Poezii/versuri preferate

"Mă tem, Lidia, de destin. Nimic nu e sigur

Matei Călinescu, n.15.06.

"Cu timpul murim.

Ne grăbim să murim.

Cu noaptea ne

O noapte cu tine

Sunt încă în pat,

şi nu-mi pot lua gândul de la tine,

de la noaptea trecută ...

mi-aş dori atât de mult

să te strivesc la pieptul meu !

În noaptea caldă, ai venit la mine pe neaşteptate ...

şi ceea ce s-a întâmplat

a lăsat în mine senzaţii de neuitat.

Ai apărut de nicăieri şi,

fără să-ţi fie teamă sau ruşine,

te-am surprins atingând trupul meu gol ...

mi-ai simţit indiferenţa şi

m-ai muşcat fără milă,

înnebunindu-mă ...

Ne-am zvârcolit toată noaptea într-un joc nebunesc !

În zori am adormit în sfârşit, obosit ...

Astăzi, când m-am trezit,

te-am căutat îndelung,

dar nu te-am mai găsit ...

Cearşafurile căzute de pe pat

sunt singurele martore ale nopţii trecute.

Pe corp am încă urmele muşcăturilor tale,

mă ard şi nu mă lasă să te uit ...

În noaptea asta mă voi preface că dorm şi

te voi aştepta să apari din nou ....

Ţânţaaaaar nenorooooocit !!!

Eugen Lovinescu

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.

Adrian Paunescu

Miazăzi de vară-Bacovia

Duminecă simplă, burgheză...
Cântec de orgă stricată
Ce veche baladă mai plânge
Pe-un splai, aşa, dintr-o dată?

Ecou secular şi târziu...
Şi-al zilei zăduf, o ruină -
- Sumbră baladă germană
Pe străzi, în cetatea latină.

Isi merita viata, libertatea-acela numai

Ce zilnic si le cucereste ne-ncetat.

Goethe-Faust

"Spune-o-ncet, n-o spune tare.
Iată-aceștia suntem noi.
Când e singur fiecare
sufletele nu-s în noi.

Stăm alături, eu și tu?
Sufletele noastre sunt în noi
când suntem doi.
Altfel nu."

Lucian Blaga

A man of words and not of deeds Is like a garden full of weeds And when the weeds begin to grow It’s like a garden full of snow And when the snow begins to fall

It’s like a bird upon the wall

And when the bird away does fly

It’s like an eagle in the sky

And when the sky begins to roar

It’s like a lion at the door

And when the door begins to crack It’s like a stick across your back

And when your back begins to smart

It’s like a penknife in your heart And when your heart begins to bleed

You’re dead, and dead, and dead indeed. ~ “A Man of Words and not of Deeds” (Elizabethan Nursery Rhyme)

Geo Bogza- Ioana Maria

Ioana Maria, tu esti acum departe,
tu ai vrut intotdeauna sa fii departe,
Ioana Maria.

Tu ai iubit marile pe care corabii
plutesc zile si nopti la intamplare,
si porturile unde se intorc pescuitorii de corali
tu le-ai iubit de asemeni,
munti acoperiti de zapezi, insule si orase necunoscute,
tot ce n-a fost aici si a fost departe,
tu ai iubit,
si departarile au cantat in tine asemeni unor harfe,
toate cantecele pamantului si ale marilor,
cantece pentru calatoriile fara sfarsit, pentru calatoriile fara urma
pentru toti cei ce se desprind de tarmuri si se duc departe,
si nici un cantec pentru departarea stelara din privirile mele,
cand ma uitam la tine si iti spuneam:
Ioana Maria, esti cea mai frumoasa floare din lume.