Umplu soba cu lemne şi îmbrac toate hainele groase
Dar numai ce beau o cană cu vin şi mă încălzesc.
Oamenii spun ce frigul este insuportabil după îngheţ
Dar nu îşi dau seama că există primăvară în oala cu vin....
Yang Wan-li,1127 - 1206
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Unde este templul parfumului pătrunzător
Mile şi mile de vârfuri în nori
Copaci străvechi, nici o cărare evidentă
Adânc în munţi de unde se aude oare acest clopot?
Cascade ce se frământă,
Fântâni ce susură
Înghiţind pietre ameninţătoare,
Lumina soarelui linişteşte pinii verzi
Amurg....
La un heleşteu mă aplec
Meditaţia curăţă balaurul virulent al inimii....
Wang Wei, 699–759
Tăietorii de lemne şi pescăruşii
Ştiu cum să folosească lucrurile
Ce ar face cu scaunele de lux
Şi cu platformele de meditatie?
Cu sandale de paie
Şi un toiag de bambus
Cutreier trei mii de lumi
Locuind lângă apă
Hrănindu-mă cu vânt
An după an.....
Ikkyu, 1394 - 1481
Orice le-ai spune
florilor scunde
nici, baremi, una
nu-ţi va răspunde.
Singur balonul
de păpădie
are să-ţi spună:
Adio, adie...
(Şerban Foarţă)
"eu ştiu despre singurătate
exact ce mi-ai spus tu
că nu este boală
ci doar o depărtare uşoară
ca stîngul de dreptul în vals"
Florin Partene
Assisi
Să faci din tristeți bucurii
din nefericiri fericirea
Așa-mi spune rugăciunea
ce strigă-n mine
Dar îmi este mai ușor
să iau din lumină umbra
mai ușor din zile nopțile
mai ușor
partea aceea care nu doare
partea aceea care se dăruiește
partea care se rupe
care se ridică spre soare
ca ceața
Îmi este mai ușor
să fug de mine
mai ușor să mă las
să mă las
ca fulgul
mai ușor să mă ascund
Și totuși
sunt clipe în care ea vine
să mă călăuzească
să pună mâna caldă pe mine
să-mi dăruiască iubire
Doar că prin sufletul ei
trece un înger
și pe inimă i se așază.
Atila Racz
Raze X (fragment)
Dacă ne uităm, totuşi, cu raze X înăuntrul bărbatului
vedem oase şi umbre: petreceri-năluci
şi peisaje în mişcare ca privite dintr-un avion
în picaj. Vedem ochii pe care el i-a văzut, buzele
pe care degetele lui le-au mângâiat, un trup ivit
dintr-un anotimp al zăpezii. Şi vedem trupul gol,
exact aşa cum l-a văzut el, şi ochii şi buzele pe care le-a atins,
şi ştim că nu există leac.
Roberto Bolano, Câinii romantici
Biografie
de Lucian Blaga
Unde şi când m-am ivit în lumină nu ştiu,
din umbră mă ispitesc singur să cred
că lumea e o cântare.
Străin zâmbind, vrăjit suind,
în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare.
Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind,
câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund.
De vânturi şi isprăvi visate îmi sunt
ochii plini,
de umblat umblu ca fiecare:
când vinovat pe coperişele iadului,
când fără păcat pe muntele cu crini.
Închis în cercul aceleiaşi vetre
fac schimb de taine cu strămoşii,
norodul spălat de ape subt pietre.
Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult
în mine cum se tot revarsă
poveştile sângelui uitat de mult.
Binecuvânt pânea şi luna.
Ziua trăiesc împrăştiat cu furtuna.
Cu cuvinte stinse în gură
am cântat şi mai cânt marea trecere,
somnul lumii, îngerii de ceară.
De pe-un umăr pe altul
tăcând îmi trec steaua ca o povară.
Ochii-ți răvăşiți de iubire mi-ai deschis
de Doru Melega
De când te-am recunoscut
Iubirea mi-a ieşit din matcă
Şi duhul digurilor mă urmăreşte
Ne-am recunoscut
Şi-am dat nume timpului
Atunci, el nu ştia să se nască
Ne-am alungat, iubito, în unic
Aproape că nu existăm
Ne-am alungat
Ochi străini ce luminează pe şesuri
Ape
Cornee pe greul lor curs
Nu cunosc ochi
Nu culeg în palme cuvinte
Nu-mi strâng ochii în palme
Nu mă pot refuza nevederii tale, iubito
Sunt Geniul, iar tu
Eşti Adevărul
Preoteasă cu trup perfect de Spanie îndurerată
Şi chip însorit de Italie
Etruscă severă
Şi haosul
De haos se ține cu pumnii strânşi
Indiscret
Singur ca o țestoasă în zarea toridă
Un munte de freamăt
Torță târâtoare
Ascunsă
Pitită-n serbarea spațiului infinit
Chip răsturnat
Iubito, născută te crezi,
În munții Argentinei
Dar stelele nu te-au primit în destin
Ele nu văd în tine
Eşti chip înaintea haosului
Iar mie, nu doar
Ochii-ți răvăşiți de iubire mi-ai deschis
În noaptea fără sfârşire
Unica noapte
În mine-i doar culoare, din mine nu iese alb
Ci singurătății mele divine
I-ai îmbrățişat-o pe-a ta
Ne privim din străin
De când ne-am recunoscut
Ne privim din fântâni
Săpate-n cuvinte aride
Eram un copil
de Doru Melega
Mă plimbam pe dealuri
Şi-ngânam frânturi de imn pe toboganele-adânci
Trăgeam tuburi de orgă după mine prin pădure
Eram un copil
Şi-nfulecam dulcețuri pe creste
Şedeam mult printre cârmele vânturilor
Alunecam
Mă ascundeam şi râdeam
Îmi răsunau în minte simpatii
Prieteşuguri
Trăgeam câte-un puiuț de somn la umbra mea tumultuoasă
Mâncam furnici
N-aveam stare
Nu eram nici vesel nici trist
Miroseam tot felul de plăntişoare de zenit
Creşteam văzând cu ochii
Nu e fericire mai mare decât să fugi de la şcoală
Răsuceam ceasuri solare
Eram terfelit şi săream peste câmpuri
Vorbeam cu singurătatea
Eram sumar îmbrăcat
Şi-mi plăcea că n-are grijă nimeni de mine
Ai mei nu erau nişte nefericiți
Şi simțeam
Şi simțeam că mai e doar o clipă ca să ştiu totul
Nu iubeam natura dar ea mă iubea pe mine
Mă chema
Eu iubeam oraşul
Iar el îmi vorbea în şoaptă
Ştiam ce se-ntâmplă pe străzi şi prin case
Dar nu-mi păsa de nimic
Nu mă uitam în urmă
Era ceva de-al invizibilului peste tot
Case, oameni, mese, iubire, cărți, bomboane
Ştiam că dincolo de cuvinte mai e ceva
Ştiam că dincolo de toate mai e cineva nevăzut
Ştiam că dincolo de toate sunt eu