Ahmatova
o, nebunule, care incerci
pe tine insuti sa te cari
pe proprii tai umeri
o, cersetorule care vii sa cersesti
la propria ta usa !
lasa-ti povara-n mainile aceluia
care poate sa ti-o care toata
si nu privi cu jind in urma niciodata!
dorinta ta lumina lampii-o stinge
de cum rasuflul i-l atinge
ce pacatos !
sa nu primesti nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
primeste doar ce-ti daruie
cel ce-n iubire sacra staruie.
Rabindranath Tagore- O, nebunule, care incerci