Început de giovi, Mie 18 mai 2005 · 1.730 răspunsuri · 311.622 vizualizări
Izvorul nopţii
Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare,
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi,
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.
Lucian Blaga
Editat Joi 3 nov 2011 12:36
S-astept sa vie viata cu cosurile pline
Si sa-mi astearna daruri din zari pana la mine?
S-astept in noaptea goala s-aud suind un pas
De prieten fara nume, strain si fara glas?
Cu aripi adormite in dimineata lunii
S-astept sa mi se-ntoarca in strasina lastunii?
La poarta dintre dafini, s-astept cumva scanteia
Luminilor pierdute in pulbere si scrum?
La mine nu mai urca de-a dreptul nici un drum:
De-abia o cararuie, o dara ca un fum.
Nu intra nici o usa, n-are prag, n-are palimar.
Doar stelele se-ngana cu noapte-ntr-un artar.
Ce sa astept sa vie si ce sa inteleg?
Cand peste mine timpul se prabuseste-ntreg? (S-astept?, Tudor Arghezi)
Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit
A.E. Baconsky
Pasul absent
Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi
Cantecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă c
Doamne, cat de viu poate sa fie
Arborele al carui nume nu il stiu,
Chiar daca pe frunzele lui de hartie
Poemele mi le transcriu!
Intre mine si el au fost schimbate
Lacrimi si flori,
Chiar daca fereastra mea dinspre cer
Nu-i ajunge la subtiori,
Chiar daca pe mine ma doare,
si el canya cu fiecare miscare,
intre mine si el
E o tacere atat de mare,
Incat poate cuprinde orice
De la nebunie la disperare,
Orice blasfemie si orice minune
De la tipat de dragoste la rugaciune.
Caci,rar,intre noi in tacere
Cade o frunza la cateva ere
Si fara sa stie cu ce rost
Cu ce rost
Universul o-nvata recunoscator pe de rost.
Ana Blandiana, Intre mine si el.
Murim ca maine
Magda Isanos
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai steie
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi,
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare ne'nteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim
noi, care-asa de repede murim.
Vechi scrisori - Mia Frollo
O, vechi scrisori, eu v-am găsit atâta de uitate,
Cu plicul mic, cu scrisul mic şi vorbe-ndurerate,
Eraţi iubrea de demult a celuia pe care-acum
Cu-atâta dor, cu-atâta chin l-aştept mereu pe-acelaşi drum.
Eu v-am privit, şi chipul lui mi-a apărut întunecat,
Eu v-am trăit, şi visul meu era aşa de-ndurerat.
O, vechi scrisori, mi-aţi apărut ca o ciudată prevestire:
A fost atât de mult iubit şi-aşa de şubred în iubire.
Eu, în trecut, la voi, mereu, lăsa-voi gândul să mă poarte
Melancolia mea de-acum şi gândurile voastre moarte,
Cu negre flori voi presăra întreagă aşteptarea...
Ce rău făcut-aţi, vechi scrisori: aţi răzbunat uitarea!
Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti?
Pentru ce te zbuciumi şi amar zâmbeşti?
Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi eşti.
Ştii prea bine însăţi, ştii prea bine tot -
N-am venit la tine, să te văd nu pot.
N-am avut ce face, când pe-aici treceam,
Şi mi-a dat prin minte să mă uit pe geam.
Esenin
Editat Sâm 26 nov 2011 04:15
Nina Cassian - Micul Print
Elogiul candorii
Stiu sa intreb
Despre miei, despre flori.
Odata-ntr-o padure
Am sarutat un izvor.
Stiu ce uimita-i
Culoarea albastra.
Am o gradina
Si o fereastra.
Mai am si o carte
Foarte subtire
In care nu-ncape
Decat o iubire.
Pot sa-mi iau locul
Langa tine, pe stea ?
- Da, spuse printul
Esti prietena mea.
E un trup al tău, vechi,
pe care l-ai rătăcit
si nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi oferă vreo şansă
să-l mai regăseşti. Nichita
Iubito
numai
tu
ştii
Cum
se
dezbracă
oglinda
Lacrimă
după
lacrimă.
Instigare la dor - Poeme infractionale - Costel Zagan
Mă aflam