Poezii/versuri preferate

nu mă întoarce
ci ia-mă
și du-mă
și lasă-mă-ncet
în timpul de humă

macină-mi gîndul
și ia-mă
și du-mă
nu mă uita
în timpul din humă

ce rost ar fi avut să-i spun atunci că eu şi cu mine eram două lucruri separabile niciunul nepăsîndu-i de celălalt cu atît mai puţin grijă. mă rog. nu mă cunoştea aşa cum nu cred că m-a putut cunoaşte vreodată nu că n-aş fi vrut dar eram prea departe de gîndurile ei

Dan Iancu

Naivitate - Costel Zăgan

În
fiecare
dimineaţă

Azvârl
cât
colo

Masca nopţii

Şi
neavând
încotro

Toată
ziua

Calc
în
stele

O, lume scăldată în jar,

Frumoasă cetate,

O, leneșă voluptate

A trupului odihnit,

Luminos și ascuns

Scânteietor oraș fericit

c-o mie de cuiburimolatice!

O, sfinte zvonuri dezori:

Simfonie-a trăirii sălbatice,

Viață minunatăde-atâtea ori,

Ce bine ar fi

Să poți trăi.

Câtă bucurie zumzăie

Și toată-i a altora,

Cât aur răsună din zimți

Și tot e al altora,

Câte femei sunt

Și toate-ale altora,

De noi voluptăți

Ce larmă pe pământ,

Și toate-ale altora,

Câte îndemnuri țâșnesc,

Și toate-ale altora,

Cât de toate sunt,

Câte frumoase de toate,

Câte sfinte de toate

Și toate-ale altora.

Nostalgia vine din încercarea de a da visului, himerei, dorinţei o identitate, un nume: "O femeie frumoasă în trenul de Craiova./ Eu trăgînd piedica memoriei în trenul de Galaţi. / Eu liber să strig: am pierdut-o pe Euridice! / Eu cu o înaltă fidelitate a ideii de libertate... / Ah, dacă aş izbuti să-mi amintesc cum ar fi putut s-o cheme!" (O femeie frumoasă la fereastra unui tren paralel). Distanţă care, vai, nu poate fi umplută de cuvintele aritmeticii existenţiale, ca în superbul poem de dragoste definind, poate, cel mai bine imposibilitatea idealului: "Dar ea era atît de frumoasă, / încît a fost la fel de frumoasă / şi-n continuare. // Iar ei nu găsiră în toată / lumea largă / destule măsele, destule gîtlejuri / în care să spargă / să macine, să îndese / distanţa care creştea mereu / şi restul cuvintelor pînă la moarte." (Aer cu diamante).

Cand o dragoste
La care lucram mai demult
Mi-a reusit,
Atunci o trec pe curat,
Pe inima altei femei.

Natura a fost inteleapta
Creand mai multe femei
Decat barbati,
Pentru ca ne putem desavarsi
Sentimentul,
Folosind un mare numar
De ciorne.

Don Juan, de Marin Sorescu

“Dar sa lasati spatii în împreunarea voastra.
Si lasati vânturile raiului sa danseze printre voi.

Iubiti-va unul pe altul, dar nu incatusati iubirea:
Mai bine lasati o mare miscatoare între tarmurile sufletelor voastre.
Umpleti-va unul altuia cupele dar nu beti din aceeasi cupa.
Dati-va unul altuia din pâinea voastra dar nu mâncati din aceeasi felie.
Cântati si dansati împreuna si fiti bucurosi, dar fiecare din voi sa fie singur,
Ca strunele lautei care stau singure, desi vibreaza cu aceeasi muzica.

Daruiti-va inima unul altuia, dar nu spre pastrare,
Caci numai mâna Vietii va poate încapea inimile.
Si stati împreuna, dar nu prea aproape unul de altul.
Caci stâlpii templului stau unul de altul departati,
Iar stejarul si chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”

(Kahlil Gibran, Profetul)

Nu sunt ce par a fi-

Nu sunt

Nimnic din ce-as fi vrut sa fiu!..

Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,

Sau prea curand,

Sau poate prea tarziu..

M-am resemnat, ca orice bun crestin,

Si n-am ramas decat.. Cel care sunt!..

Ion Minulescu

Ma gandesc la oameni

de Ion Milos

Ma gandesc la oameni
Si pun mana pe secure
Omul este singura creatura
Care omoara ce iubeste
Jura dragoste si prietenie
Dar tradeaza si distruge
Face rau din lacomie
Si ucide din placere
Animalele nu-si lasa puii
Nepregatiti pentru viata
Nici pasarile
Pana ce nu pot sa zboare
Numai oamenii isi bat copiii
Divorteaza si dispar