O lume minunata !

[Stu' 13013]

Frumos, Olga..pt pasari, spun

 

Si iar rad isteric :)))

Multumesc.

[Fiero 23210]

Am găsit asta si mi-am amintit de topicul tău.

MINUNATA PILDA A TAMPLARULUI (fragment din cartea "FA RAI DIN CE AI! Leacuri pentru suflet", Dan Orga-Dumitriu, 2019)

"Într-un sat trăiau doi fraţi. La un moment dat au avut o dispută verbală, şi-au aruncat cuvinte grele (cum, de altfel, se mai întâmplă) şi nu şi-au mai vorbit. Într-o dimineaţă, în uşa fratelui cel mare se aude o bătaie. Deschide şi vede un individ. „Mă iertaţi”, spuse necunoscutul, „sunt tâmplar şi caut de lucru. Nu aveţi ceva treabă pentru mine?” „Ba chiar am”, îi răspunse fratele cel mare. „Vezi casa vecinului meu de peste râu? E, de fapt, fratele meu. M-am supărat atât de tare pe el încât nu mai vreau să-l văd în faţa ochilor! Aşa încât te rog ca, până vin diseară de la câmp, să-mi construieşti un gard înalt de trei metri!” Fratele cel mare pleacă la muncă, iar tâmplarul începe să lucreze: măsoară, taie lemne, bate cuie...ce ştia el mai bine. Seara, ajungând acasă, fratele cel mare rămâne cu gura căscată: în locul unui gard, aşa cum îi ceruse, tâmplarul construise un pod lat de cinci metri și lung de șapte, pe care tocmai atunci venea fratele cel mic care, extrem de emoţionat, îi spuse: „Nu pot să cred ce gest extraordinar ai făcut după toate cuvintele grele pe care ţi le-am aruncat! Eşti un om minunat, frate! Te rog, iarta-mă!” S-au îmbrăţişat şi s-au iertat. Tâmplarul îşi strânse sculele pentru a pleca, dar fratele cel mare îl opreşte, zicându-i: „Mai rămâi vreo câteva zile pe aici pentru că îţi voi mai da de lucru!”. Tâmplarul îi aruncă o privire adâncă: „Regret, dar nu mai pot sta: am încă multe poduri de construit...” Iar pilda se încheie cu un citat din Isaac Newton: „Oamenii construiesc prea multe ziduri şi prea puţine poduri...”.
E o pildă minunată pe care am primit-o în urmă cu câţiva ani într-un mail de la un prieten şi pe care o împărtăşesc oamenilor dragi mie și fiecărei generaţii de studenţi de care mă ocup la stagiile de Medicină internă. Îi sfătuiesc să construiască poduri între ei şi cei din jur, pe care să transmită din frumuseţile pe care le întâlnesc de-a lungul vieţii, indiferent că este vorba despre o pildă, o poezie, un cântec, un gând sau o emoţie..."
 

[Stu' 13013]

Nu-mi vine sa cred ce topic ai putut deschide chiar azi....

Incredibil...

Chiar azi cand mi-am lansat primul volum de poezie...despre care, asa cum imi sta aici in obicei, nu as fi suflat o vorba...

O pilda, o poezie..

Curata nebunie!

M-ai bulversat.

[Fiero 23210]

Felicitari!  Si succes in continuare iti doresc! Ia sa pui câteva poezii si aici, sa iti impartasim si noi bucuria.

Săptămână asta chiar am avut parte de surprize. 

Ma gândeam sa deschid topic nou, dar apoi mi-am adus aminte de al tau si mi-am zis ca nu ar avea rost sa fac asta cand exista deja un topic despre frumos, topic care poate fi reanimat. Imi pare bine ca forumul parca s-a trezit din letargie, păcat ca eu nu m-am simtit in stare sa postez, subiectele si discuțiile sunt foarte interesante.

Pilda postata aici mi-a dat de gandit, eu, una, în ultimul timp am ridicat numai ziduri. Bine, e drept, nici nu a existat cineva dornic să privească dincolo de ele sau sa construiască vreun pod. 

Editat Februarie 7, 2020 de Fiero

[Fiero 23210]

În așteptarea poeziilor tale, dacă vei vrea sa postezi vreuna, am zis sa mai postez ceva drăguț.

Oferă flori pentru că nu ştii niciodată când poţi schimba viaţa unei persoane

 … Banca din parc era liberă aşa că tânara femeie s-a aşezat să citească. Deasupra ei atârnau ramurile lungi ale unei sălcii bătrâne. Femeia era încruntată, ba chiar dezamagită de viaţa pe care o avea şi considera că avea motive întemeiate să gândească aşa.

De parcă asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplăcuta, a observat că un băieţel se apropie de ea, obosit de atâta alergat.

Băieţelul s-a aşezat în faţa ei ţinând capul înclinat în jos: “Uite ce am găsit!“. În mână lui era o floare.

“Ce imagine demnă de milă…“, îşi spuse femeia. Floarea avea petalele ofilite – probabil prea puţină lumină sau insuficientă apă de ploaie.

Dorind ca băieţelul să-şi ia floarea ofilită şi să plece la joacă, femeia a schiţat un zâmbet fals, după care s-a prefăcut că citeşte din carte.

În loc să se retragă, băieţelul s-a aşezat pe bancă lângă ea şi a declarat cu entuziasm: “Cu siguranţă miroase minunat şi este şi frumoasă! De aceea am şi cules-o. Uite, este pentru tine!“.

“Buruiana” din faţa ei, aşa cum o vedea femeia, părea să fie la capătul existenţei ei şi n-avea culori aprinse, roşu, galben sau portocaliu… Ştia totuşi că trebuie să o ia, asta fiind singura şansă ca băieţelul să plece.

Aşa că a întins mâna şi a spus: “Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!“. Însă în loc ca băieţelul să-i întindă floarea, el continua să o ţină în aer. Atunci a observat pentru prima oară că băieţelul “culegător de buruieni” nu putea să vadă. Era orb.

Femeia şi-a auzit vocea tremurând, iar lacrimi străluceau în soare în timp ce îi mulţumea că a ales cea mai frumoasă floare pentru ea.

“Cu plăcere!“ a zâmbit băieţelul şi a plecat din nou la joacă, fără să înţeleagă impactul pe care l-a avut asupra femeii.

Ea a rămas ţintuită locului, întrebându-se cum a reuşit copilul să vadă o femeie ce-şi plângea singură de milă sub o salcie cu crengile plecate.

Oare ştia de starea pe care ea însăşi şi-o provocase? Poate că în inima lui, el fusese binecuvântat cu o vedere clară... Astea erau gândurile femeii acum.

Prin ochii copilului fără vedere, femeia a putut să vadă în sfârşit că problema nu era lumea din jurul ei, ci felul în care ea vedea lumea.

Şi-a promis atunci că pentru toate momentele în care a fost oarbă, să vadă de-acum înainte frumuseţea vieţii şi să aprecieze fiecare secundă care-i aparţine. A dus apoi floarea ofilită la nas şi a inspirat parfumul unui minunat trandafir.

Zâmbetul i-a apărut pe buze când l-a văzut pe băieţel ţinând o altă floare ofilită în mână. Micuţul se îndrepta acum să schimbe viaţa unui bătrânel de pe o altă bancă, bătrânel ce nici măcar nu suspecta ce-l aşteaptă.

Primeşte florile pe care viaţa ţi le oferă în această zi specială indiferent de aspectul lor.  Întinde mâna şi spune: “Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!”.

Oferă flori pentru că nu ştii niciodată când poţi schimba viaţa unei persoane. Poţi să dai florilor orice formă doreşti tu.

Zâmbeşte şi fă din această zi o sărbătoare!

[Stu' 13013]

 O mica selectie. Le pun asa sub forma de poza in caz ca vreau sa le sterg dupa o vreme :)

[Fiero 23210]

Wow! Le-am citit inainte de a ma loga pe toate. Sunt deosebite, ating sufletul. De asta au nevoie oamenii în ziua de astăzi, într-o lume prea grăbită, prea superficială, supersexualizata, individualistă, avem nevoie de hrana - combustibil - pentru suflet, altfel ne uscam si murim pe dinăuntru si suntem doar niste carcase  umblatoare.

Multumesc, Stu! Si sa scrii cat mai multe asemenea poezii!

[Stu' 13013]

Acum 10 minute, Fiero a spus:

 

Multumesc. Cuvintele tale sunt o mangaiere pentru mine.

Da, e volumul de debut. E doar inceputul, cum ar veni. Daca voi mai trai si voi mai putea, voi mai scrie.

Am asteptat atat pentru ca nici nu ma gandeam sa public un volum de poezii...mi-am imaginat aproape dintotdeauna ca voi incepe cu un roman. Si , fiind vorba de roman, trebuie sa aiba minim 300-400 de pagini. Dar nu am avut timp si sa traiesc pe deplin si sa scriu pe deplin in viata asta si nici acum inca nu am.

Asa ca am ,,rupt-o'' cu poeziile , probabil voi continua cu un volum de proza, de povestiri independente (sparg, cum ar veni, ultimul roman inceput in bucatele) - ceea ce are cumva si o logica in ziua de azi, in care oamenii nu mai au rabdare sa citeasca si dens si mult deodata. 

Am tot amana pana acum. Stiam ca odata ce incep nu o sa ma mai pot opri.

Acum m-am inscris la un atelier de scriere creativa (desi cu mari reticente), mi-am procurat o lista cu poeti pe care e musai sa ii citesc si recitesc (profu de romana - unul care efectiv face chirurgie tehnica pe text, stilistica), sunt hotarata sa imi inscriu o piesa de teatru de copii intr-un concurs, merg la toate lansarile de carte la care sunt invitata si na. Muncesc si traiesc in acelasi timp. Cumva oi scoate-o eu la capat.

Iar romanul...romanele...vor curge la un moment dat, cand vor avea loc si timp.

Da, ai intuit exact pentru ce scriu. Dar, ca amuzament, cata lume, atatea pareri:

- ai talent, insa esti prea cuminte in versuri; asculta-ma (Spune un talentat pictor de 60 de ani care a inceput sa scrie poezii de 5 ani) - foloseste sintagme de genul ,,tarfa siciliana'', ,,orgasm deliric'', ,,futai pe cinste'' :))) - cica sa fiu egoista, cu riscul de a ma pata, pe acoluri, cu narcisism; ca doar asa pot atrage mai tare atentia, biciuindu-i pe altii

- scrii bine, dar nu ai rime

- ai ritm interior, e drept

- nu ai ritm interior, nu trebuie sa respecti rime si nici silabe...dar sa citesti mult din arghezi si nichita...de acolo iti vei naste mai multa abundenta in imagini

- promiti, doar ca pentru a fi poet trebuie mai mult

- sa te bucuri ca esti criticata, ai murit cand lumea nu mai vorbeste de tine si de creatia ta

- asta  nu e poezie, e proza! :))

 

Si cumva, asta era si inainte sa tiparesc. Acum e gata tiparit, toate aceste pareri ma vor duce numai inainte, nu ma vor mai stagna.

Dar na, e o lume de care am fugit mult, pentru ca stiam ca odata ce ma inhata imi va fi tot mai greu sa gestionez si informatiile si sfaturile si timpul! Realtii..toti oamenii vor relatii, povesti, dese povesti, taclale...iar eu sunt un actor grabit cu toate..nu am timp sa stau prea mult intr-un loc.

Aceste poezii am refuzat sa le prelucrez, sa revin asupra lor. au curs doar. Si chiar ma gandeam ce efect va avea lansarea ...si tare am impresia ca, desi nu aveam intentia de poezie la inceput, mi se dezvolta ambitia sa o scriu cumva ,,fara cusur'' ca sa nu mai poata oamenii sa se ascunda dupa ,,scuza'' tehnicilor literare si stilistice - si sa plonjeze mai adanc in mesaj.

 

[Fiero 23210]

Tu sa scrii pentru sufletul tau, sa asculti parerile tuturor, însă sa faci ce simti. Eu te-aș sfătui doar să scrii ca si cand o faci numai pentru tine, pentru a-ti bucura sufletul si mintea. Si sa nu sexualizezi sufletul, sufletul e ceva sacru (am avut noi doua niste contraziceri pe tema asta candva). Bineinteles, sfaturile mele nu-s mai cu mot, tu sa faci numai ce vrei si simti. 

Si ma bucur ca ceea ce am spus eu a avut impact pozitiv asupra ta. Te îmbrățișez!

[Blues 24222]

Imi plac foarte mult, ultima in mod special. 

Felicitari, stu!