Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
E-o liniste iubirea?
Mi-s pletele albite.
Si tulbure mi-e somnul
Ca intre doua pite.
Nu stiu: rasare iarba,
Mai curg pe vai izvoare ?!
Departe esti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naste.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaste.
Grigore Vieru- E-o liniste iubirea?
Singuratatea omului
Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, ‘nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.
Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, – ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.
Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.
Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?
Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?
Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea – şi termină-odată cu vorbe de prisos!
Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava.
Omar Khayyam
Ana Blandiana - Ştiu puritatea
Ştiu, puritatea nu rodeşte,
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a maculării
Tributul pentru a trăi.
Albaştri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zăpada-i albă neatinsă
Pământul cald este impur.
Neprihănit eterul doarme,
Văzduhul viu e de microbi,
Poţi dacă vrei să nu te naşti,
Dar dacă eşti te şi îngropi.
E fericit cuvântu-n gând,
Rostit, urechea îl defăimă,
Spre care o să mă aplec
Din talgere - vis mut sau faimă?
Între tăcere şi păcat
Ce-o să aleg - cirezi sau lotuşi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a învinge totuşi...
Editat Mar 2 iul 2013 23:34
(...)
Sunt o nebuna frumoasa
pentru ca miros a poezie
a suflet
a tine
si zilnic ma scriu
uneori e greu sa mirosi a poezie
te simt vanatorii de la distanta
si profita de sufletul tau
dar tot eu zic:
daca au de cine si din ce
de ce nu?
Sunt o carte deschisa - Ramona Pencea Irimie
Ce pierdere:
Sa n-am incredere in tine!
Ce ratacire:
Sa am!
Laurentiu Oprea
Editat Sâm 13 iul 2013 23:50
încă te mai caută ochii mei mereu scufundaţi în pământ
ca pe un far de lumină
ca pe un mal al făgăduinţei
încă nu au uitat buzele mele nisipoase
gustul tău de mare
fluxul şi refluxul pielii tale
cochiliile urechilor mele încă recunosc cu uşurinţă
paşii tăi de timizi de pescăruş
porii mei bântuiţi de amintirea atingerii tale
încă mai recunosc briza ce îţi însoţeşte venirea
da.încă te mai caută ochii mei mereu scufundaţi în pământ
ca pe o perlă a memoriei
ca pe o scoică în care mi-a rămas închis sufletul
încă mai încerc să reconstitui amintirea noastră
ca şi un copil ce îşi propune reconstrucţia fericirii
din nisip.
Marea - Gabriel Petru Baetan
Doar cine n-a trait asa ceva
doar cine n-a avut la poarta steagul
nu poate sti cum fumega o stea
si-n prabusirea ei iti arde pragul
Impaca-te cu soarta, spune el
dar cat de simplu e sa dai povete
tu esti precum un front dupa macel
iar el e stanjenit din politete
Corneliu Vadim Tudor- Durerea altuia
Editat Sâm 20 iul 2013 19:30
Se întâmplă să deschizi uşa
şi să intri în alt om
nu vei şti niciodată
dacă tu i-ai furat lui viaţa
sau el a furat-o pe-a ta
iar apoi dacă vrei să înjuri
habar n-ai dacă tu vrei asta
sau el o vrea
nu mai spun ce se întâmplă
când întâlneşti o femeie
care crede că-i a lui
în timp ce altă femeie
nu te mai recunoaşte
pentru că tu nu mai eşti tu de mult
şi oricât ai încerca
să fii mai bun nu tu ai fi ăla
iar rău de-ai face
numai o singură dată
de două ori s-ar socoti
fiindcă tu eşti şi nu eşti
se întâmplă să deschizi uşa
apoi fereastra
şi să intre în tine alt om
sau cine ştie ce.
marius aldea
Scrisoare mamei
Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie cu supunere mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă
Lumineaz-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare
Gând pustiu, ce lacrimii dă val, -
Că la crâşmă, într-o-ncăierare,
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură
Ca, pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-e inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc:
Să mă smulg din dorul ce m-apăsă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.
Eu voi reveni pe când răsfaţă
Pomii-n floare satul meu tăcut.
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea cruntă,
Nici regretul că mă risipesc.
Prea devreme, pierdere şi trudă,
Mi-a fost dat trăind să pătimesc.
Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazăm la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele rost.
Fie-ţi deci neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
Editat Mar 23 iul 2013 10:55