România
Roportal.ro

Poezii/versuri preferate

Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări

Zero*27.287 mesaje#1661

Euvoluţie

"La început amândoi am fost două insule într-un ocean vag
Una în faţa celeilalte schimbând între noi valuri
După un răstimp, nu ştiu cum, tu ai devenit arhipelag
Şi ai cuprins şi insula mea, izolându-mă pe nişte dealuri.
Mai târziu plăcile tale tectonice interioare
au avut nevoie de-o mişcare
ai devenit uşor uşor un continent
iar eu rămas un far pe-una dintre peninsulele tale
arătându-le tuturor celor naufragiaţi
cea mai uşoară spre tine cale.
După încă un timp ai devenit o terră
Erai deja tot ce mă-nconjoară, mă compune şi mă frânge
Malul farului meu se erodase şi eu ajungesem nisip
pe fundul singurei tale mări fără alge.
Mai încolo nu ştiu ce s-a mai întâmplat;
auzisem de la nişte scoici că ai devenit galaxie
eu să ştii că am fost capturat
şi zac într-o clepsidră numărând secundele dintre ce a fost
şi ce niciodată n-o să mai fie."

La mage

Maeve1.953 mesaje#1662

Timpul nu se poate întoarce-napoi,
dar mai aştept pe pragul părăsit,
poate prind clipa când noi doi,
undeva am greşit,
să nu mai greşim încă odată,
iubirea să ne fie salvată.

Bodean Ion

Zero*27.287 mesaje#1663

prin înserare urcă cimitirul
cu aripile crucilor vâslind 
salcâmii-n floare-au început delirul 
aud cu versul stelele roind

mi-e dor de tine mă gândesc la Moarte 
ca la un loc unde-am putea să fim 
ca un întreg dar fiecare-n parte 
iubito este timpul să murim

cuvintele cu fluturii de noapte 
tot dau târcoale unei lumânări 
acest poem i-un țintirim de şoapte 
şi încă una dintre amânări !

31.05.2016

Ovidiu Băjan

Ovidiu e in zodia Racului. :)

Maeve1.953 mesaje#1664

E sentimentul acela al flăcării stinse.
Într-un moment pe care nu l-ai anticipat niciodată
se face întuneric
și nu mai poți vedea nimic
nu mai poți atinge nimic
nu te mai poți face auzit.
Ar trebui să aibă un nume
ceva care să-ți facă pielea de găină
ceva care să descrie mai bine aruncarea în prăpastie
un sinonim mai bun pentru această prăbușire a acoperișului cerului peste tine.
Ei îl numesc mult prea simplu: vid
de parcă ar fi ceva banal
să simți că lipsești cu totul din tine
să simți că lipsești
să

Le Mage

Zero*27.287 mesaje#1665

Acatist pentru suflete

 de Mihai Gavrilescu 

Pentru toate jumătăţile de oameni în căutări de jumătăţi de oameni şi mulţumite cu firmituri,

pentru toate picioarele de călători pentru care drumul e iubită, casă şi mormânt,

pentru toţi ochii pentru care luna e cea mai fidelă oglindă,

pentru toate trunchiurile care nu s-au simţit niciodată învelite de căldura unor braţe,

pentru toţi umerii care nu au odihnit niciodată un somn de femeie,

pentru toate mâinile care nu şi-au putut rescrie liniile din palmă,

pentru toate fotografiile cu doi privite de unul,

pentru toţi obrajii virgini de sărut,

pentru toate pântecele celor care dor în dorul cuiva şi îi doare dorul pentru altcineva,

pentru toate tălpile care au uitat cum să prefacă pasul în zbor.

Sparg din sufletul meu un braţ de scânduri,

şi-aşa toţi îmi spun că e făcut din lemn şi arde repede,

şi construiesc, cu Iubirea preot înlăuntru,

o Biserică.

Sourire

Scrisă de Mihai Gavrilescu
Îţi voi explica cum trebuie să te dezbraci

ca să te pot iubi.

În primul rând ai un parfum care-mi aminteşte prea mult de acasă

Va trebui să-l dai pe acesta primul jos de pe tine

Şi să laşi în urma ta un nor unde să te întorci

măcar cu capul

când nu-ţi mai pasă de mine.

Pielea ta e ca un vraci care mă cunoaşte

nu doar pe dinafară ci şi pe dinăuntru

Îmi vindecă părţi din mine pe care nu le vreau vindecate

Aşa că va trebui să o laşi şi pe ea aşezată

pe un scaun

după ce ieşi din ea ca un şarpe.

Ca să evităm orice dorinţe carnale

Care nu-şi au rostul în nicio iubire serioasă

Carnea ta cel mai bine ar fi să o dai lupilor

care te vânează atunci când te plimbi prin faţa lor

în vreo rochie vaporoasă.

Pentru ochii tăi există un loc special

între carul mare şi carul mic

pentru a forma constelaţia celor care au iubit.

Ajungem acum la oase şi ştii bine

că nu le putem lăsa decât în peştera Plângerii

ca peste mii de ani un arheolog să le găsească

şi să creadă că pe pământ cândva au umblat îngerii.

Asta ar fi tot, ai rămâne deci în zâmbetul gol

Şi ca un compozitor

de fericire

ţi-l voi preface în muzică şi-l voi asculta pe repeat

la patefonul meu numit Iubire

până când nu voi mai fi

în locul cântecului acesta pe care-l ascult acum.

So, darlin’, Darlin’, stand by me.

*elle3.275 mesaje#1666

Doamne, atâta îţi cer:

Sângele meu să ajungă în cer;

Pruncul meu să râdă mereu

Lipit cu lipici de sufletul meu!

Femeia mea să simtă că este

Femeia cea bună din frumoasa poveste.

Caii mei liberi să pască

Pe muntele meu de acasă…

Gândul meu puternic în toate

şi întâmplate şi neîntâmplate!

Viaţa mea, visul curat

Al unui copil încă neîntâmplat!

şi un fluier frumos şi uşor

Să vorbească-ntre codri, mângâitor!

şi un bun armăsar de aramă şi foc

Să-mi aducă din luncă iarba leacului: joc! 

(Adrian Pintea- Rugăciune)

Editat Sâm 12 aug 2017 11:21

*elle3.275 mesaje#1667

Copile, cât de fericit eşti tu, când pe ţărână
o dimineaţă-ntreagă mi te joci c-o frântă
ramură în mână.
Zâmbesc privind la jocul tău cu mica, frântă
ramură în mână.
Sunt prins de treburile mele
şi ore-ntregi socot la cifre grele.
Poate că-mi vei zvârli câte-o privire
şi-un gând citit pe faţă:
"ce joc neghiob să-ţi prăpădeşti cu el o dimineaţă".
Copile, am dat uitării arta de a mă pierde-n gol
cu beţe şi cu turte de nămol.
Eu caut scumpe jucării topind
un bulgăr de-aur şi argint.
Cu orice-ţi cade-n mâini, pe-ne-alesele

îţi făureşti atâtea jocuri vesele.
Îmi irosesc şi timpul şi puterea
cu lucuri ce nicicând n-am sa le-ating.
În şubreda mea luntre mă tot zbat pe loc
râvnind să trec Marea Dorinţei
mereu uitand că joc şi eu un joc.

Rabindranath Tagore- Jucarii

The Unknown45.704 mesaje#1668

 La portile raiului 

de Mariana Gavrila 

Nimeni sa nu-indrazneasca vreodata

Sa-i ia bihoreanului, mai, tata Palinca de pruna si slan-afumata,

Cu ceapa mancata, din brisca taiata.

Nu spun bihorenii c-au pus ei primii coada la pruna,

Da' tin la palinca lor ca la vatra strabuna.

S-apoi, nu-i om sa nu spuna

Pe lumea asta, ca-i tare buna.

Atata vraja poarta-n ea licoarea aurita,

Incat ajuns-a pretuita,

Peste mari si tari, ca apa sfintita.

De la strainii calatori, la facatorii legilor in tara,

Un det de palinca, nu se sfiesc, nici unii, nici altii, sa primeasca ori sa ceara.

Ba, chiar si pe lumea ailalta, palinca de Bihor

Le e de maare ajutor... consumatorilor!

The Unknown45.704 mesaje#1670

Vasile Alecsandri

 Lăcrimioare  

Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.

Sunteţi fragede şi albe
Ca iubita vieţii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mărgăritărele,
Primăvara-şi face salbe.

Dar deodată vântul rece
Fără vreme vă coseşte!
Astfel soarta crunt răpeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte...
Floarea piere, viaţa trece! 

Editat Lun 6 nov 2017 07:30

← Înapoi la Poezie