Geo Bogza- Ipoteza
S-ar putea ca intr-o a saptea dimensiune
Soarele sa fie un chibrit cu care
Cine Ste Cine Isi va fi aprinzand tigara,
Si mai mult nu va tine.
Cine o fi?
Si cate tigari va fi fumand pe zi?
Poezii/versuri preferate
Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
un bărbat amar
ca un gref necurăţat îndeajuns.
aşa că
de tine pot să mă îndepărtez,
pe tine pot să te uit;
dar nu şi pe bărbatul ăsta.
(eva)
Am lunecat. M-am poticnit, strivind
Sub talpi o floare ori o cochilie,
Ori poate mi-am strivit fara sa simt
Inima mea, in piept ascunsa, vie...
N-am sa mai spun ce am gresit si cand...
Vreau soarele-amintirile sa-mi spele...
Un egoism ingrozitor de stramt
M-a coborat in ochii lumii mele.
Nicolae Labis
Editat Sâm 27 iul 2013 23:36
Editat Dum 28 iul 2013 00:08
Nur wenn ich dein bin, bin ich mein.
Georg Maurer
Editat Lun 29 iul 2013 19:20
miercuri, 3 aprilie 2013
: mi-e foame și mă aud ca picătura pe tablă.
ademenesc fumul culigheanul de apă.
foamea are o pușcă pe umăr, tendoane de abur,
este un soldat dezertat,
o amuletă care trage de botul peștelui în două direcții.
(dacă ar fi fost un cuvânt, l-ar tot șterge pe mâini.)
hornul ține un dulap cu cârlige,
degetele schiloade par un grătar pe care-i ars samuel.
cămășile au urcat spre patru etaje. în debara împing
frigiderul cu mortăciuni. voi aprinde aici o veioză într-un
sicriu, vor face din oase un lift spre patiserie.
mă vând în castron, în cană,
în mizeria care ne-a făcut patul să alunece.
lumina a fost reținută de gardieni.
Editat Lun 29 iul 2013 19:23
Mereu mi-a plăcut să analizez substratul filozofic al poeziilor. Aici există unul din plin.
Virgil Carianopol - Contraste
Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.
Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.
Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.
Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.
Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.
Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!...
'Sunt magazin de poezii
Sunt magazin de suflet, domnilor.
Domnite dragi, intrati aici.
Credeati ca numai in povesti
Sunt mari iubiri, mari intalniri
Sunt mari plecari si mari raniri
Sau prea marete renuntari?
Oh, dar va rog, poftiti aici
De toate avem. Si sunt pe bune doamnelor
Traite pana am murit- in vers, normal.
Nu, poezia n-a murit. Nu, nici iubirea din povesti
Nici oamenii ce ar muri pentru o clipa de amor
Mai sunt prin lumea asta doi. Sau trei.
Cativa pierduti, prea suferinzi
De prea mult suflet, doamnelor...
Intrati, intrati va rog.
Sunt magazin de poezii.
Cand lumea-ntreaga va parea
Ca si-a pierdut - dar chiar de tot!-
farama ce-abia palpaia
de suflet cam anchilozat
- Biata de ea!
Nu plangeti dar, nu disperati
Nu, nu, iubirea aceea ce-o visati
Nu a murit. Exista, da!
Nu, nu, nebunii n-au pierit de tot
Mai sunt prin lumea asta doi. Sau trei.
Intrati aici, intrati va rog...
Sunt magazin de poezii
Sunt magazin de suflet, doamnelor! '
Itsi Bitsi a scris:Mereu mi-a plăcut să analizez substratul filozofic al poeziilor. Aici există unul din plin.
imi aminteste de "Antiteze"- Radu Gyr
N-ai dezmierda, de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
De n-ai fi râs, n-ai fi ştiut să gemi,
De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
Cu mîna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai purta un strop de iad în tine.
Şi nu te-nalţi în slăvi, dacă nu cazi
Cu fruntea grea în pulberea amară,
Iar dacă-nvii în zîmbetul de azi,
E c-ai murit în lacrima de-aseară.