Poezii/versuri preferate

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,

Iar v

"Oricine iubeşte o floare

e-aproape de-un sacru mister.

Oricine se-opreşte-n cărare

s-asculte un glas de izvoare

e-aproape,

aproape de cer..."

Costache Ioanid

"Noaptea e doar o hartie de indigo,

Neagra-albastra, cu perioade de stele perforate din belsug

Lasand sa filtreze lumina, confetti dupa confetti,

o lumina alba, ca moartea, in spatele oricarui lucru."

Mă

AND WILT THOU WEEP WHEN I AM LOW ?

by Lord Byron(August 12, 1808)

And wilt thou weep when I am low?

Sweet lady ! speak those words again;

Yet if they grieve thee, say not so

I would not give that bosom pain.

My heart is sad, my hopes are gone,

My blood runs coldly through my breast;

And when I perish, thou alone

Wilt sigh above my place of rest.

And yet, methinks, a gleam of peace

Doth through my cloud of anguish shine:

And for a while my sorrows cease,

To know thy heart hath felt for mine.

O lady ! blessèd be that tear

It falls for one who cannot weep;

Such precious drops are double dear

To those whose eyes no tear may steep.

Sweet lady ! once my heart was warm

With every feeling soft as thine;

But Beauty's self hath ceased to charm

A wretch created to repine.

Yet wilt thou weep when I am low?

Sweet lady ! speak those words again:

Yet if they grieve thee, say not so

I would not give that bosom pain.

Toată ziua-n drum mă uit

Şi-aştept ziua ca să uit.

Va veni ori nu mai vine?

Au trecut opt vremuri pline

Şi soroc după soroc.

Îl aştept să-şi facă loc

Sau prin apă, sau prin foc.

E un drum,

Ori o pârtie de fum?

Vezi că mi-a făgăduit

C-o să vie negreşit,

Nu mi-a spus cu gura lui,

Ci cu a ghiocului.

Toată lumea grăitoare

Având gura în zăvoare,

Am crezut ghiocului,

Lacătul norocului.

Noaptea ochii nu-i închizi

Colcăiţi ca de omizi.

Auzi fagurii din stup:

Se răscoc şi, plini, se rup.

Omul tace, gândul umblă

Ca un hoţ prin grâu şi umbră

Şi-asculţi gândurile-n şoapte,

Târla lungă-n pas de noapte.

Asteptare, de Tudor Arghezi

Adrian Paunescu

Poezia Veac de tacere

Am sa fug cu tine-n munte sa uitam cuvintul

Cantec in doi

Si vine toamna iar'

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata s

Romanta fără muzică

Ca să-ajung pana la tine, i-am zis calului:

- Grabeste ...

Pune-ti aripi ca în basme

Si te-nalta pana-n nori ...

Tot mai sus,

Tot mai departe -

Ca sireagul de cocori

Ce pluteste colo-n zare! ...

Haide, calule, grabeste! ...

Ca să-ajung pana la tine, i-am zis vantului:

- Da-mi mana

Si taraste-mă cu tine pana unde poti patrunde -

Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde...

Ca s-ajung cat mai degraba,

Haide, vantule, da-mi mana! ...

Ca să-ajung pana la tine, i-am zis mortii:

-- Mergi-nainte

Si coseste-mi fără mila tot ce-i viu

Si-mi tine calea ...

Netezeste-mi muntii-n zare

Si-umple-mi de cadavre valea

Dintre ea si mine -

Haide! ... Haide, moarte, mergi-nainte! . . .

Ca să-ajung pana la tine,

Pentru tine-au obosit

Calul,

Vantul,

Moartea -

Toate mi-au făcut pe voie;

Dar . . .

Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,

Strunele ghitarei-s rupte

Si . . . romanta s-a sfarsit!

I Minulescu

What though the radiance which was once so bright

Be now for ever taken from my sight,

Though nothing can bring back the hour

Of splendor in the grass, of glory in the flower;

We will grieve not, rather find

Strength in what remains behind;

In the primal sympathy

Which having been must ever be;

In the soothing thoughts that spring

Out of human suffering;

In the faith that looks through death,

In years that bring the philosophic mind.

William Wordsworth

Intimations of Immortality from Recollections of Early Childhood