Padurea era tot mai mica, dar copacii votau mereu pentru topor, căci coada lui era din lemn, iar ei credeau ca-i unul de-al lor.
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Si am murit fara sa stiu
Parea ca-i o adormire
Caci nu eram nici mort nici viu
Simtind o nesimtire.
Apoi o clipa n-a trecut
Si doua firi depline
Doi EU intregi s-au desfacut
Dintr-un singur mine
Eram un Eu incremenit
Jos cu condeiul in mana
Sus, Eu celalt
Priveam uimit
La fata de tarana.
Si ma-ntrebam cum am putut
Sa-ndur O. Doamne Sfinte
Cincizeci de ani in pielea lui
Eu , inima si minte
Bogdan Petriceicu Hasdeu Sic cogito
2
Editat Lun 5 iul 2021 02:36
”Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte
de a ajunge la a sa. Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.”
Rabindranath Tagore
Nu am timp să dau tuturor o dovadă
a marilor, uimitoarelor mele virtuţi,
Cine are ochi de văzut, să vadă.
Altminteri, ochii mei rămân necunoscuţi.
Sunt unii care, întâlnindu-mă, -au spus:
«Bine-ai venit în viaţa mea, minune!».
Sunt alţii care n-au avut ce spune
şi-am plecat de la ei, mai departe, în sus.
Timpul e iute. Mai am câte un dar
de preţ - şi caut destinatari sub stele.
S-ar putea să-i caut în zadar;
şi-am să mă-ngrop, ca faraonii,
cu bogăţiile mele.
Nina Cassian- Orgoliu
Pentru vapoare, pentru catarge,
Vântul se duce, marea se-ntoarce,
Pentru copilul care crescu
Timpul continuă, liniştea nu.
Două sunt culmile singurei soarte.
Una de naştere, alta de moarte,
Stepa măreaţă de-mpiedicare
Plină-i de iarbă, de sărutare.
Adu în cercul vieţii o stâncă
Mijlocul meu sufletesc să-mi arăţi !
Păsări şi fiare, divinităţi
Sar de la pândă şi se mănâncă.
Dă rădăcină, om aşteptat,
Lasă-te mie pentru un timp,
Poate mă sperii, poate îmi schimb
Teama de moarte şi de păcat.
Pentru vapoare, pentru catarge,
Vântul se duce, marea se-ntoarce,
Pentru copilul care crescu,
Timpul continuă, liniştea nu.
Constanța Buzea- Vârstă
Adio, dascăli sobri, eu nu vă mai ascult
vă veți găsi, desigur, o victimă mai bună
nedreaptă tinerețe, puteai să ții mai mult
escurialul verii se năruie-n furtună
De dorul tău coclește argintul în oglinzi
iar edecarii cântă la râu Ave Maria
tu pârjolești cireșii în timp ce te desprinzi
și-mi umpli cu cenușă de îngeri veșnicia.
Corneliu Vadim Tudor- Nedreaptă tinerețe
Aflaţi despre mine că o duc foarte singur
ca un tren fără cale ferată şi gări
că o duc în beţie de toamnă-mpuşcată
cu arome de struguri putrezind lângă nări
ceea ce vă doresc câteodată şi vouă
când de dorul cuvintelor voastre mai zac
şi când raniţi de lacrimi îmi apasă orbita
când m-ameninţă noaptea cu pedeapsa să tac
aflaţi că salcâmul din stânga grădinii
creşte orb şi bezmetic în braţul meu stâng
am în degete frunze prelungi şi amare
să n-am dreptul să uit şi să plâng
îmi împresură somnul cuvinte pierdute
o limbă de greieri ucişi în eter
n-am cu cine gusta luciul verbelor rare
n-am cu cine iubi o bucată de cer
încolo e bine, ca într-o rană
în care înoată durerea mereu
e ca într-o floare hrănită cu vinul
acestor ţinuturi unde toamna şi eu
ardem scrisorile ce nu voi fi scrise
precum şi iubirile ce nu s-or iubi
aflaţi despre mine, uitaţi despre mine
căci fără de mine mai singuri veţi fi.
(Nicolae Dan Fruntelată)